Somatie de plata

SENTINŢA CIVILĂ Nr.976

Şedinţa publică de la 30 Martie 2009

INSTANŢA

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 23.12.2008, sub nr.6281/327/2008, -, a chemat în judecată pe debitoarea -, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să someze debitoarea la plata sumei de 34.366,91 lei, reprezentând contravaloarea energie termică şi a sumei de 17.817,69 lei reprezentând majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale creditoarea a arătat că a furnizat energie termică debitoarei - în perioada martie 2006-martie 2008, prestaţie care nu a fost integral achitată, Asociaţia figurând în evidenţele acestora cu un debit restant de 34.366,91 lei.

Se arată că obligaţia de plată este stabilită în art.13 din contractul de furnizare a energiei termice încheiat între părţi.

De asemenea, debitoarea datorează majorări de întârziere de 0,1% pe zi potrivit art.17 din contract şi conform dispoziţiilor art.38 din Legea nr.325/2006.

În drept acţiunea se întemeiază pe dispoziţiile OG nr.5/2001, Legea nr.325/2006.

În dovada afirmaţiilor sale a anexat în copie contractele de furnizare a energiei termice încheiat cu asociaţia, facturile fiscale (f.9-19), bilanţ facturi.

Acţiunea a fost legal timbrată în conformitate cu art.3 lit.o1) din Legea nr. 146/1996 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, cu suma de 39 lei şi cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

Deşi legal citat cu această menţiune, debitoarea nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi formula apărări.

În cauză a fost încuviinţată şi s-a administrat proba cu înscrisurile anexate la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în cadrul relaţiilor comerciale dintre părţi creditoarea a furnizat debitoarei energie termică, în perioada martie 2006-martie 2008, în executarea contractelor înregistrate sub nr.1785 din data de 21.06.2005 şi nr.2544 din data de 12.091.2007, sens în care au fost emise facturile fiscale ataşate la dosar (f.9-19), în sumă totală de 34.366,91 lei.

Prin art.8 din aceste contracte debitoarea s-a obligat să achite integral şi la termen facturile emise de furnizor, având obligaţia de a solicita efectuarea unor eventuale corecţii în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii facturii.

Conform art.1 din O.G. nr.5/2001, „procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii”.

Instanţa constată în cauză îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de articolul indicat pentru întregul debit solicitat.

Astfel, în ceea ce priveşte debitul principal, acesta este datorat de către debitoare, având în vedere raporturile contractuale dintre părţi.

Creanţa este certă, în sensul art.379 alin.3 C. proc.civ., deoarece existenţa sa rezultă din facturile fiscale aferente perioadei martie 2006-martie 2008 ataşate la dosarul cauzei (f.9-19) şi necontestate de către debitoare, coroborate cu obligaţia de plată a sumelor facturate asumată prin contractele încheiate de părţi.

Creanţa este lichidă, în sensul art.379 alin.4 C. proc.civ., deoarece câtimea sa este determinată prin facturile fiscale.

În ceea ce priveşte condiţia exigibilităţii creanţei, acesta este îndeplinită în cauză, scadenţa obligaţiei fiind împlinită în termen de 30 zile de la data emiterii fiecărei facturii.

Astfel, creanţa avută în vedere este certă, lichidă şi exigibilă potrivit dispoziţiilor art.379 alin.3 şi 4 C.proc.civ., nefiind contestată de debitoare prin apărări de fond de natură să determine inadmisibilitatea cererii.

Din dispoziţiile art. 1 alin. 2 din OG 5/2001 reiese că pe lângă suma stabilită potrivit alin 1 al aceluiaşi articol cu titlul de obligaţie instanţa poate stabili dobânzi, majorări sau penalităţi datorate potrivit legii.

Potrivit art. 18 şi art. 17 din contractele de furnizare a energiei termice, debitoarea avea obligaţia să achite contravaloarea serviciilor efectuate în termen de 30 zile de la data emiterii facturii, neachitarea facturii la scadenţă atrăgând majorări de întârziere pentru fiecare zi.  De asemenea, se arată că majorările sunt egale cu majorările datorate pentru plata datoriilor la bugetul de stat şi care sunt stabilite periodic prin hotărâri de guvern, în prezent acestea fiind în cuantum de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere.

Cu privire la majorările de întârziere, instanţa constată că acestea au fost calculate pe fiecare factură în parte, rezultând un cuantum total de 17.817,69 lei şi având în vedere dispoziţiile articolului 969 Cod procedură civilă potrivit cu care „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”, instanţa va obliga debitoarea la plata acestora.

Prin urmare, având în vedere că pretenţiile creditoarei sunt justificate, în baza art.1 şi 6 din O.G. nr.5/2001, instanţa va admite cererea formulată de aceasta şi va emite o ordonanţă prin care debitoarea va fi somată să-i plătească creditoarei în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei hotărâri suma de 34.366,91 lei, reprezentând contravaloarea energie termică şi suma de 17.817,69 lei reprezentând majorări de întârziere.

În temeiul art.274 C.proc.civ., în considerarea culpei procesuale a debitorul în declanşarea litigiului de faţă, instanţa va obliga debitorul să plătească creditoarei cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru şi timbru judiciar.

1

Domenii speta

Spete similare