Plângere contravenţională

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA COSTEŞTI

DOSAR NR. 998/214/2009

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1008

Şedinţa publică din 14 octombrie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE judecător

Grefier

Pe rol soluţionarea cauzei civile privind pe petentul I M, persoană fizică autorizată, în contradictoriu cu intimatele D R P A ŞI O V C A şi A N A V, având ca obiect - plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns petentul personal şi asistat de avocat V P, din Baroul Argeş, în baza împuternicirii avocaţiale nr. 72 din 05.08.2009, aflată la fila 29 din dosar, lipsind intimatele.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Având cuvântul pentru a propune probe, apărătorul petentului solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale cu audierea a doi martori pe teza probatorie a faptului că petentul are un punct de desfacere cu activitate restrânsă şi nu a mai săvârşit asemenea fapte.

Apărătorul petentului depune decizie de impunere pe anul 2007, în copie, pentru a demonstra că petentul obţine venituri reduse din activitatea desfăşurată.

În temeiul art. 167 din Codul de procedură civilă, instanţa încuviinţează pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, apreciind că este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei şi respinge proba testimonială solicitată de petent ca nefiind utilă soluţionării cauzei, având în vedere înscrisurile deja depuse la dosar.

La întrebarea instanţei, avocatul petentului arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi îi acordă apărătorului petentului cuvântul pentru formularea concluziilor pe fondul cauzei.

Avocatul petentului solicită admiterea plângerii, cu consecinţa anulării procesului-verbal contestat şi, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului deoarece petentul a recunoscut fapta, a semnat actele organelor de control şi a fost îndrumat de alte persoane să acţioneze astfel. Petentul a fost de bună-credinţă şi nu mai făcuse aşa ceva. Potrivit apărătorului, amenda este foarte drastică, iar petentul are o activitate foarte restrânsă şi nu o poate achita fără să-şi înceteze afacerea. Este vorba despre un chioşc, petentul fiind persoană fizică autorizată.

Avocatului petentului mai arată că sancţiunea trebuie să fie, în primul rând, educativă. Legea a prevăzut amenzi aspre pentru a stopa asemenea activităţi de amploare, dar aici e vorba de oameni simpli, care nu au fost vizaţi de legiuitor. Fără cheltuieli de judecată.

Instanţa declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costeşti la 12.06.2009, sub nr. 998/214/2009, petentul I M, persoană fizică autorizată, a solicitat, în contradictoriu cu intimata D R P A O V C (D.R.A.O.V.C.), anularea procesului-verbal nr. 171E din 04.06.2009 şi, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii cu avertisment, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, petentul a arătat, în esenţă, că intimata i-a aplicat o amendă în cuantum de 20000 lei, în urma unui control efectuat la 04.06.2009, la magazinul la care desfăşoară activitate comercială, reţinându-se că a pus în vânzare 90 de pachete de ţigări şi 50 litri de băuturi alcoolice fără marcaje fiscale. S-a întocmit şi o notă de constatare, iar petentul a dat o declaraţie şi a recunoscut faptele comise.

Petentul a precizat că desfăşoară activitate comercială, în calitate de persoană fizică autorizată, din septembrie 2007, într-un spaţiu foarte mic, în care vinde ţigări şi băuturi alcoolice în mod sporadic, obţinând un venit foarte mic. Până la data constatării contravenţiei, s-a aprovizionat de la magazine autorizate, dar, cu o zi înainte de control, un comerciant i-a sugerat să cumpere produse cu preţuri mai mici, nemarcate fiscal şi a avut ghinionul, ca la prima abatere, să fie şi depistat.

Potrivit petentului, amenda aplicată este extraordinar de mare şi legiuitorul a instituit asemenea amenzi pentru a fi aplicate unor comercianţi care rulează sume foarte mari.

De asemenea, petentul a învederat că nu a încercat să împiedice organul constatator să descopere neregulile şi a recunoscut fapta, că este la prima abatere, iar valoarea produselor este până la 500 lei.

În drept, petentul nu a indicat nici un text de lege.

Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Petentul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal seria ANV/200 nr. 0116977 din 04.06.2009 (fila 2) şi, în copie, notă de constatare (fila 3), notă de relaţie (fila 5), decizie de impunere pe anul 2007 (filele 35-40).

La data de 03.07.2009, intimata a depus la dosarul cauzei adresa nr. 22056 din 30.06.2009 (filele 7-8), prin care a solicitat citarea în cauză a Autorităţii Naţionale a Vămilor, având în vedere dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 110 din 2009 şi ale punctelor 1 şi 4 din O.C. nr. 984 din 2004, potrivit cărora Autoritatea Naţională a Vămilor este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, ce are în subordine direcţiile regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, care o pot reprezenta, prin delegare, în litigiile în faţa instanţelor judecătoreşti.

La termenul de judecată din data de 08.07.2009, instanţa a dispus citarea în cauză, în calitate de intimată şi a Autorităţii Naţionale a Vămilor.

La 04.08.2009, intimata AUTORITATEA NAŢIONALĂ A VĂMILOR, a formulat întâmpinare (filele 17-20), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent şi menţinerea procesului-verbal contestat, precum şi a măsurilor dispuse, arătând că, în urma controlului efectuat la magazinul petentului, în data de 04.06.2009, inspectorii D.R.A.O.V.C. au descoperit 90 de pachete de ţigarete netimbrate şi 50 litri de băutură alcoolică, motiv pentru care au încheiat procesul-verbal contestat, prin care petentul a fost sancţionat contravenţional, pentru încălcarea prevederilor art. 202, alin. 3 coroborat cu art. 204, alin. 4 şi 168, alin. 2 din Legea nr. 571 din 2003. Fapta este prevăzută La art. 220, alin. 1, lit. c) şi sancţionată de art. 220, alin. 2, litera a) din O.G. nr. 92 din 2003.

Potrivit intimatei, procesul-verbal, adeverinţele de reţinere a bunurilor, nota de constatare şi cea de relaţii au fost semnate de reprezentantul legal al contravenientei, fără obiecţiuni. Petentul deţinea pachetele de ţigarete şi băuturile alcoolice nemarcate şi marcate necorespunzător în incinta spaţiului comercial unde îşi desfăşoară activitatea, în scopul comercializării, fapt pe care acesta nu îl contestă, procesul-verbal fiind legal şi temeinic întocmit.

Intimata a mai arătat că procesul-verbal se bucură de o prezumţie de legalitate şi temeinicie, revenindu-i petentului sarcina de a dovedi cele susţinute în cuprinsul plângerii. De asemenea, intimata se opune audierii unor martori din categoria celor prevăzuţi de art. 189, alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Pe cererea subsidiară a petentului, intimata a precizat că, în conformitate cu art. 7, alin. 2 din O.G. nr. 2 din 2001, avertismentul se aplică doar dacă fapta este de gravitate redusă, or, fapta săvârşită în speţă prezintă o gravitate majoră, aspect reflectat de limitele amenzii stabilite de legiuitor, precum şi de faptul că legiuitorul nu a prevăzut în actul normativ ce sancţionează fapta posibilitatea aplicării sancţiunii avertismentului. De altfel, agenţii constatatori au aplicat amenda în cuantumul minim prevăzut de lege.

Intimata a subliniat că legiuitorul a prevăzut sancţiuni mai aspre pentru a descuraja activitatea ilicită cu astfel de produse, tocmai ca urmare a regimului special aplicabil acestor produse, cât şi a pericolului social ridicat al traficului având ca obiect astfel de produse. Conform intimatei, înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului nu şi-ar atinge scopul educativ şi preventiv.În drept, intimatul şi-a întemeiat susţinerile pe textele de lege menţionate şi a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242, alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Intimata a depus la dosarul cauzei, în copie: notă de relaţie (fila 21), notă de constatare (filele 22-23), procesul-verbal contestat (filele 24-25), adeverinţă de reţinere a bunurilor nr. 37C din 04.06.2009 (fila 26).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine:

În fapt, prin procesul-verbal seria ANV/200 nr. 0116977, încheiat de intimata D R P A O V C la data de 04.06.2009 (fila 2), petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 20000 lei şi confiscarea bunurilor nemarcate, în temeiul art. 220, alin. 1, litera c) şi al art. 220, alin. 2, lit. a) din O.G. nr. 92 din 2003 privind codul de procedură fiscală, reţinându-se în fapt că, la data de 04.06.2009, ora 10.30, în urma supravegherii fiscale efectuate în baza DM nr. 439/01.06.2009 la magazinul societăţii, s-au descoperit la comercializare cantitatea de 90 pachete ţigarete diverse mărci şi cantitatea de 50 de litri băuturi alcoolice fără marcaje fiscale corespunzătoare şi fără marcaje fiscale şi s-a constat încălcarea art. 168, alin. 2 şi art. 202, alin. 3 din Legea nr. 571 din 2003 privind codul fiscal.

Procesul-verbal este semnat şi ştampilat de petent, care a consemnat că nu are obiecţiuni.

În drept, conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal contestat, verificând îndeplinirea condiţiilor de formă, instanţa reţine că acesta cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 16, alin. 7 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Referitor la îndeplinirea condiţiilor de fond, prin 168, alin. 2 din Legea nr. 571 din 2003 privind Codul fiscal, s-a stabilit că este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită. Conform art. 202, alin. 3 şi art. 204, alin. 4, produsele accizabile nu pot fi eliberate pentru consum decât dacă sunt marcate, iar cele marcate cu timbre deteriorate sau necorespunzătoare sunt considerate ca nemarcate.

Legiuitorul a prevăzut, la art. 220, alin. 1, litera c) din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul de procedură fiscală că reprezintă contravenţie deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false şi se sancţionează cu amendă de la 20 000 lei la 100 000 lei şi confiscarea produselor.

Instanţa constată că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului a fost încadrată corect în dispoziţiile amintite.

Cât priveşte legalitate sancţiunilor aplicate, instanţa constată că acestea se circumscriu limitelor prevăzute de art. 220, alin. 2, litera a) din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul de procedură fiscală.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenţie contestat, conform art. 1169 din Codul civil, cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie s-o dovedească. Deci, dacă intimata a reţinut în sarcina petentului săvârşirea unei contravenţii, revine intimatei sarcina de a proba temeinicia acestei susţineri.

Este adevărat că procesul-verbal contestat se bucură de o prezumţie de legalitate şi temeinicie, fiind încheiat de un agent al statului, dar, această prezumţie relativă nu poate răsturna sarcina probei, în sensul obligării celui sancţionat contravenţional să-şi dovedească nevinovăţia.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 6, paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia şi jurisprudenţa Curţii fac parte din dreptul intern, în conformitate cu dispoziţiile art. 11, alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României), în care s-a arătat că, şi în materie contravenţională, sarcina probei săvârşirii faptei aparţine acuzării (cauza Anghel contra României, hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 oct. 2007, cauza Neaţă contra României, decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la admisibilitate din 18 noi. 2008). Astfel, obligaţia dovedirii vinovăţiei aparţine acuzării, iar îndoiala îi profită celui acuzat (in dubio pro reo).

Sub acest aspect, instanţa constată că intimata a depus la dosarul cauzei: notă de relaţie (fila 21), notă de constatare (filele 22-23), procesul-verbal contestat (filele 24-25), adeverinţă de reţinere a bunurilor nr. 37C din 04.06.2009 (fila 26).

Din aceste înscrisuri rezultă că, în data de 04.06.2009, în spaţiul comercial utilizat de petent, s-au găsit spre comercializare 90 de pachete de ţigări, de diferite mărci şi 50 de litri de băutură alcoolică fără marcaje fiscale sau având marcaje fiscale necorespunzătoare, motiv pentru care s-a încheiat procesul-verbal contestat, prin care petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 20 000 lei şi confiscarea bunurilor menţionate.

Petentul a recunoscut săvârşirea faptei, inclusiv în cuprinsul plângerii şi a precizat că a cumpărat bunurile nemarcate sau marcate necorespunzător la îndemnul unui alt comerciant, fiind prima dată când săvârşeşte o asemenea faptă (fila 1).

Coroborând toate probele administrate, instanţa reţine temeinicia contravenţiei reţinute în sarcina petentului prin procesul-verbal contestat.

În privinţa sancţiunii aplicate, pentru deţinerea în afara antrepozitului fiscal a 90 de pachete de ţigări şi 50 de litri de băutură alcoolică, produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă contravenţională în cuantum de 20 000 lei, ceea ce reprezintă maximul prevăzut de art. 220, alin. 2, litera a) din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul de procedură fiscală, bunurile menţionate fiind confiscate.

Potrivit art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, sancţiunea aplicată trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanţa nu poate reţine argumentul intimatei A N A V că fapta săvârşită de petent este de o gravitate majoră, aspect reflectat de limitele mari ale sancţiunii şi de faptul că nu se prevede posibilitatea înlocuirii acesteia cu avertisment, deoarece, la aprecierea gravităţii faptei şi a proporţionalităţii sancţiunii trebuie să se ţină cont şi de elementele prevăzute de art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001.

Limitele sancţiunii reprezintă, într-adevăr, un indiciu pentru aprecierea nivelului de pericol social al faptei, dar nu pot acapara, ca importanţă, celelalte elemente, astfel încât limitele ridicate ale sancţiunii să ducă automat la imposibilitatea înlocuirii amenzii cu avertismentul, mai ales că art. 7, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001 prevede că avertismentul poate fi aplicat şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.

Instanţa nu poate primi nici critica intimatei în sensul că înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului ar duce la înlăturarea scopului educativ şi preventiv avut în vedere de legiuitor pentru a preîntâmpina săvârşirea unor astfel de fapte, deoarece instanţa apreciază că atingerea scopului educativ şi preventiv al unei sancţiuni presupune, în mod necesar, adaptarea acesteia la situaţia concretă şi la persoana celui sancţionat.

Aşa cum reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, petentul a recunoscut săvârşirea faptei şi nu a îngreunat constatarea ei de către inspectorii D.R.A.O.V.C.. De asemenea, petentul susţine că a cumpărat produsele confiscate la îndemnul unui alt comerciant, că acestea au o valoare de până la 500 lei şi că este prima dată când săvârşeşte o asemenea faptă.

Din decizia de impunere pe anul 2007 şi declaraţia privind venitul estimat pe 2008 rezultă că petentul obţine venituri modeste din activitatea comercială desfăşurată (filele 35-40).

Având în vedere aceste împrejurări, instanţa apreciază că fapta săvârşită de petent prezintă un grad de pericol social scăzut, iar sancţiunea aplicată, amenda contravenţională în cuantum de 20 000 lei, nu este proporţională cu gravitatea faptei, fiind prea severă. Măsura confiscării bunurilor nemarcate,  conştientizarea pericolului social al unei asemenea fapte, precum şi a sancţiunii la care se expune ar trebui să fie suficiente pentru a-l determina pe petent să nu repete săvârşirea unei asemenea contravenţii.

În consecinţă, constatând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34, alin. 1 şi al art. 7, alin. 2 şi 3  din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa va admite în parte plângerea formulată de petentul I M împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria ANV/200 nr. 0116977, încheiat de intimat la data de 04.06.2009, şi va înlocui sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 20 000 lei, aplicată prin procesul-verbal menţionat, cu sancţiunea avertismentului.

PENTRU TOATE ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte plângerea contravenţională formulată de petentul I M, persoană fizică autorizată, în contradictoriu cu intimatele D R A O V C, şi A.N.V., împotriva procesului-verbal seria ANV/200 nr. 0116977, încheiat de intimat la data de 04.06.2009.

Înlocuieşte sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 20 000 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal seria ANV/200 nr. 0116977 din 04.06.2009, cu sancţiunea avertismentului.

Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2009.

Preşedinte,

Grefier,

Red./dact./ L.I.-M/4ex..

29 octombrie 2009

Domenii speta

Spete similare