Contestaţie la executare

Dosar nr. 5148/318/2013 Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

JUDEŢUL GORJ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 3966

Şedinţa publică din 22 Mai 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE : ALEXANDRU BOGDAN POPESCU

GREFIER : RAMONA MARIA MARINESCU

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S.C. ...S.A. în contradictoriu cu intimatul V.L.şi terţii popriţi …, …, …, SC… , având ca obiect contestaţie la executare.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 15.05.2013, acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 22.05.2013.

INSTANŢA:

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.03.2013, sub nr. 5148/318/2013, contestatoarea S.C. ...S.A., în contradictoriu cu intimatul V.L.şi terţii popriţi …, …, …, SC.. , a formulat contestaţie împotriva executării silite începute în dosarul de executare nr. 57/E/2013 al B.E.J. D.I., solicitând instanţei să dispună anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1439/14.03.2013 pronunţată în dosarul nr. 3640/318/2013 al Judecătoriei Târgu-Jiu; anularea adreselor de înfiinţare a popririi emise în data de 27.03.2013; anularea încheierii emise la data de 26.03.2013, anularea tuturor actelor de executare silită emise în cadrul dosarului de executare, precum şi anularea executării silite însăşi, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin cererea înregistrata sub nr. 7184/95/2012 pe rolul Tribunalului Gorj-Secţia a II-a Civilă, V.L.şi V.A. au solicitat să se ia act de retragerea acestora din cadrul societăţii, conform art. 134 din Legea nr. 31/1990, precum şi să se dispună obligarea societăţii la plata contravalorii acţiunilor deţinute de aceştia, stabilindu-se prin expertiză contabilă ca activ net aferent unei acţiuni suma de 149,40 lei, iar prin sentinţa nr. 14/12.02.2013, instanţa a admis cererea reclamanţilor, luând act de retragerea acestora din societate, care a fost obligată la plata sumei de 421.606,08 lei către reclamanţi, reprezentând contravaloarea celor 2.822 acţiuni deţinute, actualizată în raport cu rata inflaţiei începând cu data de 03.06.2009 pană la plata efectivă.

 A mai arătat că prin cererea adresată B.E.J. D.I., V.A. a solicitat executarea silită pentru obligaţia prevăzută în dispozitivul sentinţei anterior arătate, formându-se dosarul de executare nr. 56/E/2013, iar prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. 3639/318/2013, B.E.J. D.I. a solicitat încuviinţarea executării silite a acestei sentinţe, conform cererii de executare a creditoarei V.A., fiind încuviinţată prin încheierea nr. 1421/14.03.2013.

În cadrul dosarului de executare nr. 56/E/2013, B.E.J. D.I. a întocmit încheierea nr. 56/26.06.2013 pentru stabilirea cheltuielilor de executare şi adresele de înfiinţare a popririi nr. 56/26.06.2013 comunicate terţilor popriţi în vederea indisponibilizării sumelor de bani existente în conturile societăţii, precum şi a celor datorate în temeiul contractului de locaţiune încheiat între aceasta şi terţul poprit ….

Prin cererea adresată B.E.J. D.I. la data de 06.03.2013, V.L.a solicitat executarea silită a subscrisei pentru obligaţia prevăzută în sentinţa nr. 74/12.02.2013, formându-se dosarul de executare nr. 57/E/2013, iar prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. 3640/318/2013, B.E.J. D.I. a solicitat încuviinţarea executării silite a acestei sentinţei, conform cererii de executare a lui V.L., fiind încuviinţată prin încheierea nr. 1439/14.03.

În cadrul dosarului de executare nr. 57/E/2013, B.E.J. D.I. a întocmit încheierea nr. 57/26.06.2013 pentru stabilirea cheltuielilor de executare şi adresele de înfiinţare a popririi nr. 567/26.06.2013 comunicate terţilor popriţi în vederea indisponibilizării sumelor de bani existente în conturile societăţii, precum şi a celor datorate în temeiul contractului de locaţiune încheiat între aceasta şi terţul poprit …

A susţinut contestatoarea că actele de executare, precum şi executarea silită însăşi din dosarul de executare nr. 57/E/2013 sunt nelegale, impunându-se anularea lor, pentru motivele ce urmează.

Astfel, încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţate în cauză este nulă, pe de o parte, faţă de existenţa unui impediment legal pentru executarea silită a creanţei pretinse, iar pe de altă parte întrucât nu respectă condiţiile de formă prevăzute expres de art. 665 alin. 3 Cod pr. civ.

În aceste sens, a arătat contestatoarea că disp. art. 103 ind. 1 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990, care prevăd interzicerea îndestulării creanţei rezultate din retragerea asociaţilor din societate din alte surse decât profitul distribuibil şi rezervele disponibile, sunt singurele aplicabile raportului dintre contestatoare şi intimat, iar sumele corespunzătoare potrivit situaţiei financiare pentru anul 2012 sunt 15.981,87 lei profit distribuibil, respectiv 4.338.871 lei rezervele disponibile, sume care însă sunt indisponibilizate în lucrări de investiţii, fiind astfel epuizate.

Astfel, creanţa pretinsă de intimat va face obiectul raportului consiliului de administraţie al societăţii ce însoţeşte situaţiile financiare înregistrate în anul 2013, urmând ca, urmare a consemnării parametrilor finali, să se conformeze de bunăvoie obligaţiei cuprinse în dispozitivul titlului executoriu,  potrivit art. 622 alin. 1 Cod pr. civ.

Dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 31/1990 reglementează un impediment în executarea silită a creanţei din speţă, motiv de nulitate a încheierii de încuviinţare a executării silite prin consecinţele grave produse asupra activităţii societăţii.

Mai mult, potrivit art. 104 ind. 1 din Legea nr. 31/1990, în ipoteza încălcării acestui impediment, societatea are obligaţia de a înstrăina acţiunile astfel dobândite în termen de un an de la dobândire, în caz contrar acestea trebuind anulate, prejudiciind societatea, aşa încât încheierea de încuviinţare a executării silite nu respectă disp. art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod pr. civ., vătămarea produsă neputând fi înlăturată decât prin anularea acesteia.

Totodată, a susţinut contestatoarea că se impune anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, întrucât aceasta nu conţine suma ce urmează a fi executată, nerespectând disp. art. 665 alin. 3 Cod pr. civ., astfel că se produce o vătămare prin faptul expunerii la executare silită de către ambii creditori pentru întreaga creanţa prevăzută în titlul executoriu.

În principal, instanţa de executare avea obligaţia de a respinge cererea de încuviinţare, întrucât, în pofida existenţei unui singur titlu executoriu, s-au formulat două cereri de executare distincte, acest aspect determinând atât posibilitatea indisponibilizării unei sume de două mai mari decât cea prevăzută în titlul executoriu, cât şi suplimentarea abuzivă a cheltuielilor de executare, iar în subsidiar avea sarcina de a indica suma ce urma a fi executată silit în temeiul încheierii de încuviinţare, în cazul contrar acordând creditorilor oportunitatea dublei executări, sens în care se vătămarea produsă este imposibil de înlăturat în lipsa anulării încheierii de încuviinţare a executării silite.

Consecinţă a primelor două principii ale efectelor nulităţii (principiul retroactivităţi efectelor nulităţii actului juridic şi principiul restabilirii situaţiei anterioare), principiul anulării actelor juridice subsecvente ca urmare a anulării actului iniţial, resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, desemnează regula de drept potrivit căreia anularea actului principal paralizează actele ulterioare prin prisma raportului de interdependenţă dintre acestea din urmă faţă de cel dintâi.

Deşi aplicarea în practică a acestui principiu este regulată în materia transmisiunii drepturilor, în strânsă legătură cu principiul nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet, principiul anulării actelor subsecvente îşi găseşte incidenţa ori de câte ori sunt îndeplinite condiţiile sale primordiale: anularea actului iniţial şi raportul de corelaţie indisolubilă existent între acest act şi actele ulterioare.

Principiul anulării actelor subsecvente este întocmai aplicabil în prezenta cauză, faţă de strânsa legătură existentă între încheierea de încuviinţare şi actele de executare întreprinse ulterior, faţă de disp. art. 665, art. 666-672 Cod pr. civ., niciun act de executare neputând fi întreprins în lipsa acestei încheieri, impunându-se în consecinţă anularea tuturor actelor de executare şi a executării silite înseşi.

Sancţiunea prevăzută expres în ipoteza nerespectării acestor dispoziţii este nulitatea, potrivit art. 703 Cod pr. civ., aşa încât vătămarea este prezumată, conform art. 175 alin. 2 Cod pr. civ., nefiind în sarcina debitorului să dovedească vătămarea.

A mai susţinut contestatoarea că executorul judecătoresc a procedat la înfiinţarea popririi fără a comunica în prealabil o copie certificată a titlului executoriu, iar prevederile art. 666 alin. 2Cod pr. civ. stabilesc obligaţia executorului de a comunica debitorului o somaţie şi o copie certificată a titlului executoriu, nerespectarea acestei sarcini fiind sancţionată cu nulitatea, excepţia de la această regulă fiind derogarea expres prevăzută de lege, prin care executarea silită este permisă chiar în lipsa comunicării acestor acte.

În cazul executării silite prin poprire, legiuitorul a instituit numai opţiunea executorului de a proceda la executare fără comunicarea somaţiei, neexistând un text de lege similar prin care executorul să fie exonerat de obligaţia comunicării copiei certificate a titlului executoriu, iar prevederile art. 782 teza finală Cod pr. civ. stabilesc obligaţia executorului de a comunica debitorului, între altele, titlul executoriu numai dacă nu a fost comunicat anterior.

Aşadar, numai imputarea acestei din urmă obligaţii este condiţionată de necomunicarea anterioară, executorul putând, în condiţiile transmiterii copiei certificate conform art. 666 Noul Cod proc. civ., fie să comunice debitorului titlul executoriu după înfiinţarea popririi, fie să nu îl comunice, totuşi obligaţia prevăzută de art. 666 Noul Cod proc. civ. fiind primordială şi independentă de obligaţia stabilită prin art. 782 teza finală Noul Cod proc. civ., doar aceasta din urmă fiind afectată de executarea celei dintâi, nicidecum invers, aşa încât este nelegală omisiunea executorului de a comunica o copie certificată a titlului executoriu, sancţionată cu nulitatea expresă, necondiţionată de vătămare.

A mai susţinut contestatoarea că este lovită de nulitate încheierea nr. 57/26.03.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare, contestaţia împotriva acesteia fiind formulată în termen.

A precizat contestatoarea că reclamanţii din dosarul nr. 7184/95/2012 al Tribunalului Gorj sunt titularii solidari ai dreptului corelativ obligaţiei societăţii stabilite prin titlul executoriu, însă executarea silită a acestuia a presupus înfiinţarea a două dosare de executare, cu acte de executare identice, consecinţa fiind suplimentarea cheltuielilor de executare în sarcina societăţii, care suportă de două ori aceste cheltuieli, aspect ce corespunde unei fraude la lege din partea creditorilor şi a executorului, întrucât nu se urmăreşte repararea integrală a prejudiciului, ci împovărarea societăţii prin suplimentarea onorariilor încasate.

A mai arătat contestatoarea că, deşi onorariul avocaţial constituie cheltuială de executare, acesta este supus cenzurii instanţei, iar în cauză onorariul de 4500 lei este disproporţionat în raport cu activitatea avocatului din faza executării silite prin poprire, care se rezumă doar la formularea cererii de executare silită, prin care se solicită punerea în executare a hotărârii judecătoreşti învestită cu formulă executorie, activitatea propriu-zisă fiind realizată de executorul judecătoresc care solicită încuviinţarea executării silite şi face demersurile ce se impun în vederea realizării creanţei din titlu, mai ales că este solicitat acelaşi onorariu şi în cadrul executării silite paralele întreprinse de celălalt reclamant din dosarul nr. 7184/95/2012 al Tribunalului Gorj.

A solicitat contestatoarea şi anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare reprezentând onorariu avocaţial faţă de lipsa dovezii achitării acestuia, argument care fie va fi confirmat ulterior comunicării dosarului de executare, fie va rămâne fără obiect în condiţiile existenţei dovezii plăţii onorariului.

Contestatoarea a solicitat şi anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare prin prisma onorariului de executor necuvenit, învederând că acesta este cel maxim pe care îl poate pretinde executorul judecătoresc, fiind supus cenzurii instanţei şi trebuind să fie corespunzător complexităţii cauzei şi activităţii efectiv întreprinse de executor, care sunt reduse în cazul executării silite prin poprire, cu atât mai mult cu cât este pretins tot în cuantum maxim şi în cadrul dosarului de executare paralel nr. 56/E/2013.

A mai solicitat contestatoarea suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţie la executare, arătând că executarea silită este întreprinsă prin poprirea sumelor datorate contestatoarei, încasarea oricăror lichidităţi de către aceasta fiind astfel blocată, iar în aceste condiţii, întreaga activitate a societăţii este paralizată, aceasta fiind în imposibilitatea de a plăti furnizorii, creditorii ori alţi parteneri, raţiune în care, în situaţia neonorării cu celeritate a obligaţiilor ce le incumbă, colapsul este iminent.

A mai arătat contestatoarea că suspendarea executării silite se impune cu atât mai mult cu cât procedura astfel demarată este profund nelegală, în condiţiile în care s-au întocmit două dosare de executare pentru îndestularea aceleaşi creanţe, încuviinţarea executării silite era interzisă expres faţă de sursa limitativ prevăzut de Legea nr. 31/1990 pentru plata acţiunilor dobândite în urma retragerii acţionarilor şi că ar putea fi oricând executată de două ori pentru aceeaşi creanţă, iar costurile celor două executări paralele sunt exorbitante.

Contestatoarea a menţionat că este vădit nedatorată creanţa pusă în executare, valoarea acţiunilor rezultată în urma evaluării în prima instanţă fiind absurdă, o acţiune a S.C. ...S.A. fiind apreciată drept superioară valorii acţiunilor S.C. … S.A., S.C. … S.A., sau chiar .., condiţii în care executarea silită este de natură a prejudicia grav dreptul acesteia la un proces echitabil consacrat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aceasta aflându-se în situaţia de a fi executată pentru o creanţă al cărui cuantum real este dubitabil şi împotriva căruia nu se poate apăra în faza executării.

A mai susţinut contestatoarea că situaţia societăţii este şi mai gravă având în vedere că, în cazul neachitării ratelor bancare, se va proceda la scoaterea la licitaţie a imobilelor ipotecate, iar în cazul neachitării facturilor restante se va dispune întreruperea furnizării serviciilor inerente desfăşurării activităţii societăţii, iar vânzarea la licitaţie a imobilelor achiziţionate de aceasta prin contractarea unor credite bancare conduce la imposibilitatea continuării activităţii, având în vedere obiectul de activitate al societăţii, închirierea spaţiilor comerciale, astfel încât prin vânzarea silită a acestora societatea nu îşi mai poate desfăşura activitatea.

A precizat că motivele invocate au caracter întemeiat, că a fost îndeplinită condiţia formală privind consemnarea unei cauţiuni proporţionale cu suma executată, fiind consemnată suma de 8.638,72 lei la dispoziţia Judecătoriei Târgu-Jiu.

Prin cereri completatoare (filele 79-84, 119-123), contestatoarea a solicitat, suplimentar faţă de petitul cererii introductive, anularea somaţiilor imobiliare nr. 57/09.04.2013, a cererilor de înscriere în cartea funciară a acestor somaţii, a încheierii nr. 57/09.04.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare întocmită de B.E.J. D.I., precum şi, în contradictoriu şi cu terţul poprit S.C.  … S.R.L., anularea adresei de înfiinţare a popririi nr.  57/12.04.2013 întocmită de B.E.J. D.I., reiterând argumentele prezentate în cererea introductivă privind nulitatea actelor de executare subsecvente ca urmare a nulităţii încheierii de încuviinţare a executării silite, respectiv cuantumul excesiv al cheltuielilor de executare, susţinând şi că urmărirea silită imobiliară este lovită de nulitate în lipsa manifestării de voinţă a creditorului, conform disp. art. 818 Cod pr. civ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 711 şi urm. Cod pr. civ.

În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri, iar în susţinere a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri din dosarul de executare nr. 57/E/2013 al B.E.J. D.I. (filele 27-52).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei şi timbru judiciar în cuantum de 5 lei, respectiv taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei şi timbru judiciar în cuantum de 0, 3 lei pentru cererea de suspendare a executării silite (filele 4-5, 26), fiind depusă cauţiune în cuantum de 8.638,72 lei la fila 4 din dosarul nr. 5150/318/2013.

În termen legal, intimatul V.L.a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să respingă cererea de suspendare a executării silite şi contestaţia la executare, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, în privinţa cererii de suspendare a executării silite, a arătat că aceasta nu se poate dispune decât pentru cazuri excepţionale, iar în speţă interesul urmărit de către contestatoare este unul nelegitim, întrucât se urmăreşte sustragerea de la executare silită sau întârzierea acesteia în mod nejustificat.

A mai susţinut că societatea contestatoare nu a luat act de cererea de retragere a intimatului din data de 03.06.2009, iar după finalizarea litigiului prin sentinţa nr. 73/12.02.2013 ce reprezintă titlu executoriu, aceasta nu a înţeles să-l aducă la îndeplinire de bunăvoie, aşa încât este vorba de rea-credinţă şi abuz de drept.

A precizat că nu este îndeplinită condiţia existenţei motivelor temeinice pentru a fi dispusă măsura suspendării executării, întrucât titlurile executorii trebuie executate imediat, iar interesul creditorului este unul legitim, aparenţa dreptului fiind de partea sa, cu atât mai mult cu cât a fost respinsă cererea de suspendare provizorie a executării, iar situaţia de fapt este neschimbată, neapărând elemente noi.

A mai susţinut că argumentele contestatoarei privind nulitatea încheierii de încuviinţare a executării silite sunt nefondate, întrucât nu sunt aplicabile disp. art. 103 ind. 1 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990, fiind constatat dreptul de proprietate al contestatoarei asupra acţiunilor începând cu dat de 03.06.2009, aşa încât, chiar în ipoteza aplicabilităţii acestor dispoziţii, plata contravalorii acţiunilor trebuind să fie făcută raportat la situaţiile financiare ulterioare acestei date, eventuala incidenţă a disp. art. art. 104 ind. 1 din Legea nr. 31/1990 nu este imputabilă acţionarului retras din societate, care trebuie despăgubit cu contravaloarea acţiunilor deţinute.

A arătat intimatul că, în privinţa nemenţionării sumei ce face obiectul executării silite în cuprinsul încheierii de încuviinţare a executării silite, aceasta nu presupune o vătămare care să conducă la nulitatea actului, societatea neputând fi executată silit pentru întreaga sumă de către ambii creditori, întrucât creditorii au solicitat aducerea la îndeplinire a titlului executoriu strict pentru partea ce revine fiecăruia, practica instanţei neputând constitui o culpă a creditorului sau a executorului judecătoresc.

A mai precizat intimatul că au fost comunicate contestatoarei toate actele de executare, după cum rezultă din procesul-verbal şi dovada de înmânare, precum şi că înţelege să invoce excepţia tardivităţii formulării contestaţiei cu privire la nulitatea încheierii nr. 57/26.03.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare.

A mai arătat că în cauză nu există o dublă executare, fiecare creditor fiind îndreptăţit să formuleze cerere de executare silită pentru drepturile cuvenite, nefiind culpa creditorului că societatea nu înţelege să execute de bunăvoie obligaţiile şi astfel să evite plata cheltuielilor de executare.

A susţinut intimatul că onorariul avocaţial, respectiv onorariul executorului judecătoresc sunt în cuantum rezonabil şi în limite legale, neputând fi cenzurate de către instanţă, observându-se şi că executarea silită în speţă se realizează prin executare silită imobiliară, ceea ce presupune activităţi de întocmire a actelor de executare şi de deplasări în acest scop, iar onorariul avocaţial a fost stabilit în conformitate cu elementele prevăzute de art. 132 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat.

În drept, intimatul nu a indicat vreun temei legal în susţinerea întâmpinării.

În dovedire, intimatul a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri, în susţinere depunând la dosarul cauzei înscrisurile din dosarul de executare nr. 57/E/2013 întocmit de B.E.J. D.I., fişă portalul instanţelor, centralizator chirii lunare, tabel valori clădiri din patrimoniul contestatoarei (filele 95-109).

Prin răspuns la întâmpinare, contestatoarea a solicitat instanţei înlăturarea argumentelor invocate de către intimat şi admiterea contestaţiei la executare formulate şi completate, cu cheltuieli de judecată, în motivare reiterând, în principal, susţinerile prezentate în cererea introductivă, astfel cum a fost completată (filele 107-115).

Deşi legal citaţi cu această menţiune, terţii popriţi nu au formulat întâmpinare în cauză şi nici nu s-au prezentat la vreun termen de judecată.

La solicitarea instanţei, potrivit art. 716 alin. 2 Cod pr. civ., B.E.J. D.I. a comunicat, cu adresa nr. 57/10.05.2013,  dosarul de executare nr. 57/E/2013 în copie certificată.

Prin încheierea de la termenul din data de 24.04.2013, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea contestatoarei de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare (filele 116-118).

Analizând ansamblul materialului probator, instanţa reţine următoarele:

În conformitate cu art. 248 alin. 1 Cod pr. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei cu privire la nulitatea încheierii nr. 57/26.03.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare, invocată de către intimat prin întâmpinare, instanţa reţine că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, cu următoarea motivare.

Astfel, în drept, arată instanţa că, potrivit disp. art. 714 alin. 2 Cod pr. civ., contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare.

Astfel, faţă de aspectul că încheierea susmenţionată a fost întocmită la data de 26.03.2013, iar contestaţia de faţă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 29.03.2013, rezultă că a fost respectat termenul legal prevăzut de disp. art. 714 alin. 2 Cod pr. civ.

În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. …S.R.L., invocată din oficiu de către instanţă, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana chemată în judecată şi subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii.

În speţă, prin încheierea nr. 57/12.04.2013 (fila 253), B.E.J. D.I. a înfiinţat poprirea în mâinile terţului S.C. … S.R.L., asupra sumelor datorate de acesta contestatoarei, în temeiul raporturilor juridice derivate din existenţa contractului de locaţiune între acestea, însă nu a fost dovedită prin niciun mijloc de probă existenţa unui astfel de contract, mai mult, prin adresa nr. 52/16.04.2013 (fila 264), S.C. … S.R.L. a comunicat executorului judecătoresc că nu are încheiat contract de locaţiune cu contestatoarea, aşa încât nu se poate constitui terţ poprit.

Aşa fiind, în lipsa dovezii oricăror raporturi juridice între contestatoare şi S.C. … S.R.L., instanţa reţine că aceasta nu poate avea calitatea de terţ poprit, aşa încât excepţia invocată din oficiu va fi admisă, cu consecinţa respingerii contestaţiei faţă de aceasta ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, arată instanţa că, potrivit art. 711 alin. 1, 3 Cod pr. civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, putându-se cere, după începerea executării, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.

În privinţa susţinerii contestatoarei în sensul că se impune anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, întrucât nu sunt respectate disp. art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod pr. civ. raportat la art. 103 ind. 1 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990, instanţa arată că, din coroborarea acestui ultim articol cu art. 104 alin. 2 şi art. 134 din Legea nr. 31/1990, este impusă restricţia de plată a acţiunilor dobândite de către societate prin retragerea asociaţilor din profitul distribuibil şi rezervele disponibile, înscrise în ultima situaţie financiară aprobată, cu excepţia rezervelor legale.

Instanţa urmează a înlătura ca neîntemeiată susţinerea contestatoarei, întrucât această împrejurare nu poate constitui un impediment prevăzut de lege, în accepţiunea art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod pr. civ., care să conducă la respingerea cererii de încuviinţare a executării silite, întrucât acest text nu are în vedere neregularităţi ce nu pot fi încadrate la punctele anterioare ale articolului, ci se referă la impedimente strict şi expres prevăzute de lege, apte să zădărnicească executarea silită, spre pildă dispoziţii referitoare la timbraj, dispoziţii legale speciale care suspendă temporar dreptul de a cere sau continua executarea silită a anumitor titluri executorii, ceea ce nu este cazul în speţă.

De altfel, soluţia contrară ar avea efecte inacceptabile, dând posibilitatea societăţii, în ipoteza în care nu dispune, total sau parţial, de resursele financiare avute în vedere de acest text legal, şi anume profitul distribuibil şi rezervele disponibile, să se eschiveze de la plata unei obligaţii care îi incumbă, corelativă dreptului de proprietate asupra acţiunilor dobândite prin retragerea asociaţilor, or în această ipoteză nici măcar restricţia prevăzută de textul legal menţionat nu poate fi operantă, întrucât societatea este obligată să-şi procure alte resurse pentru a face faţă obligaţiilor patrimoniale ce îi incumbă ca urmare a dobândirii acţiunilor celor retraşi.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei în sensul că se impune anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, întrucât nu cuprinde suma ce urmează a fi executată, instanţa arată că, potrivit art. 665 alin. 3 Cod pr. civ., încheierea va cuprinde printre altele, suma cu toate accesoriile pentru care s-a încuviinţat urmărirea, acest text legal neprecizând care este sancţiunea în ipoteza lipsei acestei menţiuni.

Aşa fiind, sunt aplicabile dispoziţiile art. 175 alin. Cod pr. civ. ce vizează nulitatea condiţionată, potrivit cărora actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a produs părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.

Instanţa apreciază că nu poate fi reţinută susţinerea contestatoarei în sensul că este expusă unei vătămări constând în dubla executare a aceleiaşi sume de către ambii creditori V.L.şi V.A., atât timp cât din actele de executare de la dosarul cauzei rezultă că aceştia au solicitat, prin cererea de executare silită, demararea acestei proceduri doar pentru partea care îi revenea fiecăruia (fila 140), cu atât mai mult cu cât însăşi contestatoarea recunoaşte că obligaţia stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu este una solidară, iar creditorii sunt titulari solidari ai dreptului corelativ acestei obligaţii, particularitatea acestei situaţii fiind aceea că oricare creditor solidar poate cere executarea întregii obligaţii, potrivit art. 1434 alin. 1 Cod civil.

În consecinţă, instanţa apreciază că este legală încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 1439/14.03.2013 din dosarul nr. 3640/318/2013 al Judecătoriei Târgu-Jiu, urmând a fi respinsă solicitarea contestatoarei privind anularea acesteia, cât şi a actelor de executare subsecvente în virtutea principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis.

Neîntemeiată este şi susţinerea contestatoarei în sensul că este nelegală omisiunea executorului de a-i comunica o copie certificată a titlului executoriu, întrucât, potrivit art. 668 Cod pr. civ., nu este necesară comunicarea titlului executoriu şi a somaţiei în cazurile prevăzute de art. 674 şi în cazul ordonanţelor şi încheierilor pronunţate de instanţă şi declarate de lege executorii.

Astfel, unul dintre cazurile de decădere a debitorului din beneficiul termenului prevăzute de art. 674 Cod pr. civ. este statuat de alin. 1 pct. 4 al acestui articol, şi anume ipoteza în care alţi creditori fac executări asupra averii debitorului, aşa cum este situaţia în speţă, acte de executare împotriva contestatoarei realizându-se şi de către creditoarea V.A. în dosarul de executare nr. 56/E/2013 al B.E.J. D.I., precum şi de către alţi creditori, aşa cum rezultă din adresa nr. 2425/28.03.2013 emisă de Banca … (fila 213), adresa nr. 1303280325/04.04.2013 emisă de CEC Bank (fila 226), adresa nr. 149414/02.04.2013 emisă de Banca … (fila 258).

Mai mult, la fila 214 din dosarul cauzei există dovada de comunicare a înscrisurilor din dosarul de executare din data de 01.04.2013, inclusiv a titlului executoriu, dovadă semnată şi ştampilată de către contestatoare.

Relativ la criticile aduse de către contestatoare încheierilor nr. 57/26.03.2013 (filele 28, 161, 191) şi nr. 57/09.04.2013 (fila 227) de stabilire a cheltuielilor de executare întocmite de B.E.J. D.I., arată instanţa că, în drept, potrivit art. 669 alin. 2, 3 Cod pr. civ., cheltuielile de executare ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, constituind cheltuieli de executare taxele de timbru necesare declanşării urmăririi silite, onorariul executorului judecătoresc stabilit potrivit legii, onorariul avocaţial în faza executării silite, onorariul expertului, cheltuielile cu efectuarea actelor de executare silită şi cheltuielile de transport.

În conformitate cu art. 669 alin. 4-6 Cod pr. civ., sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc prin încheiere care constituie titlu executoriu, putând fi cenzurată pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată, ţinând seama de probele administrate de aceasta.

Astfel, în privinţa susţinerii contestatoarei că se impune anularea încheierilor întrucât în sarcina sa cad de două ori cheltuielile de executare, constând în taxe de timbru, cheltuieli poştale, de formare şi arhivare a dosarului, precum şi de efectuare a actelor de executare privind poprirea, respectiv urmărirea silită imobiliară, instanţa o apreciază ca neîntemeiată şi o va respinge ca atare, atât timp cât nicio dispoziţie legală nu interzice demararea separată a executării silite de către doi creditori diferiţi, chiar în ipoteza existenţei unui singur titlu executoriu.

Totodată, observă instanţa că este neîntemeiată susţinerea contestatoarei în sensul că nu s-a făcut dovada achitării onorariului de avocat, faţă de existenţa chitanţei doveditoare la fila 149 a dosarului cauzei, instanţa apreciind drept proporţional cuantumul acestuia, raportat la valoarea ridicată a debitului urmărit, la complexitatea cauzei denotată de procedurile execuţionale şi multitudinea actelor de executare realizate, precum şi la activitatea complexă din speţă a avocatului din faza executării silite, criterii avute în vedere de art. 669 alin. 4 Cod pr. civ. raportat la art. 451 alin. 2 Cod pr. civ.

Considerentele expuse anterior îşi păstrează valabilitatea şi în privinţa onorariului de executor, care respectă cerinţa art. 669 alin. 3 Cod pr. civ. de a fi stabilit potrivit legii, respectând cuantumul prevăzut de art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000.

Astfel, instanţa reţine că, în dosarul de executare nr. 57/E/2013 al B.E.J. D.I. ce face obiectul prezentei contestaţii, cheltuielile de executare stabilite prin încheierile antemenţionate au fost efectiv suportate, fiind necesare în vederea realizării procedurii execuţionale şi având un cuantum rezonabil, respectând astfel principiile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa relevantă asupra acestui aspect: hotărârea din 28.09.2004 în cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României, hotărârea din 17.12.2004 în cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, hotărârea din 14.12.2006 în cauza Lupaş şi alţii împotriva României, hotărârea din 22.02.2007 în cauza Gavrileanu împotriva României.

De asemenea, este lipsită de temei susţinerea contestatoarei în sensul că  urmărirea silită imobiliară este lovită de nulitate în lipsa manifestării de voinţă a creditorului, conform disp. art. 818 Cod pr. civ., atât timp cât în cererea creditorului de declanşare a executării silite acesta solicită expres ca executarea să se realizeze prin toate formele de executare prevăzute de lege, iar potrivit art. 622 alin. 3 coroborat cu art. 663 alin. 1 Cod pr. civ., executarea silită începe numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel, şi are loc în oricare dintre formele de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare.

Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, fiind nefondate criticile contestatoarei cu privire la neregularităţile procedurii de executare din dosarul nr. 57/E/2013 al B.E.J. D.I., instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată şi completată.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de către intimat, constând în onorariului avocaţial în cuantum de 1.500 lei (fila 94), instanţa va admite în parte cererea, în sensul obligării contestatoarei la plata sumei de 700 lei cu acest titlu, având în vedere că, în lumina dispoziţiilor art. 451 alin. 2 Cod pr. civ., instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă onorariul avocaţial atunci când acesta este disproporţionat în raport de complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei, iar măsura nu va avea niciun efect între avocat şi clientul său, astfel că obligaţiile şi întinderea acestora stabilite în contractul de asistenţă sau reprezentare juridică rămân neatinse între părţile contractante.

Apreciind excesivă suma de 1.500 lei solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, instanţa consideră că un cuantum de 700 lei este proporţional cu complexitatea relativ redusă a cauzei de faţă ce are ca obiect contestaţie la executare, în speţă nefiind necesară administrarea unui probatoriu complex, precum şi cu activitatea desfăşurată de avocat, care a presupus formularea întâmpinării şi a concluziilor scrise şi prezenţa sa la numai două termene de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, invocată de către intimatul V.L.prin întâmpinare.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. … S.R.L., invocată din oficiu de instanţă, şi respinge contestaţia faţă de aceasta ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată şi completată de către contestatoarea S.C. ...S.A., cu sediul social în ….şi sediul ales la Cab. Av. ….în contradictoriu cu intimatul V.L., cu domiciliul în … şi cu terţii popriţi …cu sediul în …, … cu sediul în …., …cu sediul în … şi S.C. ….. S.R.L., cu sediul în ….

Admite în parte cererea intimatului V.L.de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată şi obligă contestatoarea să plătească intimatului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22.05.2013.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

ALEXANDRU BOGDAN POPESCU RAMONA MARIA MARINESCU

Red., tehnored. P.A.B.-jud./24.05.2013, 8 ex

Domenii speta

Spete similare