Oug 119

Sentinţă civilă 970 din 27.03.2009


SENTINŢA CIVILĂ NR. 970

Şedinţa publică de la 27 Martie 2009

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. …/2009 reclamanta SC … SRL a chemat în judecată pe pârâta SC … SRL Tulcea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 14548, 12 lei reprezentând facturi neachitate cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că este societate comercială, specializată în comerţul cu dispozitive şi materiale pentru construcţii. Potrivit facturilor fiscale 003365 / 8.10.2008, 003451 / 13.10.2008, 003544 / 17.10.2008 şi 003599/ 21.10.2008, 003738/30.10.2008 003944/12.11.2008, 003962/13.11.2008 a vândut respectiv închiriat pârâtei materiale şi dispozitive pentru construcţii pentru valoarea totală de 14628,24 lei din care până în prezent pârâta a achitat doar 80.12 le rămânând un rest neachitat de 14548,12 lei.

Se arată că predarea mărfurilor s-a făcut la data întocmirii facturii la sediul reclamantei care este şi locul în care raportul obligaţional a luat naştere. Datoria este certă, lichidă şi a devenit exigibilă la data menţionată în fiecare  factură.

În drept au fost invocate dispoziţiile OUG 119/2007.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus a dosar înscrisuri reprezentând copia facturilor fiscale la care a făcut referire în conţinutul acţiunii  şi copia contractelor de închiriere nr. 1567/8.10.2008 şi 1578/10.10.2008.

Pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare şi nu a solicitat probe în apărare.

Analizând cauza în raport de probele administrate , instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 2 din OUG 119/2007, acest act normativ se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.

Pe cale de consecinţă legea stabileşte trei condiţii ale creanţei, respectiv aceasta să aibă un caracter cert , lichid şi exigibil iar obligaţia de plată să rezulte dintr-un contract comercial.

Potrivit art. 46 Cod Comercial obligaţiunile comerciale se probează cu facturi acceptate. Din examinarea facturilor examinate în cauză şi a contractelor închiriere, rezultă că acestea nu poartă ştampila cocontractantului , respectiv a pârâtei din prezenta cauză, ceea ce determină în mod inevitabil  consecinţe asupra caracterului cert al creanţei solicitate .

Prin urmare, neexistând nici un înscris însuşit de partea adversă se excede procedura prev. de OUG 119/2007 impunându-se administrarea de probe pe fondul cauzei.

Pentru considerentele expus instanţa va respinge acţiunea ca nefondată.

Domenii speta