Recurs. Repunere in termenul de declarare a recursului. Inexistenţa unei împrejurări mai presus de voinţa părţii, care să o fi împiedicat să exercite calea de atac în termenul prevăzut de lege.

Recurs. Repunere in termenul de declarare a recursului. Inexistenţa unei împrejurări mai presus de voinţa părţii, care să o fi împiedicat să exercite calea de atac în termenul prevăzut de lege.

Art. 103 C.proc.civ.

Decizia civilă nr. 613/11.03.2014 Curtea de Apel Bucureşti Secţia a V-a Civilă

Asupra cauzei civile de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI - a Civilă la data de 30.09.2010 şi sub nr, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâta A.S.M.C.P.J pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună desfiinţarea contractului nr.4/19.03.2002 şi obligarea pârâtei la plata de daune-interese în cuantum de minim 2.524.395 lei (reprezentând contravaloarea gajului constituit în favoarea AVAS pentru garantarea investiţiilor) şi în cuantum de 5.125.781,86 Euro şi 727.025,76 lei (penalităţi calculate conform clauzelor contractuale), precum şi la plata dividendelor încasate de asociaţia pârâtă pe perioada derulării contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.4/2002.

De asemenea, reclamanta a solicitat instanţei stabilirea prejudiciului ce i-a fost provocat şi a întinderii daunelor-interese, altele decât cele mai sus-enumerate, care urmează a fi stabilite în faţa instanţelor de judecată pe baza unei expertize întocmite în conformitate cu art.21 din OG nr.25/2002 şi a reţinerii sumelor achitate cu orice titlu de către pârâtă în contul contractului.

Prin încheierea de şedinţă din 24.11.2011 instanţa a pus în sarcina reclamantei îndeplinirea anumitor obligaţii pentru continuarea desfăşurării procesului sub sancţiunea aplicării art.1551 Cod procedură civilă.

Reclamanta, deşi legal citată cu menţiunea îndeplinirii obligaţiilor stabilite de instanţă în sarcina sa, nu a înţeles să le îndeplinească, motiv pentru care tribunalul, apreciind că desfăşurarea normală a procesului a fost împiedicată din vina părţii reclamante, a dispus suspendarea cauzei în baza art.1551 Cod procedură civilă, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă de la 26.01.2012.

La data de 13.04.2012 reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol, cerere ce a fost respinsă prin încheierea din 17.05.2012 ca urmare a neîndeplinirii integrale a obligaţiilor stabilite în sarcina sa.

La data de 07.09.2012 reclamanta a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, însoţită de precizări.

La termenul de judecată din 25.10.2012 instanţa a repus cauza pe rol şi a rămas în pronunţate pe excepţia de perimare invocată de pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr.15049 din 25.10.2012 tribunalul a admis excepţia de perimare şi a constatat perimată acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S..

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prezentei acţiuni îi este aplicabil termenul de 6 luni prevăzut de art.248 alin.3 Cod procedură civilă, faţă de disp. art.223 din Legea nr.71/2011 conform cărora ”Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite”.

În cauză, ultimul act de procedură îndeplinit a fost la data de 26.01.2012, dată de la care cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, reclamanta neconformându-se integral obligaţiilor stabilite de instanţă în sarcina ei, ceea ce a atras, de altfel, şi respingerea cererii de repunere pe rol formulate la data de 13.04.2012.

Cum instanţa nu a admis aceasta cerere de repunere pe rol formulată în interiorul termenului de perimare, cererea nu a determinat întreruperea acestui termen.

Deoarece perimarea operează de drept, prin simpla curgere a timpului, instanţa a apreciat că termenul de 6 luni s-a împlinit la data de 26.07.2012, astfel încât cea de-a doua cerere de repunere pe rol formulată la data de 07.09.2012 nu mai putea avea efect întreruptiv, chiar dacă ar fi fost găsită întemeiată.

În consecinţă, având în vedere cele anterior expuse, în baza dispoziţiilor art.248-254 Cod procedura civilă tribunalul a constatat perimată cererea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. A. A. S. B. (fostă A.V.A.S.), acesta fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă sub acelaşi număr unic.

Prin cererea de recurs reclamanta a formulat şi o cerere de repunere în termenul de recurs, conform art.103 alin.1 şi 2 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului şi a cererii de repunere în termen reclamanta a arătat că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art.248 Cod procedură civilă, astfel cum acestea au fost modificate/abrogate parţial prin art.219 din Legea nr.71/2011. Cum alin.3 al art. 248 Cod procedură civilă a fost abrogat, termenul de prescripţie pentru toate procesele este termenul de 1 an.

În situaţia în care instanţa de recurs va trece peste această susţinere şi va considera că perimarea operează în termen de 6 luni, recurenta a solicitat să se constate că excepţia perimării a fost în mod nelegal admisă, fără respectarea dispoziţiilor legale privind citarea A.A.A.S.B. cu menţiunea perimării, fiind astfel încălcate dispoziţiile procedurale prevăzute de art. 248 şi următoarele Cod procedură civilă, dispoziţii sancţionate cu nulitatea absolută conform art.105 şi următoarele Cod procedură civilă.

A susţinut recurenta că, prin necomunicarea citaţiei cu menţiunea perimării i-a fost încălcat dreptul la apărare în sensul că excepţia nu a fost pusă în discuţia părţilor conform principiul contradictorialităţii, A.A.A.S. neavând posibilitatea să depună apărările legale pe excepţia perimării şi să cunoască data pronunţării pentru a respecta şi declara calea de atac a recursului şi termenul legal de 5 zile de la pronunţare.

Faţă de aceste susţineri şi de dispoziţiile legale imperative încălcate de către instanţa de fond, apreciind că sunt aplicabile dispoziţiile art.103 alin.1 Cod procedură civilă, A.A.A.S fiind împiedicată să declare recursul în termen legal de o împrejurare mai presus de voinţa sa, recurenta a solicitat repunerea sa în termenul de recurs.

A mai susţinut recurenta că instanţa de fond în mod nelegal a reţinut că în cauză nu a fost îndeplinit niciun act de procedură în termen de 6 luni. Aceasta deoarece, urmare a obligaţiilor stabilite în sarcina sa prin încheierea de şedinţă din 24.11.2011, A.A.A.S. a răspuns solicitărilor instanţei prin adresa nr.P/836/24.01.2012, însă tribunalul a dispus în mod nelegal suspendarea cauzei prin încheierea din 26.01.2012.

Ulterior suspendării, prin cererea nr.P/3114/11.04.2012 şi precizările nr.P/3113/11.04.2012  a solicitat repunerea pe rol a cauzei şi a răspuns solicitărilor instanţei de fond, însă cererea de repunere pe rol a fost respinsă.

La data de 7.09.2012 A.A.A.S a formulat o nouă cerere de repunere pe rol.

Prin toate aceste cereri de repunere pe rol şi prin precizările depuse,  dosarul nu a stat în nelucrare, instanţa putând cel mult să menţină suspendarea cauzei, însă de la data depunerii cererilor de repunere pe rol/precizări începând să curgă un nou termen al perimării.

Potrivit art.249 Cod procedură civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură, făcut în vederea judecării cauzei, de către partea care justifică interes. Or, faţă de cererile de repunere pe rol şi de precizările formulate, a susţinut recurenta că perimarea a fost întreruptă, fiind îndeplinite acte de procedură în vederea judecării procesului.

Faţă de motivele invocate recurenta a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art.304 pct. 9, art.314-315, art.248 şi următoarele Cod procedură civilă.

În cauză, intimata pârâtă A. S. M. C. P. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului faţă de dispoziţiile art.253 alin.2 Cod procedură civilă, solicitând respingerea cererii de repunere în termen formulată de recurentă şi respingerea recursului ca tardiv formulat.

Intimata-pârâtă a formulat apărări şi pe fondul recursului, solicitând respingerea acestuia, având în vedere că termenul de perimare aplicabil în cauză este de 6 luni, conform dispoziţiilor legale de la data începerii procesului, iar cursul perimării nu a fost întrerupt deoarece cererile de repunere pe rol în vederea continuării judecăţii formulate de recurenta-reclamantă au fost respinse, astfel că ele nu pot fi considerate acte de procedură care să  poată conduce la întreruperea cursului perimării în condiţiile art.249 Cod procedură civilă.

În şedinţa publică din 11.03.2014 Curtea a rămas în pronunţare pe cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentă şi pe excepţia tardivităţii recursului invocată de intimată, prin natura lor cele două cereri trebuind a fi soluţionate împreună.

Analizând cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentă, Curtea constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Prin criticile formulate de recurentă la pct. B.1 din motivele de recurs, aceasta a susţinut nelegalitatea sentinţei atacate ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind citarea A.A.A.S cu menţiunea perimării, fiind astfel încălcate dispoziţiile procedurale prevăzute de art.248 şi următoarele Cod procedură civilă, sancţionate cu nulitate absolută conform art.105 şi următoarele Cod procedură civilă.

Aceleaşi critici au stat şi la baza formulării cererii de repunere în termenul de recurs, conform art.103 Cod procedură civilă, recurenta reclamantă susţinând că a fost împiedicată să declare recursul în termenul legal de o împrejurare mai presus de voinţa ei, căci nefiind citată cu menţiunea perimării nu a cunoscut data pronunţării pentru a respecta şi declara calea de atac în termenul legal de 5 zile de la pronunţare.

Potrivit art.103 Cod procedură civilă, neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

În speţă nu avem nicio dispoziţie legală aplicabilă care să dispună altfel decât atragerea decăderii conform art.103 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte existenţa unei împrejurări mai presus de voinţa părţii care a împiedicat-o să exercite calea de atac în termenul legal prevăzut de lege, Curtea reţine că recurenta a invocat nelegala sa citare pentru termenul din 25.10.2012 cu menţiunea  „perimării”.

Faţă de această susţinere a recurentei, Curtea constată că dispoziţiile art.103 Cod procedură civilă pentru repunerea în termenul de recurs nu sunt îndeplinite, necitarea părţii cu menţiunea perimării nefiind o împrejurare mai presus de voinţa sa care să o fi împiedicat să exercite calea de atac a recursului în termenul legal de 5 zile de la pronunţare prevăzut de art.253 alin.2 Cod procedură civilă.

Astfel, Curtea a constatat că pentru termenul din 25.10.2012 recurenta-reclamantă a fost legal citată, conform dovezii aflate la fila 273 dosar fond, partea semnând de primire pentru actul procedural comunicat.

Excepţia perimării a fost invocată de către pârâtă, în şedinţă publică, neexistând nici o dispoziţie legală care să prevadă obligarea instanţei de acordare a unui nou termen pentru a i se comunica acest aspect reclamantei.

Recurenta-reclamantă A.A.A.S a înţeles să nu participe la şedinţa de judecată, lucru permis conform art.85 şi art. 242 alin.2 Cod procedură civilă (invocat de recurenta-reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată), însă aceasta avea obligaţia de a urmări desfăşurarea procesului conform art.129 alin.1Cod procedură civilă.

Recurenta-reclamantă a optat pentru a nu participa la şedinţa de judecată, deşi a fost legal citată, astfel că nu poate invoca încălcarea dreptului său la apărare în sensul că excepţia nu a fost pusă în discuţia părţilor conform principiului contradictorialităţii. Lipsa părţii legal citate nu împiedica soluţionarea cauzei (indiferent că era vorba de o soluţionare pe fond sau pe vreo excepţie), iar invocarea excepţiei în şedinţă publică şi acordarea cuvântului pe aceasta părţii prezente s-a făcut cu respectarea principiilor oralităţii şi contradictorialităţii procesului civil.

Contradictorialitatea procesului civil înseamnă, pe lângă soluţionarea unei cereri numai după citarea sau înfăţişarea părţilor şi comunicarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţiile şi apărările, obligaţia instanţei de a supune discuţiei părţilor excepţiile invocate. Această obligaţie a fost respectată, paralizarea principiul contradictorialităţii nefiind lăsată la latitudinea vreunei părţi prin simpla neprezentare a ei în faţa instanţei.

Mai mult, Curtea arată că citarea părţilor trebuia a fi efectuată pentru termenul din 25.10.2012 conform menţiunilor prevăzute de art.88 şi urm. Cod procedură civilă, neexistând nicio dispoziţie legală care să prevadă obligaţia citării reclamantei cu menţiunea perimării (chiar şi atunci când se acordă termen pentru discutarea perimării unei cauze suspendate).

Recurenta-reclamantă, fiind legal citată conform art.88 şi urm. Cod procedură civilă pentru termenul din 25.10.2012, avea obligaţia de a urmări desfăşurarea procesului, ceea ce implică şi cunoaşterea datei pronunţării şi respectarea termenului de exercitare a recursului în 5 zile de la pronunţare, conform art.253 alin.2 Cod procedură civilă.,

Având în vedere toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondată cererea de repunere în termen formulată de recurentă, reţinând că aceasta nu a dovedit că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa sa să exercite calea de atac în termenul prevăzut de lege, conform art.103 Cod procedură civilă.

Ca urmare a respingerii cererii de repunere în termenul de exercitare a recursului, văzând că sentinţa atacată a fost pronunţată la data de 25.10.2012, că termenul de recurs era de 5 zile de la pronunţare conform art.253 alin.2 Cod procedură civilă, iar prezentul recurs a fost exercitat de reclamantă la data de 10.12.2013, cu depăşirea termenului legal, Curtea va admite excepţia tardivităţii recursului şi, în baza art.253 alin.2 coroborat cu art.103 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca tardiv formulat.

Domenii speta

Spete similare