Ordonanţă Preşedinţială

Dosar nr. 20344/215/2012 Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

JUDEŢUL GORJ

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţa civilă nr.  12468/2012

Şedinţa publică de la 15 Octombrie 2012

Instanţa constituită  din:

PREŞEDINTE

Grefier

Pe rol, soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta K M-M împotriva pârâtului  KR.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns reclamanta, asistată de avocat D A şi pârâtul, asistat de avocat G C.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

 S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care apărătorul reclamantei a depus la dosar o transcriere a convorbirilor telefonice dintre reclamantă şi pârât, iar avocat G C a depus la dosar adeverinţa medicală nr. 710/11.10.2012, recomandarea nr. 303/08.10.2012, un înscris privind sancţiunea divorţului asupra preoţilor.

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, instanţa a acordat cuvântul în vedere propunerii de probe, fiecare dintre apărătorii părţilor solicitând încuviinţarea probei cu înscrisuri, iar apărătorul reclamantei a solicitat şi proba cu interogatoriul pârâtului.

Avocat G C a învederat că se opune încuviinţării probei cu interogatoriul pârâtului având în vedere caracterul urgent al cererii de ordonanţă preşedinţială.

Instanţa, apreciind că proba cu înscrisuri solicitată de fiecare dintre părţi este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei, faţă de disp. art. 167 Cod proc. civ., o încuviinţează. De asemenea, instanţa încuviinţează în baza aceluiaşi temei legal şi proba cu interogatoriul pârâtului, având în vedere că în acest fel nu se tergiversează judecata cauzei, pârâtul fiind prezent în sală, astfel că proba va fi administrată chiar la acest termen de judecată.

Instanţa procedează la administrarea interogatoriului pârâtului, în conformitate cu disp. art. 218 şi urm. Cod proc. civ., iar după consemnare a fost ataşat la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul pe fond.

Avocat D A, pentru reclamantă a solicitat admiterea cererii, stabilirea locuinţei minorei la mama reclamantă, exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către reclamantă, existând motive temeinice care să justifice acest lucru, copilul nefiind înscris la grădiniţă până în acest moment şi este în interesul minorei să crească într-un mediu sigur, reclamanta fiind însă de acord cu păstrarea de către pârât a legăturilor personale cu minora însă numai la locuinţa acesteia sau în afara acesteia dar în oraşul Craiova.  A mai invocat că sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială, respectiv urgenţa determinată de necesitatea înscrierii minorei la grădiniţă, neprejudecarea fondului şi vremelnicia măsurii ce se solicită a fi luată. A solicitat cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanţa privind achitarea onorariului de avocat. 

Avocat G C, pentru pârât a susţinut că pârâtul doreşte binele fiicei sale, făcând tot posibilul pentru ca fiica sa să fie operată de  acelaşi medic de la Cluj. A mai arătat că simpla existenţă a unui certificat medico-legal nu face dovada presupuselor violenţe exercitate de către pârât, pârâtul nu are probleme psihice iar exercitarea autorităţii părinteşti în comun nu împiedică înscrierea fetiţei la grădiniţă din moment ce nici nu s-a făcut dovada unui refuz în acest sens ca urmare a lipsei acordului pârâtului, fără cheltuieli de judecată.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată la data de 08.08.2012 sub nr. 20344/215/2012 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta K  M-M  a chemat  în judecată pe pârâtul K R, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială, stabilirea  locuinţei minorei K M, născută  la data de şi exercitarea  autorităţii  părinteşti  cu privire la minoră de către  aceasta.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 23.09.2006, din relaţia de căsătorie rezultând  minora K  M, în vârstă de  5 ani, iar pe rolul instanţei, se află cerere pentru desfacerea căsătoriei, cauza  fiind înregistrată sub nr., cu termen la data de 18.09.2012.

A mai arătat că la data de 08.06.2012, minora bolnavă cu indicaţie de operaţie pentru hernie inghinală, trebuia operată, iar pârâtul s-a opus, a luat minora fără acordul său şi a plecat  din localitatea  Bumbeşti-Jiu, la biserica unde  acesta este preot, deşi starea de sănătate a acesteia era foarte gravă.

De asemenea, a arătat că, după multiple incidente, minora a fost operată  de hernie şi se află în grija acesteia,  care s-a mutat  în casa părinţilor săi din Craiova, pentru  recuperarea fizică şi psihică a minorei. A mai precizat că  pârâtul avea un comportament  ciudat, o lovea şi o  sechestra în cameră până ce urmele de violenţă îi treceau, iar de curând, a aflat de la apropiaţii acestuia că are probleme psihice şi a fost internat  în serviciile de psihiatrie în urmă cu câţiva ani.

Totodată,  a precizat că dată fiind  vârsta fragedă  a minorei,  aceasta este foarte  speriată şi  are probleme  medicale, iar în urma insistenţelor sale de a-l determina  pe pârât  să ducă minora la medic acesta din urmă a fugit cu ea fără ca aceasta să-i permită. A menţionat,  că în cauză  sunt îndeplinite  condiţiile legale privind stabilirea  locuinţei minorei la aceasta, având în vedere vârsta  fragedă, precum şi starea  de boală a minorei, care  are nevoie de  recuperare post operatorie, protejarea acesteia de comportamentul necorespunzător al pârâtului, precum şi evitarea unor alte situaţii de încercare de a lua minora  cu forţa din  locuinţa sa.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 398 şi 400 C.civ. şi  art. 581 C.p.civ.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

În dovedire au fost depuse următoarele înscrisuri: copii  acte de identitate, adeverinţă medicală, copie acţiunea de divorţ, cupon de pensie, adeverinţă eliberată de SC  A CRAIOVA,  proces-verbal  de predare-primie-recepţie a locuinţei,  contract de împrumut, contract de construire,  buletin de analize, bon fiscal, scrisori medicale,  adeverinţe medicale, bilet de ieşire din spital,  copia certificatului de  căsătorie,  copia cărţii de identitate,  copia certificatului de naştere al minorei şi  certificat medico-legal.

La data de 30.08.2012, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova şi a solicitat declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu, susţinând că ultimul domiciliu comun a fost în oraşul Bumbeşti -Jiu, judeţul Gorj, iar acesta locuieşte în această localitate, reclamanta indicând cu rea-credinţă faptul că ar  locui în Craiova, unde de altfel au  avut un apartament în proprietate, pe care l-au vândut în urmă cu 2-3 ani.

Sub aspect reconvenţional, pârâtul a solicitat ca în situaţia în care cererea reclamantei  va fi admisă, să se stabilească în favoarea sa un program de vizitare a minorei cu posibilitatea pentru pârât de a o lua pe minoră la domiciliul său de două ori pe lună, în primul şi al treilea sfârşit de săptămână de vineri, orele 17,00 până duminică orele 17,00. 

În motivare a arătat că la data de 08.06.2012 a plecat din Craiova împreună cu minora în oraşul Bumbeşti-Jiu de unde trebuiau să plece către Cluj acolo unde fetiţa a fost operată. În baza înţelegerii dintre părţi, reclamanta a rămas la Craiova până la 13.06.2012 pentru a lua trimiterea de la medicul de familie către spitalul din Cluj. Prin urmare a solicitat să se aibă în vedere că susţinerile reclamantei legate  luarea minorei la locuinţa sa din oraşul Bumbeşti-Jiu în condiţiile în care starea acesteia era foarte gravă nu este reală, între părinţi existând o înţelegere anterioară. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere că nici afirmaţiile că ar urmări-o zilnic  sau că ar ameninţa-o nu sunt adevărate, pârâtul având ca obligaţie de serviciu să slujească două săptămâni pe lună la Mănăstirea L, inclusiv de a înnopta acolo.

De asemenea, a negat faptul că ar fi fost violent sau că ar fi suferit de boli psihice şi a susţinut că cererea nu este admisibilă pe cale ordonanţă preşedinţială, întrucât nu este îndeplinită cerinţa urgenţei, având în vedere că reclamanta a mai introdus o cerere pe cale de ordonanţă preşedinţială la data de 11.06.2012 care a fost suspendată.

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Prin sentinţa civilă nr. 11115/04.09.2011 pronunţată de Judecătoria Craiova a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi cauza a fost declinată spre competentă soluţionare Judecătoriei Târgu-Jiu.

La data de 26.09.2012 cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr de dosar 20344/215/2012 pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu.

Părţile au depus în dovedire certificat de grefă privind stadiul de soluţionare a dosarului nr. 14615/215/2012, copia acţiunii de divorţ, bilet de trimitere pentru investigaţii paraclinice, buletine de analize medicale, bilete de ieşire din spital, adeverinţa medicală nr. 710/11.10.2012, o transcriere a convorbirilor telefonice dintre reclamantă şi pârât, recomandarea nr. 303/08.10.2012, un înscris privind sancţiunea divorţului asupra preoţilor.

De asemenea a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Din căsătoria părţilor a rezultat minora KM, născută la data de, iar în prezent aceasta locuieşte împreună cu mama sa. 

Între părţi se află în curs de soluţionare dosarul de divorţ nr. 14615/215/2012 în cadrul căruia s-a solicitat desfacerea căsătoriei dintre părţi, exercitarea autorităţii părinteşti de către singur părinte în persoana reclamantei, stabilirea locuinţei minorei la mama reclamantă şi obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile de creştere şi îngrijire ale minorei.

Instanţa reţine că părinţii au dreptul şi îndatorirea de a se ocupa îndeaproape şi în mod egal de creşterea şi educarea copiilor lor minori, în acest sens, pentru a asigura o protecţie completă şi eficientă a intereselor minorilor, chiar şi în cazul divorţului părinţilor, art. 613 ind. 2 Cod proc. civ. prevede posibilitatea instanţei ca, pe tot timpul procesului de divorţ să dispună prin ordonanţă preşedinţială măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei.

În contextul noilor reglementări din noul cod civil care au abrogat dispoziţiile din codul familiei în care era reglementată încredinţarea copiilor minori spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, prevederile legale amintite anterior au fost modificate implicit în sensul că referirea din text la încredinţarea copilului se consideră a fi făcută la posibilitatea instanţei ca pe cale  de ordonanţă preşedinţială să dispună măsuri vremelnice cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti şi locuinţa minorului.

Aşadar, legiuitorul prezumă urgenţa unor astfel de măsuri de excepţie, iar partea nu mai este obligată să facă o astfel de dovadă.

Instanţa apreciază că este necesară luarea măsurilor vremelnice solicitate pentru a clarifica până la soluţionarea irevocabilă a procesului de divorţ, modalitatea de exercitare a atribuţiilor părinteşti şi locuinţa minorei, fiind evident că neînţelegerile survenite între părinţi în legătură cu acest drept sunt de natură să afecteze în mod nemijlocit şi cu efecte nocive normala dezvoltare fizică şi psihică a minorei.

Referitor la cererea reclamantei de exercitare exclusivă a autorităţii părinteşti cu privire la minora K M, instanţa are în vedere că o astfel de măsură nu se justifică în această procedură specială, nefiind identificate motive temeinice pentru a hotărî în acest fel, regula fiind exercitarea autorităţii părinteşti în comun.

Astfel, au fost invocate ca argumente atitudinea de dezinteres a pârâtului faţă de starea de sănătate a copilului său, precum şi presupuse ameninţări ale acestuia la adresa reclamantei şi a fiicei sale. Instanţa are în vedere că, deşi s-a susţinut imposibilitatea efectuării demersurilor necesare pentru rezolvarea problemelor de sănătate de care suferă minora prin consultarea acesteia de către medicul de familie şi de către medicii de la Spitalul nr. 1 din Craiova ca urmare a refuzului pârâtului, nu a fost depus niciun înscris din care să rezulte imposibilitatea efectuării unui consult medical sau de aplicare a unui tratament din cauza refuzului pârâtului, înscrisurile medicale depuse la dosar făcând doar dovada problemelor de sănătate de care suferă minora. Celelalte motive invocate în susţinerea acestei solicitări sunt motive de desfacere a căsătoriei ce vor fi analizate odată cu fondul cererii de divorţ. Pe de altă parte,  reclamanta nu a făcut până la momentul soluţionării cererii de ordonanţă preşedinţială dovada că pârâtul şi-ar fi pus în pericol copilul sau că ar fi refuzat să participe la îmbunătăţirea stării de sănătate a acestuia, astfel încât să determine înlăturarea pârâtului de la exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la copilul său. Instanţa are în vedere că neînţelegerile dintre părinţi care au determinat introducerea cererii de divorţ, precum şi implicaţiile  asupra exerciţiului drepturilor şi îndeplinirii îndatoririlor părinteşti vor fi analizate pe larg în cadrul acestei cereri.

Potrivit disp. art. 496 Cod civ. copilul minor locuieşte la părinţii săi, iar dacă există neînţelegere între părinţii care nu locuiesc împreună, instanţa de tutelă hotărăşte luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil dacă a împlinit vârsta de 10 ani.

Astfel, în condiţiile în care între părţi se găseşte în curs un proces de divorţ, cerinţa urgenţei pentru stabilirea locuinţei minorului pe calea ordonanţei preşedinţiale este prezumată de legiuitor, nemaifiind necesară administrarea unor probe suplimentarea pentru dovedirea acesteia. De altfel, pârâtul nici nu s-a opus solicitării reclamantei de stabilire a locuinţei minorei la aceasta şi nu a invocat aspecte de natură a suspecta că viaţa, integritatea fizică şi psihică copilului ar fi puse în pericol dacă şi în continuare minora ar locui împreună cu mama sa. Prin urmare, instanţa va stabili provizoriu locuinţa minorei la mama sa, având în vedere vârsta fragedă a acesteia, faptul că se află în prezent la locuinţa mamei reclamante, fiind crescut  de către mamă cu ajutorul bunicilor materni.

În asemenea condiţii, instanţa apreciază că stabilitatea locativă reprezintă o necesitate pentru dezvoltarea corespunzătoare a minorului într-un mediu stabil, iar schimbarea repetată a acestui mediu ar putea avea repercusiuni asupra echilibrului său emoţional.

Referitor la celelalte cerinţe de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială, instanţa reţine că este îndeplinită şi cerinţa neprejudecării fondului,  întrucât în cauza de faţă instanţa nu procedează la soluţionarea litigiului dintre părţi în mod definitiv, ci măsura care se cere a fi luată are caracter vremelnic, până la soluţionarea irevocabila a  dosarului nr. aflat pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu, întrucât modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti şi stabilirea locuinţei minorului la unul dintre părţi  urmează  să se realizeze  pe calea dreptului comun în cadrul dosarului de divorţ, după administrarea probatoriului corespunzător.

Instanţa reţine că, potrivit disp. art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 „principiul interesului superior al  minorului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti”.

Pentru determinarea interesului minorului, trebuie avut în vedere întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică,  morală,  şi intelectuală  armonioasă, interesând vârsta acestuia, precum şi legăturile afective ce s-au stabilit între părinţi şi copil.

Referitor la capătul de cerere reconvenţional de încuviinţare a unui program de vizitare a minorei de către tatăl său, instanţa îl va admite în parte, având în vedere pe de o parte acordul reclamantei cu prilejul concluziilor pe fondul cauzei cât şi îndeplinirea cumulativă a cerinţelor de admisibilitate ale cererii pe calea ordonanţei preşedinţiale. 

Astfel, instanţa are în vedere că cerinţa urgenţei este determinată în această situaţie de faptul că păstrarea legăturilor personale de către tatăl pârât cu fiica sa este imperios necesară şi urgentă, având în vedere interesul superior al minorei, vârsta fragedă a copilului şi dezvoltarea relaţiei de ataşament între cei doi.

Măsura care se solicită are un caracter vremelnic, fiind valabilă numai până la soluţionarea irevocabilă a dosarului de divorţ dosarului nr. 14615/215/2012  aflat pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu şi nu soluţionează fondul dreptului dedus judecăţii. 

Prin urmare, instanţa va încuviinţa păstrarea de către pârâtul-reclamant a legăturilor personale cu minora în prima şi a treia sâmbătă din lună între orele 10,00 – 14,00 la locuinţa reclamantei, precum şi cu posibilitatea de a o lua pe minoră din locuinţa mamei şi obligaţia de a o readuce la terminarea vizitei, în domiciliul părintelui la care i-a fost stabilită locuinţa. Nu se va încuviinţa pârâtului luarea minorei la locuinţa sa din Bumbeşti-Jiu de vineri până duminică aşa cum s-a solicitat, întrucât distanţa dintre cele două oraşe este mare pentru un copil de numai 5 ani, putând să-l bulverseze mai mult decât s-a întâmplat în mod inevitabil prin separarea în fapt a soţilor şi introducerea cererii de divorţ. 

Pentru toate aceste considerente, instanţa va admite în parte atât  cererea principală cât şi cererea reconvenţională.

Reţinând culpa procesuală a pârâtului-reclamant şi faptul că acesta nu a solicitat  cheltuieli de judecată, instanţa faţă de prevederile art. 274 şi 276 Cod proc. civ., îl va obliga pe pârâtul-reclamant la 510,3 lei cheltuieli de judecată către reclamanta-pârâtă, reprezentând onorariul avocaţial şi taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar achitate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite în parte cererea formulată de reclamanta-pârâtă KM-M, domiciliată în, împotriva pârâtului-reclamant K R, domiciliat în

Admite în parte cererea reconvenţională.

Autoritatea părintească cu privire la minora K M, născută la data de va fi exercitată în comun de ambii părinţi până la soluţionarea irevocabilă a procesului de divorţ cu minori care formează obiectul dosarului nr. 14615/215/2012  aflat pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu.

Stabileşte provizoriu locuinţa minorei la mama reclamantă până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr.  14615/215/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu.

Încuviinţează păstrarea de către pârâtul-reclamant a legăturilor personale cu minora în prima şi a treia sâmbătă din lună între orele 10,00 – 14,00 la locuinţa reclamantei, precum şi cu posibilitatea de a o lua pe minoră din locuinţa mamei şi obligaţia de a o readuce la terminarea vizitei, în domiciliul părintelui la care i-a fost stabilită locuinţa până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului de divorţ  nr. 14615/215/2012.

Obligă pârâtul-reclamant la 510,3 lei cheltuieli de judecată către reclamanta-pârâtă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare

Pronunţată în şedinţa publică  de la 15.10.2012, la Judecătoria Tg-Jiu.

Red/tehnored/

4ex/17 Octombrie 2012

Domenii speta

Spete similare