Amenzi

Dosar nr. 4944/318/2013Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

JUDETUL GORJ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 5251

Şedinţa publică din 03.07.2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ALEXANDRU BOGDAN POPESCU

GREFIER: NEGRILĂ LUCIANA IONELIA

Pe rol fiind judecarea cauzei civile  privind petenta S.C. ...S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I.T.M. …, având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pentru petentă administrator B.V.G., fiind prezent şi martorul Z.I., lipsă fiind reprezentantul intimatului.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care instanţa procedează la audierea martorului Z.I. sub prestare de jurământ, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constată cercetarea judecătorească încheiată şi acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.

Administrator B.V.G., pentru petentă, solicită admiterea plângerii contravenţionale, anularea procesului-verbal contestat şi exonerarea de plata amenzii contravenţionale aplicate prin acesta, fără cheltuieli de judecată.

INSTANŢA:

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. 4944/318/2013, petenta S.C. ...S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I.T.M. …, a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună în principal anularea procesului-verbal de contravenţie seria GJ nr. 00010572/20.03.2013 încheiat de către agentul intimatului şi exonerarea sa de plata amenzii contravenţionale aplicate prin acesta, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin procesul-verbal contestat a fost  sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 3.500 lei pentru nerespectarea art. 13 lit. q din Legea nr. 319/2006, care prevede asigurarea echipamentelor de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, pentru aceea că, la data de 05.03.2013, în urma controlului efectuat la punctul său de lucru, agentul constatator al intimatului a observat existenţa unui polizor de banc fără apărători de protecţie.

A mai arătat că, la momentul controlului, polizorul de banc nu era în funcţiune, având defecţiuni la rotor, bucşă şi apărători, aceste piese trebuind demontate şi înlocuite la service S.C. … S.R.L., aşa cum rezultă din adresa nr. 189/27.02.2013 şi răspunsul la aceasta din data de 28.02.2013, acesta fiind motivul lipsei apărătorilor.

A susţinut petenta că a respectat obligaţia legală privind repararea şi revizia periodică a echipamentelor de muncă, iar agentul intimatului a dovedit rea-credinţă prin aceea că nu a consemnat situaţia de fapt reală şi nu a solicitat informaţii administratorului, de asemenea fiind vorba de trecerea unui interval de timp mare de la momentul controlului până la întocmirea procesului-verbal contestat, care este lovit de nulitate, întrucât a fost încheiat fără consemnarea unui martor asistent.

A menţionat petenta că procesul-verbal de control are o dată ulterioră aceleia la care a fost efectuat controlul, care s-a realizat în lipsa reprezentantului legal al societăţii şi fără a fi solicitate relaţii privind obiectul controlului, de asemenea în cuprinsul procesului-verbal contestat nefiind consemnată instanţa la care se poate depune plângere.

În drept, petenta a invocat disp. Legii nr. 319/2006, Legii nr. 108/1999, H.G. nr. 1377/2009, H.G. nr. 1146/2006, O.G. nr. 2/2001.

În dovedirea plângerii, petenta a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri, iar în susţinere a depus la dosarul cauzei, în copie, carte de identitate, proces-verbal contestat, proces-verbal de control, planşă fotografică, adrese (filele 5-13).

În cauză, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenţionale, susţinând în motivare că prin procesul-verbal contestat a fost sancţionată petenta întrucât polizorul de banc la care se lucra nu avea apărătoare de protecţie, existând pericol permanent de accidentare a lucrătorilor.

A mai arătat că, la momentul controlului, persoana care lucra la utilaj a fugit la vederea agenţilor, iar petenta nu a formulat obiecţiuni faţă de starea de fapt consemnată prin actul de control, de asemenea constatându-se că angajaţii nu purtau echipament de muncă adecvat activităţii desfăşurate, redresoarele fiind de construcţie artizanală, neoferind protecţie corespunzătoare, iar ulterior, după primirea sancţiunii, prin adresa nr. 5735/19.03.2013, petenta a recunoscut temeinicia stării de fapt reţinute, înştiinţând despre realizarea măsurilor impuse.

În drept, intimatul a invocat art. 115-118 Cod pr. civ.

În dovedire, intimatul a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri, iar în susţinere a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal contestat, delegaţie control, înştiinţare, proces-verbal de control, anexă de constatare, planşe fotografice (filele 19-28).

Prin răspuns la întâmpinare, petenta a solicitat admiterea plângerii contravenţionale aşa cum a fost formulată, învederând că polizorul respectiv nu era funcţional, că agentul constatator nu a menţionat numele angajatului pretins a fi lucrat la respectivul aparat, că au fost formulate obiecţiuni în cuprinsul procesului-verbal contestat, iar sancţiunea a fost aplicată după remedierea celor constatate, în sensul că a fost repus în funcţiune polizorul cu piesele necesare, iar redresorului i-a fost montat capac.

Analizând ansamblul materialului probator, instanţa reţine următoarele :

În fapt, prin procesul-verbal de contravenţie seria GJ nr. 00010572/20.03.2013 încheiat de către agentul intimatului, petenta S.C. ...S.R.L. a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 3.500 lei, respectiv două sancţiuni cu avertisment, reţinându-se în sarcina sa săvârşirea a două contravenţii prevăzute de art. 13 lit. q din Legea nr. 319/2006, respectiv a contravenţiei prevăzute de art. 13 lit. r din aceeaşi lege, întrucât la data de 05.03.2013, ora 13.30, cu ocazia controlului la punctul de lucru din str. …, s-a constatat că lucrătorii serviceului auto nu purtau echipament individual de protecţie impus de activitatea desfăşurată (salopetă, încălţăminte), polizorul de banc nu avea apărători de protecţie, folosirea acestuia putând duce la accidentarea lucrătorilor, iar redresoarele erau de construcţie artizanală, putând duce la electrocutarea accidentală a lucrătorilor.

Petenta a semnat procesul-verbal contestat, consemnând la rubrica Alte menţiuni „Nu sunt de acord cu sancţiunea, consider că este prea mare şi că prima dată ar trebui prevenţie”.

Instanţa constată ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, fiind depusă la instanţă la data de 27.03.2013, procesul-verbal fiind înmânat la data de 20.03.2013.

Instanţa sesizată cu soluţionarea plângerii contravenţionale, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat, aşa încât nu pot fi primite criticile petentei în sens contrar.

Nu poate fi reţinută susţinerea petentei în sensul că la încheierea procesului-verbal contestat s-au încălcat disp. art. 19 din O.G. nr. 2/2001, prin acea că nu a fost consemnat un martor asistent, întrucât agentul constatator are obligaţia consemnării unui astfel de martor sau a precizării motivelor întocmirii actului în lipsa acestui martor în ipoteza în care contravenientul refuză sau nu poate semna, or în speţă petenta a semnat procesul-verbal contestat.

Totodată, va fi înlăturată susţinerea petentei în sensul că procesul-verbal contestat nu cuprinde menţionarea instanţei unde se poate face plângere, întrucât în această ipoteză este vorba despre o nulitate condiţionată de vătămare, în condiţiile art. 175 alin. 1 Cod pr. civ. raportat la art. 47 din O.G. nr. 2/2001, or petenta nu a dovedit o astfel de vătămare, introducând plângerea contravenţională în termen legal, la instanţa competentă.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanţă cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Instanţa constată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reţine în mod clar şi constant că indiferent de distincţiile care se fac în dreptul intern între contravenţii şi infracţiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenţie trebuie să beneficieze de garanţiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, contravenţia intră în sfera „acuzaţiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenţia Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancţionează astfel de fapte are caracter general întrucât se adresează tuturor cetăţenilor, iar pe de altă parte, sancţiunile contravenţionale aplicabile urmăresc un scop preventiv şi represiv.

În jurisprudenţa sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuţie are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenţie.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia).

Forţa probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispoziţiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil  în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România).

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul-verbal de contravenţie, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Astfel, analizând procesul-verbal contestat sub aspectul temeiniciei sale, instanţa reţine că faptele pentru care a fost sancţionată petenta întrunesc elementele constitutive ale contravenţiilor prevăzute de art. 13 lit. q, lit. r din Legea nr. 319/2006, probele administrate în dovedirea situaţiei de fapt reţinute prin procesul-verbal contestat fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârşirii contravenţiilor de către petentă.

Arată instanţa că, potrivit art. 13 lit. q din Legea nr. 319/2006, în vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au obligaţia să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, iar potrivit art. 13 lit. r din aceeaşi lege, angajatorii au obligaţia să asigure echipamente individuale de protecţie.

Instanţa constată că în mod corect a reţinut agentul constatator că petenta a săvârşit contravenţia prevăzută de art. 13 lit. r din Legea nr. 319/2006, prin aceea că lucrătorilor serviceului auto al societăţii petente nu le-a fost asigurat echipament individual de protecţie, din planşele fotografice realizate cu ocazia controlului (fila 26) observându-se că  Zgripcea Ilie, angajatul petentei audiat ulterior ca martor, nu purta echipament de protecţie, deşi se afla în timpul programului de lucru, aşa cum a declarat cu ocazia audierii, sens în care instanţa va înlătura ca nesinceră, în baza caracterului divizibil al declaraţiei de martor, susţinerea acestuia în sensul că purta echipament de protecţie.

De asemenea, în mod corect a reţinut agentul constatator în sarcina petentei săvârşirea a două contravenţii prevăzute de art. 13 lit. q din Legea nr. 319/2006, prin aceea că polizorul de banc nu avea apărători de protecţie, folosirea acestuia putând duce la accidentarea lucrătorilor, iar redresoarele erau de construcţie artizanală, putând duce la electrocutarea accidentală a lucrătorilor, din analiza planşelor fotografice realizate cu ocazia controlului (filele 27, 28) observându-se lipsa apărătorilor de protecţie ale polizorului, respectiv lipsa capacului de protecţie al redresorului, firele fiind conectate artizanal şi lăsate la vedere.

În privinţa lipsei apărătorilor polizorului, observă instanţa că acest aspect este recunoscut de către petentă, însă se motivează că lipseau întrucât urma înlocuirea lor, apărare care nu va fi însă reţinută de către instanţă, întrucât pe de o parte există neconcordanţă între aceasta şi declaraţia martorului Z.I. în sensul că apărătorile au fost demontate pentru a fi revopsite, iar pe de altă parte este lipsită de relevanţă, atât timp cât punctul de lucru al petentei era deschis, iar lucrătorii se aflau în timpul programului, existând pericol pentru securitatea şi sănătatea lor, aspecte confirmate prin declaraţia martorului, aşa încât petenta nu şi-a îndeplinit obligaţia să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru lucrători, aceste considerente fiind valabile şi în privinţa redresorului de la punctul de lucru al petentei.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunilor aplicate petentei, instanţa arată că, potrivit art. 5 alin. 5 şi art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În speţă, instanţa apreciază că agentul constatator a realizat o judicioasă individualizare a sancţiunii contravenţionale prin aplicarea câte unui avertisment petentei pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 13 lit. q, lit. r din Legea nr. 319/2006, respectiv prin aplicarea amenzii contravenţionale în cuantum minim de 3.500 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 13 lit. q din Legea nr. 319/2006 (pentru lipsa apărătorilor polizorului de banc), sancţiunile fiind proporţionale cu gradul de pericol social al faptelor şi servind finalităţii de evitare a săvârşirii, pe viitor, a unor astfel de fapte, sancţiunea contravenţională fiind un mijloc de reglare a raporturilor sociale şi de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârşirii faptelor ilicite şi de educare a persoanelor vinovate.

Pentru considerentele expuse anterior, având în vedere şi dispoziţiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie contestat a fost încheiat în mod legal şi temeinic, iar plângerea contravenţională formulată de petentă este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

În baza art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanţa va obliga petenta la plata sumei de 50 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTǍRǍŞTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petenta S.C. ...S.R.L., cu  sediul  în … în contradictoriu cu intimatul I.T.M. … cu  sediul în …, împotriva procesului-verbal de contravenţie seria GJ nr. 00010572/20.03.2013 încheiat de către agentul intimatului.

Menţine procesul-verbal contestat, ca legal şi temeinic.

Obligă petentul la plata sumei de 50 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 03.07.2013, la Judecătoria Târgu-Jiu.

PREŞEDINTE:

ALEXANDRU BOGDAN POPESCU

GREFIER:

NEGRILĂ LUCIANA IONELIA

Red. A.B.P./09.07.2013

Tehn. A.B./ex. 4

Domenii speta

Spete similare