Violenţa psihică. Viciu de consimţământ la încheierea actului adiţional la cim

Asupra apelului de faţă:

Constată că prin sentinţa civilă nr. 2640/2013 pronunţată de Tribunalul Covasna a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile reclamantului având ca obiect plata ajutorului material de Ziua Feroviarului pentru anul 2010 şi plata ajutorului material de Paşti pentru anul 2010.

A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul B.G., în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F.R. S.A.-SUCURSALA C.B..

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului  salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie, pentru anul  2010 şi  ajutorul material de Crăciun pentru anul 2010.

A fost obligată pârâta la actualizarea sumelor datorate şi la plata dobânzii legale, de la data scadentă a obligaţiei şi până la achitarea integrală a debitelor.

Au fost respinse pretenţiile reclamantului având ca obiect plata ajutorului material de Ziua Feroviarului pentru anul 2010 şi plata ajutorului material de Paşti pentru anul 2010,  ca fiind prescris dreptul material la acţiune.

Pentru a pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:

În drept,  analizând cu prioritate excepţia ce a fost invocată în cauză, instanţa a reţinut prevederile art. 171 alin 1 C muncii conform cărora dreptul la acţiune pentru pretenţiile având ca obiect acordarea drepturilor salariale restante, se prescrie în termen de trei ani. Drepturile băneşti pretinse de reclamant intră în sfera drepturilor salariale, potrivit art. 160 C muncii. Termenul de prescripţie de trei ani începe să curgă de la data scadentă pentru încasarea salariului lunar, pentru fiecare obligaţie de plată lunară a salariului curgând o prescripţie diferită. În speţă, instanţa a cerut lămuriri părţilor pentru indicarea datei scadente a obligaţiei de plată a sumelor pentru care pârâta a invocat  excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. Părţile au precizat că nu există stipulaţie expresă în acest sens în cuprinsul CCM ce reglementează acordarea respectivelor sume de bani. Astfel fiind, instanţa apreciază că data scadentă pentru încasarea ajutorului material acordat de Ziua Feroviarului şi de Paşti pentru anul 2010 coincide cu data scadentă a salariului din luna respectivă (anume salariul din luna aprilie 2010), aceasta fiind începutul lunii mai 2010. De la sfârşitul lunii mai 2013 şi până la data înregistrării prezentei acţiuni au trecut mai mult de trei ani  (cererea de chemare în judecată fiind expediată prin poştă în 12.06.2013).

Ca urmare, Tribunalul a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta, pe cale de consecinţă va respinge pretenţiile reclamantului având ca obiect plata ajutorului material de Ziua Feroviarului pentru anul 2010 şi plata ajutorului material de Paşti pentru anul 2010,  ca fiind prescrise.

Analizând pe fond restul pretenţiilor deduse judecăţii, instanţa a reţinut art. 236 alin (4) din C muncii (forma în vigoare la data perfectării CCM pe care sunt fundamentate pretenţiile în prezenta cauză), care stipulează: Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor.

Apoi, art. 10 din Legea nr. 130/1996 stipulează:

(1)Contractele colective de muncă se pot încheia la nivelul unităţilor, ramurilor de activitate şi la nivel naţional.

Conform  art. 11 din Legea nr. 130/1996:

(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează:

a) pentru toţi salariaţii din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;

b) pentru toţi salariaţii încadraţi în unităţile care fac parte din grupul de unităţi pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;

c) pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;

d) pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţile din ţară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel naţional.

În cuprinsul art. 3 din CCM încheiat la nivel de grup de unităţi feroviare pe anii 2006-2008 , a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011, se stipulează în mod expres că prevederile din acest contract produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi în unităţile care fac parte din grupul de unităţi feroviare pentru care s-a încheiat acest contract (din acest grup făcând parte şi pârâta).

Astfel fiind, clauzele din CCM încheiat la nivel de grup de unităţi feroviare pe anii 2006-2008, a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 , sunt obligatoriu de respectat de către pârâtă. Susţinerile invocate de aceasta în apărare, referitoare la împrejurarea că, în speţă există încheiat la nivel de unitate CCM –fiind aplicabile prevederile acestui contract şi că, până în prezent nu s-a formulat vreo acţiune pentru constatarea nulităţii clauzelor din CCM la nivel de unitate ce sunt sub nivelul minimal prevăzut în contractul încheiat la nivel superior, sunt neîntemeiate. Atâta vreme cât CCM încheiat la nivel de grup de unităţi feroviare  produce efecte pentru toţi angajaţii încadraţi în unităţile care fac parte din respectivul grup (deci şi pentru angajaţii pârâtei), C.N.C.F.R. S.A.- SUCURSALA C.B este obligată să respecte prevederile respectivului contract colectiv de muncă.

Pretenţia reclamantului de acordare de către pârâtă a salariului suplimentar pe anul 2010, izvorăşte din prevederile art. 30 din CCM la nivel de Grup de Unităţi Feroviare pe anii 2006-2010, contract a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 şi care este obligatoriu de respectat de către pârâtă, astfel cum s-a arătat mai sus.

În ceea ce priveşte ajutorul material de Crăciun,  pentru anul 2010, aceste  drepturi  îşi au izvorul  în prevederile art. 71 din CCM la nivel de Grup de Unităţi Feroviare valabil  până la data de 31.01.2011.

Pârâta susţine însă că pentru anul 2010 obligaţia sa de a plăti aceste ajutoare materiale nu există, deoarece prin art. 65 alin. Ultim din  CCM încheiat la nivel de unitate pentru anii 2009-2010, s-a convenit neacordarea acestor ajutoare pentru anul 2010. Această susţinere este apreciată de instanţă ca fiind neîntemeiată, deoarece CCM de nivel superior (la nivel de grup de unităţi) acordă tuturor salariaţilor din respectivul domeniu acest  ajutor. Clauzele contractuale enunţate nu condiţionează acordarea acestor drepturi de preluarea lor în CCM încheiat la nivel de unitate, fiind imperative pentru toţi angajatorii din domeniul transportului feroviar.

Având în vedere aceste considerente, instanţa a apreciat cererea de chemare în judecată ca fiind întemeiată în parte, a admis-o în parte şi a dispus obligarea pârâtei la acordarea pretenţiilor băneşti constând în salariul suplimentar pentru anul 2010 şi ajutorul material de Crăciun pentru anul 2010.

În temeiul art. 166 alin. 4 C. muncii, pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamantului prin plata cu întârziere a diferenţelor salariale, instanţa a dispus obligarea pârâtei la actualizarea sumelor datorate şi la plata dobânzii legale , de la data scadentă a obligaţiei de plată şi până la achitarea integrală a debitelor.

Împotriva acestei sentinţe s-a declarat apel de apelanta  C.N.C.F.R. S.A.-SUCURSALA C.B, criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel sentinţa este criticată pentru faptul că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre fără să ţină cont de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de pârâta C.N.C.F. C.F.R. S.A. de CCM  încheiat la nivel de unitate, pentru anul 2009 – 2010 şi înregistrat la MMFPS sub nr. 2591/4.06.2009 şi de  actul adiţional nr. 1718/2010. Ignorând acest act adiţional, instanţa de fond nu a reţinut că pentru anul 2010 salariul suplimentar prevăzut la paragrafele 1, 2 şi 3, nu se acordă.

În ceea ce priveşte acordarea ajutorului material de Crăciun pentru anul 2010 acelaşi act adiţional mai sus menţionat, modifică art. 65 din CCM încheiat la nivel de unitate.

Mai este adusă şi critica legată de momentul acordării dobânzii legale, care potrivit susţinerilor recurentei, dispoziţiilor art. 1088 alin. 2 din codul civil în vigoare la momentul naşterii dreptului, prevăd că, dobânda legală se acordă de la data sesizări instanţei. Prin urmare această pretenţie trebuie acordată de la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate instanţa apreciază că apelul  este fondat şi în consecinţă în baza dispoziţiilor art. 480 din Noul Cod de procedură civilă va fi admis iar sentinţa primei instanţe va fi schimbată în parte,  pentru următoarele considerente:

În legătură cu acordarea drepturilor băneşti solicitate de reclamant cu titlu de salariu suplimentar aferent anului 2010 şi ajutorul material de Crăciun aferent anului 2010, instanţa de fond nu a procedat la aplicarea corectă a dispoziţiilor Contractului Colectiv de muncă la nivel de unitate aşa cum a fost modificat prin Actul adiţional nr. 1718/21.04.2010.

Astfel instanţa de fond a apreciat că, aceste drepturi pot fi acordate în baza dispoziţiilor CCM la nivel de Grup de Unităţi Feroviare, a cărui clauză ce priveşte plata salariului suplimentar şi a ajutorului material de Crăciun aferentă anului 2010, nu a fost anulată şi în consecinţă îşi produce efectele scontate.

Trebuie menţionat că există identitate între  drepturile băneşti prevăzute în  clauza din CCM la nivel de Grup de Unităţi, şi drepturile prevăzute în CCM la nivel de unitate, care au fost negociate de sindicat şi patronate, negociere finalizată cu întocmirea actului adiţional nr. 1718/2010 care fac obiectul prezentei cauze. La momentul negocierii, părţile semnatare ale actului adiţional în discuţie,  ştiau de existenţa dispoziţiilor din CCM la nivel de Grup Feroviar, astfel că voinţa lor liber exprimată, a fost în sensul neacordării  pentru  anului 2010. Prezenta acţiune este o expresie a dezicerii de clauzele negociate  prin  reprezentaţii salariaţilor,  la momentul 21.04.2010, invocându-se un alt temei convenţional, ceea ce echivalează cu reaua – credinţă în exercitarea  drepturilor, de către partea reclamantă.

Principiul consensualităţii şi al bunei credinţe în derularea raporturilor de muncă este consacrat legislativ în cuprinsul dispoziţiilor art. 8 din codul muncii, şi în esenţă presupune exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor pe care le presupun raporturile de muncă, în deplină concordanţă cu ordinea de drept şi cu respectarea intereselor ambelor părţi evitându-se reaua – credinţă şi abuzul de drept. Ori prin dezicerea de clauzele negociate prin reprezentaţii salariaţilor, respectiv a sindicatului, de un act adiţional care modifică contractul individual de muncă la nivel de unitate, nu se mai poate spune că raporturile de muncă se derulează pe baza principiului bunei credinţe şi al consensualismului.

Clauzele din CCM la nivel superior nu pot fi aplicate in paralel cu cele din CCM la nivel de unitate, alegându-se, după caz, clauzele mai profitabile fie din CCM la nivel de societate, fie cele din CCM la nivel de grup de unităţi.

Interpretarea de mai sus  cu privire la neaplicarea clauzelor din CCM la nivel de grup de unităţi, îşi găseşte raţiunea ş în voinţa legiuitorului expusă la art. 142 alin. 4 din legea dialogului social, care impune aplicarea clauzelor mai favorabile angajaţilor  din CCM la nivel superior doar în situaţia în care a fost constatată nulitatea unei clauze dintr-un contract încheiat la nivel de unitate, pe parcursul renegocierii clauzei devenită nulă, deci nu arbitrar şi abuziv, potrivit interesului de moment al părţilor. 

Faţă de aceste considerente, în ce priveşte  salariul suplimentar pentru 2010, instanţa constată, că potrivit acordului de voinţă al părţilor inserat în actul adiţional 1718/21.04.2010 la CCM  cu nr. 2572/04.06.2009, la art. 32  alin. 2 s-a adus modificarea conform căreia, acest salariu suplimentar nu se aplică în anul 2010, urmând  a se aplica începând cu 01.01.2011. Această clauză modificatoare a CCM se aplică doar  pe viitor, de la data înregistrării actului adiţional la DMPS Bucureşti, respectiv din 21.04.2010. Prin urmare, salariul suplimentar pentru anul 2010 nu se va acorda.

Acelaşi raţionament se aplică si motivului de recurs care vizează plata  primei de Crăciun pe anul  2010. Actul adiţional 1708/21.04.2010 prevede la art. 69 lit. a si b  ca ajutoarele materiale de Paste si Crăciun şi Ziua Feroviarului că nu se acorde pentru  perioada 01.04.2010-31.12.2010. Prin urmare nici aceste pretenţii nu pot fi acordate, motiv pentru care sentinţa primei instanţe va fi schimbată în sensul respingerii pe fond a acestor pretenţii, ca fiind lipsite de orice temei juridic.

În ceea ce priveşte critica din apel, legată de  data de la care curge plata dobânzii legale, faţă de modul de soluţionare al celor două capete de cerere, analiza acestei critici este inutilă.

Pentru aceste considerente instanţa va admite recursul şi va schima în parte sentinţa atacată urmând a menţine dispoziţiile cu privire la modul de soluţionare al excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune.

Domenii speta

Spete similare