Pretenţii

Dosar nr. 1973/318/2010 operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU, JUDEŢUL GORJ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 10451/2012

Şedinţa publică de la 10 Septembrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE LILIANA-MARIA CRUCERU

Grefier MIHAELA SIRBU

Pe rol fiind  judecarea cauzei civile  privind pe reclamanţii OM, prin procurator OAD şi OD şi pe pârâta S.C CD S.A - CENTRUL ZONAL TG -JIU,  având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, reclamanţii reprezentaţi de procurator OAD şi  pârâta  - S.C CD S.A - CENTRUL ZONAL TG -JIU, de consilier juridic F P L.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că la data de 5.09.2012 pârâta a depus la dosar obiecţiuni la raportul de expertiză la care a ataşat , extrase dintr-o publicaţie de vânzare şi un mod de evaluare a terenului , procuratorul reclamanţilor depune concluzii scrise  şi un set de sentinţe,  ca şi practică judiciară, adresele de răspuns ale pârâtei către reclamant şi aviz de amplasament nefavorabil.

Instanţa pune în discuţia părţilor obiecţiunile la raportul de expertiză  formulate, procuratorul reclamanţilor solicitând respingerea acestor obiecţiuni, instanţa reţine obiecţiunile la raport.

Consilier juridic pentru pârâtă solicită efectuarea unei expertize electrotehnice întrucât în această expertiză se pot lămuri mai multe probleme tehnice legate de normativele în vigoare, procuratorul reclamanţilor, solicită respingerea acestei expertize întrucât din 12.12.2011 de când s-au discutat probatoriile, pârâta nu a solicitat efectuarea unei astfel de expertize, astfel încât se doreşte doar tergiversarea soluţionării cauzei, instanţa respinge efectuarea acestei expertize având în vedere că există norme tehnice şi ordine ale ANRE.

Pocuratorul reclamanţilor învederează instanţei faptul că în încheierea de şedinţă de la termenul anterior nu s-a înscris despre cercetarea locală, instanţa arătând părţilor că cercetarea locală se discuta dacă expertul nu răspundea la obiecţiuni şi nu refăcea raportul de expertiză, nemaifiind utilă cauzei , însă verificând încheierile de şedinţă se constată că acest aspect a fost înscris în încheierea de şedinţă din data de 02.07.2012 (fila 102) unde se precizează că se va proroga discutarea probei cu cercetarea locală.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acord cuvântul pe fond.

Procuratorul reclamanţilor solicită admiterea acţiunii cu ultima precizare, cu cheltuieli de judecată, arătând că i s-a dat aviz de amplasament nefavorabil ca urmare a existenţei reţelei pe terenul său .

Consilier juridic pentru pârâtă solicită respingerea acţiunii întrucât potrivit Legii Energiei Electrice terenul face parte din domeniul public al statului, că reclamanţii au cumpărat pe riscul lor şi nu au înţeles să mute  stâlpii pe cheltuiala acestora potrivit legii.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sub nr. 1973/318/2010,  reclamanţii OD şi OM prin procurator OAD, au chemat în judecată pe pârâta S.C CD S.A - CENTRUL ZONAL TG -JIU, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta la plata sumei de 500 Euro pe lună, la cursul de schimb BNR, cu titlu de despăgubire , de la formularea acţiunii şi până la desfiinţarea capacităţii energetice, reprezentând lipsa de folosinţă a terenului intravilan în suprafaţă de aproximativ 500 mp .

În motivare arată că sunt proprietarii unui teren de 1183 mp  din tarlaua 61, parcelele 88 , 87, 86, 85, 84, 83 şi 82, situat în Tg-Jiu, str. Barajelor  F.N. conform titlului de proprietate 13464549/2004 , contract de vânzare cumpărare 1720/2002 , contract de vânzare cumpărare 4447/2001, contract de vânzare cumpărare 1616/2001, contract de vânzare cumpărare 11496/2000, contract de vânzare cumpărare 4408/2001 şi contract de vânzare cumpărare 1606/2002. Mai precizează că , în baza certificatelor de urbanism 847 şi 848/2009 terenul este o zonă de locuinţe  însă datorită stâlpului de înaltă tensiune şi cablurilor electrice ce traversează aerian proprietatea pe mijlocul acesteia  nu e posibil să construiască nimic , că terenul este moştenire încă din 1920, iar pârâta a amplasat abuziv stâlpul şi cablurile electrice , că potrivit normelor tehnice în plan vertical se interzice amplasarea clădirilor locuite sub LEA 20 KV, iar în plan orizontal distanţa minimă de siguranţă faţă de cea mai apropiată parte a clădirii a conductorului extrem al LEA 20 KV e3ste de 3 m , astfel încât nu pot folosi decât jumătate din teren, că a înaintat o petiţie 60002965388 din 11.01.2010  către pârâtă, răspunsul acestora fiind negativ.

În drept, îşi întemeiază acţiunea pe art. 44 alin. 5 şi 6 din Constituţia României, art.  480 , 481 C.civ. art. 998- 999 C.civ.art. 19 alin.5 din Legea 13/2007.

În dovedire depune taxa judiciară de timbru, procură generală, actele de proprietate amintite în acţiune şi încheierile de carte funciară aferente, certificatele de urbanism , petiţia adresată pârâtei.

La primul termen de judecată din 2.03.2010, reclamanţii îşi precizează acţiunea în sensul că solicită 1000 Euro pe lună respectiv 2 Euro /mp/ lună,  cu titlu de despăgubire fiind în conformitate cu preţurile cerute de <primăria Tg-Jiu pentru terenuri închiriate potrivit adresei 5937/16.02.2010, completând taxa judiciară de timbru corespunzător şi ataşând adresa primăriei. Reclamanţii depun note de şedinţă la care ataşează adresa către primărie, răspunsul primăriei 5938/2010 , plan de situaţia, decizia 195/2009, decizia 6584/2004, s.c. nr. 5213/2006, procură verbală din partea reclamantului pentru procurator.

Pârâta depune întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii arătând că reţeaua electrică este instalată în acel loc  din 1964, că reclamanţii au intrat în posesia terenului în perioada 2001-2004 , că titlu de proprietate a fost emis cu încălcarea legii formulând cerere reconvenţională prin care solicită nulitatea absolută parţială a mai multor titluri de proprietate printre care şi al reclamanţilor motivat de faptul că acele terenuri ar fi trebuit să aparţină domeniului public potrivit art. 3 pct. 51-54  din Legea 13/2007, art. 41 alin.4 , HG 627/2000 şi HG 1342/2001, ataşând înregistrările din contabilitatea firmei. Reclamanţii depun note de şedinţă la care ataşează un act de vânzare cumpărare.

Instanţa dispune disjungerea cererii reconvenţionale şi suspendarea judecării acţiunii în baza art. 244 alin.1 pct.1 C.pr.civ. până la soluţionarea irevocabilă a cererii reconvenţionale. În 2.11.2011 reclamanţii  formulează cerere de repunere pe rol ,acordându-se termen în 29.11.2011.

La fila 88 din dosar, reclamanţii îşi precizează acţiunea în baza art. 132 alin.2 pct.2 C.p.civ. în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 27.000 lei, pentru perioada 9.02.2007 – 9.02.2010 ca urmare a lipsei de folosinţă, ataşând adresele 47627/2011, 48548/2011 cu anexele aferente emise de Primăria Tg-Jiu , s.c. nr. 4357/2011.

Pârâta depune note de şedinţă la această precizare prin care arată că pe acel teren poate să se construiască , reclamanţii nedepunând  un proiect de refuz în sensul emiterii unei autorizaţii de construcţie. Reclamanţii depun  note de şedinţă, la care ataşează mai multe răspunsuri din partea pârâtei şi taxa de timbru aferentă ultimei precizări a acţiunii.

În cauză se administrează proba cu expertiză tehnică efectuată de expert tehnic Croitoru Speranţa , care după refacerea expertizei răspunde şi la obiectivele părţilor.

Reclamanţii depun note de şedinţă şi concluzii scrise, un set de sentinţe privind practica judiciară, planuri de amplasament, de încadrare în zonă, certificate de urbanism. Pârâta depune obiecţiuni la raport şi extrase din publicaţii de vânzare imobiliară.

Se ataşează dosarul nr. 4014/318/2010 al Judecătoriei Tg-Jiu.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Reclamanţii sunt proprietarii  unui teren de 1183 mp  din tarlaua 61, parcelele 88 , 87, 86, 85, 84, 83 şi 82, situat în Tg-Jiu, str. Barajelor  F.N. conform titlului de proprietate 13464549/2004 , contract de vânzare cumpărare 1720/2002 , contract de vânzare cumpărare 4447/2001, contract de vânzare cumpărare 1616/2001, contract de vânzare cumpărare 11496/2000, contract de vânzare cumpărare 4408/2001 şi contract de vânzare cumpărare 1606/2002. Vânzătorii din contractele de vânzare cumpărare au fost proprietari în baza titlurilor de proprietate sau proceselor verbale de punere în posesie eliberate în baza Legii 18/1991.

Pârâta formulează cerere reconvenţională prin care solicită nulitatea absolută parţială a mai multor titluri de proprietate printre care şi al reclamanţilor motivat de faptul că acele terenuri ar fi trebuit să aparţină domeniului public potrivit art. 3 pct. 51-54  din Legea 13/2007, art. 41 alin.4 , HG 627/2000 şi HG 1342/2001, ataşând înregistrările din contabilitatea firmei. Instanţa a dispus disjungerea cererii reconvenţionale şi suspendarea judecării acţiunii în baza art. 244 alin.1 pct.1 C.pr.civ. până la soluţionarea irevocabilă a cererii reconvenţionale. Astfel, prin sentinţa civilă 4357/2011 rămasă irevocabilă prin decizia 2391/2011, s-a respins irevocabil acţiunea în nulitatea titlului de proprietate al reclamanţilor.

Terenul pe care se află instalaţiile electrice a fost identificat prin raportul de expertiză şi răspunsul la obiecţiuni efectuate de expert tehnic CS , teren în suprafaţă de 386,65 mp ce nu pot fi folosite de către reclamanţi ca urmare a existenţei instalaţiilor electrice.

Se reţine că reclamanţilor  li s-au eliberat certificate de urbanism nr.847/25.05.2009 şi 848/25.05.2009 în cuprinsul cărora este înscris faptul că deşi folosinţa actuală a terenului deţinut de aceştia este teren arabil, destinaţia terenului conform PUD o reprezintă zonă de locuinţe. Reclamanţii au încercat negocierea unei despăgubiri cu pârâta prin adresa înregistrată sub nr.60002965388/11.01.2010 însă pârâta răspunde în data de 29.01.2010 că reţeaua electrică este pusă în funcţiune din 1964 iar potrivit art.41alin.4 din Legea 13/2007 terenurile unde se află reţelele sunt şi rămân în proprietatea publică a statului iar pentru modificarea instalaţiilor electrice , respectiv, mutarea, cheltuielile sunt suportate de cel ce le solicită, respectiv, reclamant.

Ca urmare a acestui răspuns, reclamanţii se adresează primarului Municipiului Tg-Jiu şi prin adresa 5938/09.02.2010 solicită schimbul terenului cu un alt teren , răspunzându-i-se în data de 26.02.2010 că s-a constatat că terenul oferit la schimb este grevat de sarcini în sensul că este ocupat de un stâlp electric de înaltă tensiune şi tranzitat de cablurile electrice, fiind refuzat acest schimb. La dosar există de altfel şi o schiţă topografică efectuată de expert tehnic Căvăloiu Dumitru în care sunt evidenţiate aceste sarcini (fila 51).

Între timp, litigiul se derulează şi în faţa instanţei de judecată iar la termenul de judecată din 29.11.2011 reclamaţii îşi precizează câtimea obiectului cererii de chemare în judecată ţinând cont şi de adresa primăriei Tg-Jiu raportat la preţului de închiriere folosite în zonă de către această instituţie (filele 92-99). Până la efectuarea expertizei tehnice din prezenta cauză, reclamanţii solicită pârâtei prin adresa cu nr. 60006274788/26.10.2011 să precizeze dacă au posibilitatea să construiască o casă de locuit şi o pensiune turistică pe terenul deţin de aceştia. Pârâta răspunde acestei petiţii în data de 25.11.2011 arătând că orice construcţie trebuie să respecte ordinul ANRE 49/2007 care precizează că pentru liniile electrice aeriene (LEA) în plan vertical se interzice amplasarea clădirilor locuite sub LEA 20 kv, în plan orizontal distanţa minimă de siguranţă între conductorul extrem al LEA 20 kv la deviaţie maximă şi cea mai apropiată parte a clădirii este de 3 m iar în plan orizontal distanţa minimă de siguranţă între conductorul extrem al LEA 110 kv la deviaţie maximă şi cea mai apropiată parte a clădirii este de 4 m.

Pentru că în data de 15.01.2012 reclamanţilor li se eliberează certificatul de urbanism nr.15 iar pentru emiterea autorizaţiei de construire sunt necesare avize de la pârâtă, în data de 16.01.2012, reclamanţii formulează o cerere de aviz de amplasament înregistrată cu nr.060006803713 depunând documentaţie de construire însă în data de 31.01.2012, pârâta emite un aviz de amplasament nefavorabil întrucât amplasamentul afectează, conform normelor şi normativelor în vigoare, instalaţiile existente ale pârâtei şi nu se poate emite un aviz favorabil. Pârâta îi comunică trei variante tehnice: fie modifică poziţia amplasamentului astfel încât să respecte distanţele legale, fie modifică poziţia obiectivului faţă de amplasamentul propus pe cheltuiala reclamanţilor, fie menţine amplasamentul dar deviază instalaţiile electrice pe cheltuiala acestora. Li se mai face o ofertă de elaborare a unui studiu de soluţie pentru eliberarea amplasamentului contracost, tariful fiind de 5045,95 lei.

Aşa cum s-a arătat anterior, prin sentinţa civilă 4357/2011 rămasă irevocabilă prin decizia 2391/2011, s-a respins irevocabil acţiunea în nulitatea titlului de proprietate al reclamanţilor.

A reţinut instanţa de recurs faptul că reclamanţilor le-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 13464549/2004 în urma parcurgerii procedurii legii nr. 18/1991, pârâta necontestând îndreptăţirea acestora la reconstituirea dreptului de proprietate, nemulţumirea constând în aceea că parţial pe terenul reconstituit se află amplasate instalaţii electrice – linii electrice şi stâlpi de susţinere ale acestora, suprafeţe considerate din această cauză proprietate publică a statului.

Pârâta din cauza de faţă a susţinut că limitele dreptului de proprietate privată au fost stabilite prin legi succesive ce au reglementat regimul juridic al reţelelor electrice şi terenurilor de sub acestea, însă atât OUG nr. 63/1998, Legea nr. 318/2003 cât şi legea nr. 13/2007 considerate limitele legale ale proprietăţii de către recurentă nu pot fi aplicabile în speţa de faţă, deoarece sunt avute în vedere terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente, terenuri care se aflau în proprietatea statului la data intrării în vigoare a actelor normative menţionate, ori terenul intimaţilor se află în proprietatea acestora conform titlului obţinut drept urmare a reconstituirii proprietăţii.

S-a mai arătat că art. 21 din legea nr. 13/2007 stipulează în sensul că dacă terenul necesar pentru înfiinţarea capacităţii energetice este proprietatea privată a unui terţ, solicitantul autorizaţiei de înfiinţare are ca primă opţiune cumpărarea terenului de la proprietar sau să urmeze procedura legală de expropriere a terenului pentru cauză de utilitate publică cu despăgubirea proprietarului şi să obţină concesiunea terenului pe durata existenţei capacităţii energetice.

De altfel, stâlpii reţelei electrice în cauza de faţă – linia electrică aeriană LEA 35 KV Bîrseşti 1 Staţia Debarcader - a fost dată în folosinţă în perioada anilor 1964, moment la care era în vigoare Decretul nr. 76/1950 când era necesar ca statul să dobândească în proprietate publică respectivul bun cu respectarea dispoziţiilor legale de la aceea vreme.

A mai reţinut că neexistând un act de expropriere pentru cauză de utilitate publică care să justifice proprietatea publică a statului, terenul în litigiu nu poate fi considerat ca aparţinând domeniului public al statului.

Instanţa aminteşte părţilor opinia  împărtăşită şi de către Curtea Constituţională prin  Decizia I din 1995, în care s-a reţinut  faptul că este unanim recunoscut, în practică şi doctrină, că puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, considerentele hotărârilor amintite anterior au intrat în putere de lucru judecată având efect juridic faţă de toate părţile implicate în proces, nefiind întemeiată susţinerea pârâtei cu privire la regimul juridic al terenului afectat de reţelele electrice, în sensul că aparţin domeniului public. Instanţa apreciază că sarcina impusă reclamanţilor de către pârâtă în a suporta devierea sau alte modificări de amplasament este o sarcină excesivă , reclamanţii fiind puşi în situaţia în care deşi sunt proprietarii bunului, nu beneficiază de prerogativele sale, întrucât nu pot dispune de el şi nici nu au primit o dreaptă despăgubire. Instanţa are în vedere faptul că terenul în litigiu a intrat în patrimoniul reclamanţilor în urma parcurgerii procedurii speciale prevăzută de Legea 18/1991 privind fondul funciar şi prin contracte de vânzare cumpărare, vânzării din acele contracte fiind proprietari tot în baza parcurgerii procedurii speciale prevăzută de Legea 18/1991.

 Art.1 din Protocolul adiţional nr1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cere în primul rând ca orice lipsire de proprietate să fie legală, principiu care implică norme de drept intern accesibile, precise şi previzibile.

Curtea a arătat că imposibilitatea de a obţine sume de bani ca urmare a încălcării continue a dreptului de proprietate constituie o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor, deci, o încălcare a dreptului de proprietate. Jurisprudenţa CEDO conform căreia dreptul recunoscut printr-un titlu de proprietate certificat ca fiind valabil printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă constituie un bun în sensul Convenţiei.

Acest titlu de proprietate a produs în patrimoniul reclamanţilor o creanţă certă şi nu un drept eventual. Faptul că reclamanţii deşi au purtat negocieri cu pârâta în vederea stabilirii unei despăgubiri sau folosirii terenului conform destinaţiei stabilite prin PUD (destinaţie locuinţe), aceste negocieri au fost fără finalitate astfel încât este rupt în continuare echilibru just dintre apărarea dreptului de proprietate şi cerinţele interesului general. În speţă, reclamanţii nu au un prejudiciu pur ipotetic, ci o creanţă certă, putându-se invoca protecţia dreptului asupra bunului său actual.

Curtea, în jurisprundenţa sa constantă a reţinut că există o privare a dreptului de proprietate care, combinată cu lipsa totală de despăgubiri, este contrată art.1 din Protocolul adiţional nr.1, nefolosinţa dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra bunurilor sale în sensul Convenţiei i-a făcut să sufere o sarcină disproporţionată şi excesivă (Cauza Jujescu împotriva României, Cauza Belasin împotriva României, Cauza Cohen împotriva României, cauza Porteanu împotriva României etc).

Prin acţiunea de faţă, reclamanţii nu solicită decât o despăgubire echivalentă valorii terenurilor folosite de pârâtă pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de aceştia.Se reţine că deşi reclamanţii au încercat o negociere încă din anul 2010 aceştia sunt la dispoziţia exclusivă a unităţii deţinătoare, astfel că pe toată această perioadă , pârâta nu a justificat în niciun fel abordarea acestui comportament faţă de reclamanţi. Cum dreptul reclamanţilor nu este un drept iluzoriu , instanţa nu poate să nu intervină în a sancţiona această atitudine procesuală a pârâtei care nu poate fi considerată de bună-credinţă. Se are în vedere faptul că deşi dosarul a fost înregistrat în data de 09.02.2010, a fost  amânată judecata datorită acţiunilor pentru nulitate titlu formulate de pârâtă.

Instanţa reţine că pentru terenuri învecinate chiar Primăria Tg-Jiu încasează preţuri similare cu cele reţinute în raportul şi răspunsul la obiecţiuni la raportul de expertiză efectuate de expert tehnic CS , suma solicitată pentru închirierea terenurilor fiind mai mare decât cea solicitată pentru vânzarea terenurilor (filele 92-99). Instanţa a respins obiecţiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză ca nefiind întemeiate întrucât din întregul material probator coroborat cu atitudinea pârâtei faţă de solicitările reclamanţilor se reţine că terenul afectat de sarcini nu poate fi folosit iar reclamanţii suferă o sarcină exorbitantă în detrimentul dreptului lor de proprietate.

Faţă de cele arătate mai sus, în baza art.480 c.civ, coroborat cu art.1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art.1073 şi art.998-999 c.civ, instanţa urmează să admită acţiunea  cu precizarea ulterioară şi să oblige pârâta la plata sumei de 154.134 lei către reclamanţi, reprezentând lipsa de folosinţă pe perioada 09.02.2007 – 09.02.2010 .

Văzând şi disp. art. 274 C.p.c, potrivit cărora cel ce cade în pretenţii va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, instanţa va obliga  pârâta la plata sumei de 5300,8 lei către reclamanţi, reprezentând cheltuieli de judecată, conform chitanţelor existente la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea cu precizarea ulterioară, formulată de reclamanţii OM şi OLARU DUMITRU, domiciliaţi în xxx, împotriva pârâtei S.C CD S.A - CENTRUL ZONAL TG -JIU,  cu sediul procesual ales în  xxx.

Obligă pârâta la plata sumei de 154.134 lei către reclamanţi, reprezentând lipsa de folosinţă pe perioada 09.02.2007 – 09.02.2010 .

Obligă pârâta la plata sumei de 5300,8 lei către reclamanţi, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 10 Septembrie 2012.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare