Fond funciar

Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 1323/329/2012 la data de 17 mai 2012, petenţii D. I. R., I. R., şi I. D. D., au chemat în judecată pe intimaţii Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a comunei L., judeţul Teleorman, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor –T., şi Primarul comunei L., jud. Teleorman, în calitate de preşedinte al comisiei locale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa,  să dispună:

1.- punerea  efectivă în posesie  pe suprafeţele de teren reconstituite în baza Legii nr.18/1991, prin sentinţa civilă nr.298/27 februarie 2004, rămasă irevocabilă;

2. - eliberarea titlurilor de proprietate astfel:

a) I. R. şi I. D., în indiviziune, pentru suprafaţa de 1,333 ha teren, în calitate de moştenitori ai autorului I. Z.;

b) pentru D. I. R., pentru suprafaţa de 1,333 ha teren în calitate de moştenitor al mamei sale, I. E.;

c) pentru toţi reclamanţii, în indiviziune, pentru suprafaţa de 33,999 ha teren, în calitate de nepoţi ai defuncţilor I. P., I. I. şi I. A;

3. – punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate, pe vechile amplasamente, potrivit HG nr.890/2005;

4. - ca în baza art.64 alin.2 din Legea nr.18/1991, Primarul comunei Liţa, să fie obligat la plata de daune cominatorii, în cuantum de 50 lei, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 23.03.2006 (data la care sentinţa civilă nr.298/27.02.2007 a rămas irevocabilă) şi până la data punerii efective în posesie;

5. - obligarea intimatelor la plata, în solidar, a sumei de 102 664  lei, cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând lipsa de folosinţă a terenului, în suprafaţă de 36,665 ha, pe perioada 2004-2011, cuantificată astfel: 36,665 ha x 700 kg/ha x 50 lei/kg = 12 855 lei/an x 8 ani = 102664 lei.

În motivarea acţiunii, petenţii au arătat că, prin sentinţa civilă nr.289/27 februarie 2004, pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate astfel: pentru I. R. şi I. D. pentru 1,333 ha teren, situat pe raza comunei L., jud. T., în calitate de moştenitori ai tatălui lor, I. Z.; pentru I. D. R., pentru 1,333 ha teren extravilan, situat pe raza comunei L., judeţul T., în calitate de moştenitor al mamei sale, I. E., şi pentru toţi reclamanţii, respectiv I. R., I. D. şi D. I. R., pentru 33,999 ha teren extravilan, situat pe raza comunei L , jud. T , în calitate de nepoţi ai defuncţilor I  P , I  I  şi I  A

Sentinţa a rămas definitivă, prin decizia civilă nr.20/A din 19.01.2005, pronunţată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr.3111/2004, şi irevocabilă prin decizia civilă nr.301 R din 24 martie 2006, pronunţată de Tribunalul T., în dosarul nr.9604 RJ/2006.

Deşi au fost părţi în dosarele sus-menţionate şi deşi ei au formulat nenumărate cererii prin care le atenţionau că sunt obligate să-i pună în posesie şi să întocmească titlurile de proprietate, comisia locală şi comisia judeţeană, au tergiversat în mod nejustificativ, soluţionarea lor.

Petenţii au apreciat că o colaborare între cele două comisii ar fi făcut posibilă soluţionarea, în timp rezonabil, a litigiului dintre ei.

Prin urmare, au considerat că este culpa acestora că, până în prezent, ei nu au fost puşi în posesie şi nici nu au fost eliberate titlurile de proprietate.

În drept şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.64 alin.2 din Legea nr.18/1991.

Au anexat acţiunii: sentinţa civilă nr.298/27 februarie 2004, pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele, decizia civilă nr.20/A din 19 ianuarie 2005 şi decizia civilă nr.301R/24 martie 2006, ambele pronunţate de Tribunalul Teleorman, adresă din 15.09.2005, confirmări de primire, cereri din 14.05.2006, 26.12.2006, 10.02.2007, 16.03.2010, 19.12.2011, comunicare, adrese nr.III 1836/23 martie 2004, nr.1986/30 noiembrie 2005, nr.1397/20 iulie 2006, nr.6724/24.09.2006, nr.541/22.02.2007, nr.257/27.04.2007, nr.850/08.04.2010, nr.32/04.01.2012, nr.III 1054/20.04.2005 (în copie) şi împuternicire avocaţială.

Intimata Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor –T. a depus întâmpinare (filele 46-48), prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în cererea de punere în posesie, formulată de petenţi.

În motivarea excepţiei, intimata a arătat că, potrivit art.5 lit. i şi c din HGR nr.890/2005, comisiile locale sunt cele ce stabilesc amplasamentul şi efectuează punerea în posesie, prin delimitare în teren.

Comisia judeţeană emite titluri de proprietate, doar pe baza documentaţiei înaintată de comisia locală.

Punerea în posesie este atribuţia exclusivă a comisiei locale şi se face prin întocmirea procesului verbal, conform machetei prevăzute în anexa nr.20, din Regulamentul aprobat prin HGR nr.890/2005, iar comisia judeţeană eliberează titlul de proprietate doar după ce comisia locală întocmeşte şi îi transmite întreaga documentaţie.

Până în prezent, aceste documente nu au fost depuse la comisia judeţeană.

Este cert, astfel, că răspunderea civilă incumbă doar comisiei locale, aşa cum stipulează, fără echivoc, art.64 din Legea nr.18/1991.

Cât priveşte cererea de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, intimata a arătat că nu poate fi obligată la plata acestora, pentru că nu are personalitate juridică, neîntrunind, cumulativ, cerinţele prevăzute de art.26 lit. a din Decretul nr.31/1954.

Or, în sensul art.274 alin.1 Cod procedură civilă, debitor al obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată nu poate fi decât persoana fizică sau juridică din raportul obligaţional, dedus judecăţii, parte în proces, aflată în culpă procesuală.

Cât priveşte plata daunelor, intimata a arătat că, nefiind în culpă, nu poate fi obligată la plata acestora.

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr.18/1991 modificată.

Intimaţii Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a comunei L., judeţul T. şi Primarul comunei L., judeţul Teleorman, au formulat întâmpinare (file 66-70), prin care intimatul Primarul comuni L. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive.

În motivarea excepţiei, intimatul a arătat că este preşedintele comisiei locale dar nu are calitate procesuală, fiind doar reprezentatul acesteia.

Pe fondul cauzei, intimaţii au solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată.

Au arătat că, după pronunţarea sentinţei civile nr.298/2004, prin cererea nr.18/19.09.2005, reclamanţii au solicitat ca reconstituirea dreptului de proprietate, pentru suprafaţa de 43,20 ha, să se facă pe vechiul amplasament. Totodată, au solicitat şi informaţii privind persoanele care au fost puse în posesie pe acele terenuri.

Intimaţii au precizat că niciodată reclamanţii nu au depus documente care să ateste vechiul amplasament, ci doar au menţionat că terenul se află în punctul „între Olturi”.

Suprafaţa de teren de pe teritoriul cadastral al comunei L., cunoscute sub această denumire populară, este de 1305 ha, din care teren agricol 955 ha, astfel că este imposibilă reconstituirea pe vechiul amplasament, fără a şti care a fost acesta.

 Pe de altă parte, la nivelul comunei L. nu mai există rezervă de teren, aşa cum rezultă şi din centralizatorul întocmit de O.C.P.I – Teleorman, la data de 15.05.2006, în care se arată că există un deficit de 81,28 ha teren.

La data de 30.11.2005, prin adresa nr.1986/30.11.2005, le-a fost adusă la cunoştinţă reclamanţilor, validarea în parte a cererii lor şi, totodată, s-a cerut şi sprijin Instituţiei Prefectului, în vederea punerii în executare a hotărârii judecătoreşti.

Şi prin ad Prefectului şi O.C.P.I Teleorman iar, în urma acestor demersuri, prin adresa nr.401/24.01.2006, Instituţia Prefectului le-a cerut să demareze procedura pentru punerea în posesie pe teritoriul cadastral al altei localităţi, prin intermediul Agenţiei Domeniului Statului .

În luna iulie 2006, prin adresa nr.1397/20.07.2006, cu solicitat, din nou, reclamantului D. I. R. să le indice sau să le transmită documente din care să reiasă vechiul amplasament, dar acesta nu le-a transmis relaţiile solicitate.

După parcurgerea procedurii, prin adresa nr.481/14.09.2006, ADS T. i-a înştiinţat că a pus la dispoziţia Comisiei Locale L., suprafaţa de 40,331 ha, pe teritoriul cadastral al comunei S., jud. T., urmând să se procedeze la întocmirea procesului verbal de delimitare şi de punere efectivă, în posesie, după obţinerea acordului proprietarilor.

Au solicitat acordul reclamanţilor. Aceştia nu le-au comunicat acordul dar, prin scrisoarea adresată Prefecturii Teleorman şi înregistrată sub nr.FF 39561/02.10.2006 reclamanţii şi-au dat acordul.

Ulterior, la data de 12.02.2007, prin scrisoarea înregistrată sub nr.442/12.02.2007, reclamanţii le-au comunicat refuzul amplasamentului oferit, solicitând punerea în posesie pe teritoriu cadastral al comunei L., jud. T.

În urma acestui refuz, au solicitat ADS Teleorman, prin adresa nr.540/22.02.2007, să le pună la dispoziţie un nou amplasament, pentru a putea cere acordul reclamanţilor şi a procedat la punerea lor în posesie, fapt comunicat şi reclamanţilor, prin adresa nr.541/22.02.2007.

La data de 26.04.2007, prin adresa nr.771/26.04.2007, ADS Teleorman le-a comunicat un alt amplasament, pentru a putea cere acordul reclamanţilor, amplasament comunicat acestora, prin adresa nr.1230/30.05.2007, dar şi acest amplasament a fost refuzat, prin scrisoare, la data de 12.06.2007.

De la acea dată şi până în prezent, cu toate că le-au solicitat reclamanţilor, prin adresele nr.850/08.04.2010 şi adresa din 04.01.2012, acordul de principiu, în vederea stabilirii unui amplasament pe teritoriul cadastral al altei localităţi, prin intermediul ADS Teleorman, pentru punerea în posesie, aceştia nu au comunicat vreun răspuns.

Faţă de aceste considerente, intimaţii au solicitat respingerea capetelor 1,2 şi 3 de cerere, ca nefondate.

Cât priveşte capetele 4 şi 5 din cerere, intimaţii au apreciat că acestea sunt nefondate, motivat de faptul că, aşa cum au arătat, primarul nu are calitate procesuală pasivă iar, cât priveşte daunele materiale solicitate, atât timp cât punerea în posesie nu le este imputabilă, nu pot fi obligaţi la plata acestora.

În drept şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art.115 Cod procedură civilă.

Au anexat cererii: adresele nr.1225/21.05.2012, nr.1986/30.11.2005, nr.1968/30.11.2005, nr.102/12.01.2006, nr.101/12.01.2006, nr.401/24.01.2006, nr.1397/20.07.2006, nr. 1430/26.07.2006, nr.1431/26.07.2006, nr.487/24.04.2006, nr.1727/26.09.2006, nr.1724/26.09.2006, nr.1725/26.09.2006, nr.540/22.02.2007, 541/22.02.2007, nr.1230/30.05.2007, nr.772/26.04.2007, nr.716/20.03.2010, nr.850/08.04.2010, nr.32/04.01.2012, nr.2695/21.12.2011, nr.89/10.01.2012, nr.431/16.02.2012, nr.442/12.02.2007, nr.33/10.02.2012, cereri, decizia civilă nr. 20/A din 19 ianuarie 2005, pronunţată de Tribunalul Teleorman, act de donaţie, situaţie centralizatoare a suprafeţelor de teren agricol, reconstituite conform legilor fondului funciar şi a titlurilor de proprietate emise până la data de 15 mai 2006, confirmări de primire şi extrase din acte normative.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 iunie 2012, instanţa a luat act că petenţii, prin avocat, şi-au precizat acţiunea, în sensul că aceasta este o plângere întemeiată pe dispoziţiile art.64 din Legea nr.18/1991.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26 iunie 2012, în baza dispoziţiilor art.137 alin.2 Cod procedură civilă, instanţa a dispus unirea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive, resele nr.101 şi nr.102 din 12.01.2006, au solicitat sprijin Instituţiei invocate de intimaţii Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor –Teleorman şi Primarul comunei L., jud. T., cu fondul cauzei.

În şedinţa publică din data de 10 iulie 2012, la solicitarea instanţei, petenţii, prin avocat, au precizat că terenul pe care l-au deţinut autorii lor  a fost situat „între Olturi”, pe raza comunei L. şi a avut ca vecini: la R- drum, la A- râul Olt, la MZ- Gh. B. şi MN- B. G., conform actului de donaţie, pe care l-au depus la dosar (în copie certificată).

În urma solicitării instanţei, intimata Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a comunei L., judeţul T., prin adresa nr.1251/12.07.2012, a precizat că singurul hotar ce poate fi identificat este râul Olt, dar, neavând lungimea pe care se întindea proprietatea petenţilor, de-a lungul râului, terenul nu poate fi identificat.

De asemenea, la această dată, râul Olt, străbate localitatea, pe o lungime de 3,5 Km, iar suprafaţa de teren dintre Olt şi digul de protecţie, aflată în proprietatea Romsilva, este de 100,42 ha.

Pentru dovedirea cererii, petenţii au solicitat intimatei Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a comunei L., judeţul Teleorman să indice căror persoane le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în zona „între Olturi” şi când anume, relaţii ce au fost comunicate prin adresa nr.1571/09.07.2012 (fila 128).

Au mai solicitat efectuarea unei expertize agricole, pentru a evalua contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului, şi a unei expertize topografice, având ca obiect identificarea terenului pe care l-au deţinut autorii lor, dacă acest lucru este posibil.

În apărare, intimata Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a comunei L., judeţul Teleorman a mai depus la dosar; protocoale de predare-preluare a terenurilor cu destinaţie agricolă din domeniul privat al statului.

Analizând materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine că, prin sentinţa civilă nr.298/27 februarie 2004, pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele, a fost admisă plângerea formulată de petenţii D. I. R., I. D. şi I. R., împotriva hotărârii nr.12220/24 aprilie 2003, a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor –Teleorman, care a fost anulată şi, pe fond, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra următoarelor suprafeţe de teren arabil, extravilan, situat pe raza comunei Liţa, jud. Teleorman, astfel: pentru petenţii I. R. şi I. D. 1,333 ha teren, în calitate de moştenitori ai tatălui lor I. Z.;

Pentru petentul D. I. R. - 1,333 ha teren, în calitate de moştenitor al mamei sale, D. E; şi pentru toţi petenţii 33,999 ha, în calitate de nepoţi ai defuncţilor I. P., I. I. şi I. A.

Sentinţa a rămas irevocabilă, prin respingerea apelului, conform deciziei civile nr.20/A/19 ianuarie 2005, pronunţate de Tribunalul Teleorman, şi respingerea recursului, conform deciziei civile nr.301 R/24 martie 2006, pronunţate de Tribunalul Teleorman.

Cât priveşte excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de intimaţii Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor –Teleorman şi Primarul comunei L., jud. Teleorman, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art.52 alin.2 din Legea nr.18/1991, comisia judeţeană şi cea locală au, în limitele competenţei lor şi prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, calitatea procesuală pasivă şi, când este cazul, activă.

Petenţii nu au specificat în acţiunea pe care au formulat-o în contradictoriu cu cine este formulat fiecare dintre capetele de cerere.

Deşi au precizat că temeiul juridic al acţiunii îl reprezintă dispoziţiile art.64 alin.2 din Legea nr.18/1991, prin capătul doi de cerere, petenţii au solicitat şi eliberarea titlurilor de proprietate.

Având în vedere că una dintre atribuţiile comisiei judeţene este, conform art.6 lit. f din Regulamentul aprobat prin HGR nr.890/2005, emiterea titlurilor de proprietate pentru terenurile validate, instanţa urmează să respingă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor –Teleorman, invocată de aceasta.

ei Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Primarul comunei L., jud. Teleorman, instanţa urmează să o respingă, ca neîntemeiată.

Astfel, petenţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art.64 din Legea nr.18/1991.

Or, calitatea procesuală pasivă a primarului, în cazul în care instanţa admite plângerea formulată împotriva refuzului comisiei locale de punere în posesie, este reglementată de dispoziţiile art.64 alin.2 din Legea nr.18/1991.

Potrivit acestor dispoziţii legale, dacă instanţa admite plângerea, primarul va fi obligat să execute, de îndată, înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancţiunea condamnării la daune cominatorii, pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanţă.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că petenţii au solicitat ca punerea în posesie să se facă pe vechiul  amplasament, situat în zona „între Olturi”, aşa cum au indicat aceştia.

Potrivit dispoziţiilor art.2 din Legea nr.1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal, altor persoane.

Prin art.2 alin.1 din Legea nr.1/2000, se instituie astfel principiul reconstituirii, în natură, a dreptului de proprietate pe fostele amplasamente.

Acest principiu presupune obligaţia comisiilor locale de fond funciar de a valida cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, formulate de foştii proprietari sau de moştenitorii lor, prin reconstituirea dreptului de proprietate, în natură, pe fostele amplasamente.

Pentru a se vedea dacă este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate pe fostele amplasamente, art.39 din HGR nr.890/2005 prevede că se vor solicita, în acest scop, persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe fostele amplasamente, schiţa amplasamentului cu terenul deţinut sau orice alte informaţii din care să rezulte identificarea amplasamentului solicitat.

Ulterior, comisiile de fond funciar vor proceda la identificarea terenurilor solicitate, pentru a vedea dacă pe aceste terenuri s-au eliberat titluri de proprietate în favoarea unor terţe persoane, instanţei revenindu-i sarcina să verifice legalitatea atribuţiilor terenului către terţi.

În cauză, instanţa reţine că, deşi intimata Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a comunei L., judeţul Teleorman, a solicitat petenţilor să transmită documente sau informaţii care să permită identificarea amplasamentului terenului (adresă nr.1397/20.07.2006 fila 90), petenţii nu au făcut acest lucru.

În faţa instanţei, petenţii prin avocat, au susţinut că amplasamentul terenului rezultă din conţinutul actului de donaţie din 06.10.1944.

În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize topografice, pentru identificarea amplasamentului terenului pe care l-au deţinut autorii petenţilor.

Expertul a concluzionat însă, în raportul de expertiză, că acest amplasament nu poate fi identificat pentru că nu sunt suficiente elemente tehnice, care să permită corelaţia între situaţia existentă şi cea înscrisă în actul de proprietate.

Pe de altă parte, din înscrisurile aflate la dosar, instanţa reţine că, în speţă, nu este vorba de un refuz al comisiei locale de punere în posesie a petenţilor.

Astfel, pentru că amplasamentul terenului pe care l-au deţinut autorii petenţilor nu a putut fi identificat şi pentru că la nivelul comunei L. nu mai există rezervă de teren, comisia locală a solicitat sprijin Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor –Teleorman, pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti, conform Regulamentului aprobat prin HGR nr.890/2005.

După parcurgerea procedurilor referitoare la punerea în posesie pe teritoriul cadastral al altei localităţi, prin adresa nr.481/14.09.2006, Agenţia Domeniilor Statului Teleorman a comunicat că a pus la dispoziţia comisiei locale suprafaţa de 40,3331 ha, pe teritoriul cadastral al comunei S., jud. Teleorman.

Comisia locală a solicitat acordul petenţilor. Iniţial, aceştia şi-au dat acordul, prin scrisoarea nr.FF 39561/02.10.2006, adresată Prefecturii Teleorman, după care au revenit comunicând comisiei locale că refuză amplasamentul oferit.

În urma acestui refuz, prin adresa nr.540/22.02.2007, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a comunei Liţa, judeţul Teleorman, a solicitat ADS Teleorman să-i pună la dispoziţie un nou amplasament, fapt comunicat şi petenţilor.

Şi acest amplasament a fost refuzat de petenţi.

Cu toate că petenţilor le-a fost solicitat acordul în vederea stabilirii unui amplasament pe teritoriul cadastral al altei localităţi, în vederea punerii în posesie, aceştia au cerut să fie puşi în posesie pe vechiul amplasament, deşi acest lucru nu putea fi făcut.

Astfel instanţa reţine că în speţă nu este vorba de refuz al comisiei locale de punere în posesie a petenţilor, ci de un refuz al petenţilor de a accepta un teren amplasat pe raza altei localităţi.

În aceste condiţii, pentru că nu se poate face punerea în posesie, nici comisia judeţeană nu poate emite titlurile de proprietate.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că plângerea petenţilor este neîntemeiată, motiv pentru care urmează să o respingă.

Ca efect, va respinge şi cererea petenţilor de obligare a intimatului Primarul comunei L., jud. Teleorman la plata de daune cominatorii.

De asemenea, nefiind vorba de o culpă a intimatelor Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a comunei Liţa, judeţul Teleorman şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor –Teleorman, în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, instanţa va respinge, ca neîntemeiat, şi capătul de cerere având ca obiect plata de despăgubiri materiale, reprezentând lipsa de folosinţă a terenului.

Va lua act că intimaţii Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a comunei L., judeţul T., Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor –Teleorman şi Primarul comunei L., nu solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare