Pretenţii

Dosar nr. /318/2012 cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 15498/2012

Şedinţa publică de la 07 Decembrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE …

Grefier …

Pe rol fiind cauza civilă privind cererea  formulată de reclamantul  P. L. împotriva pârâţilor  L. D., G. A.,  R. V.  şi C. V., având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită din ziua dezbaterilor. 

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 05.12.2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de astăzi, 07.12.2012, când a hotărât următoarele.

J U D E C A T A

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu, sub nr.  /318/2012 reclamantul  P. L. a chemat în judecată pârâţii  L. D., G. A.,  R. V.  şi C. V.,  solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce va pronunţa să dispună  obligarea fiecăruia dintre pârâţi la daune morale în cuantum de 300 milioane lei vechi.

În motivarea acţiunii, reclamantul a aratat, în principal, că în primele luni ale anului 2012, în ziarul M. N. au apărut, sub semnătura numitului C. V., mai multe articole calomnioase, defăimătoare, insultătoare şi pline de jigniri la adresa sa, fiindu-i astfel, încălcat dreptul la imagine şi demnitate umană, garantat de Constituţia României.

Menţionează petentul că este conferenţiar universitar, doctor pe specialitatea istoria literaturii franceze, din anul 2005, la Universitatea ….., membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 2006, membru al Societăţii  Române de Filozofie din anul 2009, autor a 18 cărţi şi aproximativ 100 de articole, deţinând 15 premii literare şi diplome şi având colaborări la nivel internaţional.

Susţine  că, urmare a intenţiei  sale de a candida la funcţia de rector la Universitatea …., a apărut în  mai multe articole  defăimătoare ale ziarului  M., alături de alte persoane, cadre didactice la ….,  ce nu erau pe placul fostului rector G. A.

Consideră reclamantul că fostul rector, alături de L. D., unul din directorii ziarului şi  R. V.,  au determinat apariţia în presă a acestor articole, al căror semnatar este pârâtul C. V.

Precizează că o dovadă a implicării pârâtului G. A. este faptul că lângă articolele menţionate, injurioase şi defăimătoare, apare în  pagina sigla ... fără ca pârâtul, în calitate de rector, să ceară public să nu se mai folosească sigla acestei instituţii.

Referitor la răspunderea pârâţilor  L. D. şi R. V., arată reclamantul că aceştia  şi-au dovedit complicitatea şi susţinerea, prin faptul că  nu au atras atenţia ziaristului, respectiv pârâtului C. V.

Învederează că în mai multe articole a fost numit „dezaxat penal”, „nebun  autodeclarat”, „rahat”, „ slugă”, „nevrotic”, „ nevrotic printre sticle de băutură prin cârciumi”, susţinându-se că nu a avut decât note de 5 şi 6 în timpul şcolii.

Cererea nu este motivată în drept. 

În dovedire a fost depus la dosar nr. 45 din publicaţia M.

Legal citat în cauză, pârâtul L. D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii. Arată  pârâtul că este neîntemeiată susţinerea că ar fi urmărit denigrarea reclamantului pentu a nu mai participa la alegerile de la … .., deroarece acesta nu desfăşoară activitate la ….. şi nu avea legătură cu conducerea universităţii, fiind de profesie medic în medicina muncii, şi nu inginer.

Cu privire la susţinerea reclamantului că anumiţi ziarişti, împreună cu rectorul A. G, au regizat un spectacol jalnic, in care s-a folosit sigla …., apreciază pârâtul că aceasta este o calomnie la adresa tuturor membrilor redacţiei M., deoarece lasă să se înţeleagă că aceşti ziarişti, alături de rectorul universitar, nu dau dovadă de seriozitate şi profesionalism in activitatea ce o desfăşoară.

Menţionează că, fiind de profesie medic de medicina muncii, nu a scris nici un material despre reclamant şi nu l-a denigrat pe acesta, urmând ca o dezvoltare a probelor în apărare să o facă prin note de şedinţă, pe care le va depune după ce reclamantul îşi va completa în fapt şi în drept cererea şi va menţiona articolul editat de pârât pentru a se putea verifica şi calitatea procesuală pasivă.

De asemenea, au formulat întâmpinare în cauză pârâţii R. V. şi C. V., invocând aceleaşi apărări ca şi pârâtul L. D..

În şedinţa publică din 07.11.2012 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare , precizând că în nr. 40 al ziarului M. este numit „ un alt dezaxat penal”,  în nr. 43 din acelaşi ziar în serialul „ Jos labele murdare de pe ….” apare sigla ….,  în nr. 45 al ziarului este numit „ bolnav cu capul”,  „ iresponsabil” „ P… pupă-n curescu”, în nr. 49 din acelaşi ziar  toate cadrele didactice care au avut obiecţii la a treia candidatură a lui G. A, sunt  considerate a fi homosexuali, în nr. 56, in articolul „ Prefectul de Gorj face trafic de influenţă” este numit din nou „ dezaxat printre sticle”,  „ alcoolic”, „ pretins cadru universitar” , „nevrotic” şi „ turnător al prefectului”.

În şedinţa publică din 07 noiembrie 2012, instanţa a respins excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul G. A., prin apărător.

Analizând susţinerile părţilor, probatoriul administrat in cauză şi dispoziţiile legale in materie, reţine următoarele:

In cauza dedusă judecăţii,  obiectul litigiului îl reprezintă prejudiciul moral creat unei persoane prin intermediului unor articole apărute in presă. Aşadar se pune problema dacă libertatea de exprimare a presei a fost exercitată in limitele sale normale, fără a aduce prejudicii reclamantului.

Instanţa  va analiza  doar articolul apărut în numărul 45 al publicaţiei, celelalte numere de care reclamantul face vorbire în precizare nefiind depuse la dosar.

Astfel se constată  că  autorul articolului ,, Daju –făraşu, sereistul cu apucături de securist, cu(cu)teanu – beţivanu – căcănaru şi nebunul autodeclarat L. P. – rahat, cu nota 6 la stat, în pericol de a-şi pierde fiţuica”, apărut în numărul 45 al publicaţiei M. este pârâtul C. V. De altfel, fiind audiat acesta a recunoscut că el este semnatarul, arătând insă că nu ştie să fi scris şi alte articole. Pârâtul a menţionat că este colaborator la publicaţia M, iar ceea ce a scris în numărul 45 al ziarului  este adevărat, înţelegând să dovedească acest fapt cu cererea de demisie a reclamantului.

Instanţa apreciază că din cuprinsul articolului respectiv rezultă intenţia clară a autorului de a defăima şi prejudicia demnitatea, onoarea şi imaginea reclamantului, astfel încât libertatea de exprimare încetează să aibă aplicabilitate, iar  fapta de a scrie şi publica asemenea articole de presă intră  în sfera ilicitului civil.

Prin limbajul injurios şi calomnios folosit, pârâtul C. V. a adus o încălcare a dreptului reclamantului la viata particulară şi la imaginea publică: , rahat, cu nota 6 la stat, în pericol de a-şi pierde fiţuica…nebunul autodeclarat, …unealta de joasă speţă  a găozarilor,…râneşte prin grajduri…P.- pupă-n curescu se autodeclară bolnav cu capul …dar nu te mai da , tu, prostule,specialist în toate…”

De asemenea se face referire la activitatea didactică şi de cercetare a reclamantului,  ,,ăsta cu note de 5 la limba franceză în facultate şi cu media 6 la examenul de licenţă vorbeşte de cercetare. Băi nevroticule, mergi, mă, acasă  că şi aşa eşti vai de capul tău!”

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul este doctor în istoria literaturii franceze, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Societăţii  Române de Filozofie, autor al mai multor romane, deţinător al unor premii naţionale şi internaţionale (premiul pentru cea mai bună carte de poezie a anului pentru volumul  „….”, premiu pentru eseu pentru volumul „….”, premiul special pentru lucrarea „….”, premiul de excelenţă pentru publicarea volumului „……”, premiul pentru cea mai bună carte de critică „ ….”, premiul Petre Ghelmez pentru poezie…).

Potrivit art. 30 alin.1 din Constituţie, libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel ( inclusiv prin scris), sunt inviolabile. De asemenea, conform alin. 6 al aceluiaşi articol, libertatea de exprimare nu poate prejudicia libertatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

Articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului statuează că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice. Exercitarea acestor libertăţi însă, comportă îndatoriri şi responsabilităţi şi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

Apreciază instanţa că afirmaţiile făcute de pârâtul C. V. în numărul 45 al publicaţiei M. afectează reputaţia reclamantului, prin crearea unei imagini eronate în ochii publicului şi, prin urmare, ar fi trebuit fundamentate pe o bază factuală precisă, fiabilă, solidă. Or, cererea de demisie făcută de reclamant din funcţia de şef de catedră în anul 2006, pe motiv de sănătate în sensul că suferă de sindrom nevrotic nu dă dreptul pârâtului  să-l numească pe acesta ,,unealta de joasă speţă  a găozarilor”, ,,rahat, ,, nebun” .

Conform art. 76 din Legea nr.3/1974 R ( abrogată prin Legea  nr.95/2012, dar în vigoare la data apariţiei publicaţiei în speţă) ,,Ziaristul poarta deplina răspundere pentru respectarea dispoziţiilor art. 69, atât în materialele proprii pe care le publica, cât şi în cele de a căror publicare răspunde în cadrul obligaţiilor de serviciu. Ziaristul răspunde pentru exactitatea informaţiilor şi datelor relatate, pentru interpretarea lor obiectivă, pentru păstrarea secretului de stat, de serviciu şi profesional. Aceeaşi răspundere revine şi colaboratorilor neîncadraţi la organul de presa şi care publica sub semnătura proprie, acorda interviuri, furnizează informaţii sau date destinate difuzării sub orice forma”.

Cât priveşte prejudiciul produs, el este unul de natură morală (aşa cum indică şi reclamantul în cererea sa), constând în atingerea adusă onoarei şi reputaţiei reclamantului. Doctrina şi practica judecătorească sunt unanime în a accepta posibilitatea acordării unor despăgubiri materiale (în bani) pentru prejudiciul moral produs, însă astfel de despăgubiri nu trebuie să devină un mijloc de îmbogăţire fără justă cauză a părţii vătămate.

Codul civil reglementează condiţiile in care este angajată răspunderea civilă delictuală. Potrivit art. 1349 cod civil,  orice persoană  are obligaţia să nu aducă atingere, prin acţiunile ori  inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime  ale altor persoane, fiind obligat să repare integral prejudiciile cauzate prin încălcarea acestei obligaţii. Articolul 1357 cod civil prevede că : ”Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa îl repare.  Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoara culpă” iar conform prevederilor art. 1359 din acelaşi act normativ, „Autorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat si când acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, daca interesul este legitim, serios si, prin felul in care se manifesta, creează aparenta unui drept subiectiv.”

Având in vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate, instanţa reţine că dreptul la libertatea de exprimare nu este un drept absolut, acesta trebuind să fie exercitat cu bună credintă, in scopul de a informa opinia publică despre subiecte de interes general şi fără a aduce prejudicii imaginii unei persoane fără să-i afecteze reputaţia şi  drepturile sale personal nepatrimoniale.

Aşadar, instanţa constată întrunirea  în cauza a elementelor răspunderii civile delictuale, respectiv existenta unui prejudiciu moral, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, precum si a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul,  având în vedere faptul ca autorul faptei ilicite răspunde pentru culpa cea mai uşoara – culpa levissima.

Fapta ilicita consta in publicarea de către pârâtul C. V. a unor articole de presa care au condus la  lezarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei personale şi publice a reclamantului, fapta care i-a produs acestuia un prejudiciu reprezentat de denigrarea imaginii sale.

In cauza de faţă, este fără putinţa de tăgada legătura de cauzalitate care exista intre fapta ilicita si prejudiciul moral suferit de reclamant .

Instanţa reţine  ca afirmaţiile cuprinse în articolele din ziarul M. au fost de natura a aduce atingere reputaţiei reclamantului, cauzându-i acestuia un prejudiciu moral ce il îndreptăţeşte pe acesta la o justa reparaţie din partea pârâţilor.

In privinţa stabilirii  cuantumul reparaţiei datorate, instanţa are in  vedere faptul că reclamantul deţine o poziţie socială şi profesională  respectabilă, dar şi  gravitatea deosebită a prejudiciului cauzat onoarei şi demnităţii sale şi astfel se apreciază că suma de 10000 lei acordată cu titlu de despăgubiri morale reprezintă o justă şi echitabilă despăgubire.

Nu acelaşi este cazul celorlalţi pârâţi care nu au legătură cu articolul de presă vizate. Reclamantul nu a făcut dovada că, prin fapte proprii, ceilalţi  pârâţii au contribuit la publicarea articolului.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa va admite în parte acţiunea, va obliga pe pârâtul C. V. să plătească reclamantului suma de 10000 lei cu titlu de daune morale şi va respinge cererea faţă de ceilalţi pârâţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul  P. L., domiciliat în  ………., împotriva pârâţilor  L. D., domiciliat în ….,  G. A. – la ….,  R. V. – la …. şi C. V., domiciliat în …….. 

Obligă  pârâtul C. V. să plătească reclamantului suma de 10000 lei cu titlu de daune morale.

Respinge cererea faţă de pârâţii L. D., G. A. şi R. V.

Cu drept de  recurs în termen de  15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 07.12.2012, la Judecătoria Tg.-Jiu.

PREŞEDINTE GREFIER

Red../Th. /21 Decembrie 2012/ 7ex.

Domenii speta

Spete similare