Cod civil 1864, art. 1396 şi art. 1772

Decizie 302 din 29.01.2014


Faliment - contestaţie.

- Cod civil 1864, art. 1396 şi art. 1772

Contractul de ipotecă este un contract solemn, astfel încât potrivit disp. art. 1772 Cod civil, ipoteca trebuie încheiată prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute. Contractul de cesiune de creanţă nu trebuie însă să îmbrace formă autentică, deoarece ipoteca reprezintă un drept real accesoriu ce însoţeşte o obligaţie principală – creanţa – şi nu se pune problema transmiterii ipotecii ca drept  de sine-stătător, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1396 C.civ.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 302  din 29.01.2014)

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Secţiei a VII-a Civilă a Tribunalului Bucureşti, contestatorul A.B. a solicitat în temeiul art. 75 din Legea  cu nr. 85/2006 modificarea tabelului preliminar al creanţelor debitoarei SC R I SRL, în sensul înscrierii creanţei SC C R M SRL în cadrul creanţelor negarantate.

Prin sentinţa civilă nr. 13199 din 20.12.2012 instanţa a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei SC R I SRL formulată de contestatorul A.B. în contradictoriu cu intimatul SC C R M SRL.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul sindic a reţinut că creditorul C R M SRL a fost înscris la masa credală a societăţii debitoare SC R I SRL în baza contractului de cesiune din data de 20.12.2010, astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale cu nr.1/22.12.2010, nr.2/23.12.2010 şi nr.3/29.12.2010, prin care a fost cesionată creanţa deţinută de MKB R B asupra debitorului cedat SC R I SRL.

S-a reţinut că, la  baza contractului de cesiune de creanţă, care a preluat toate drepturile şi garanţiile constituite în favoarea cedentului, s-a aflat contractul de credit cu nr. 648 perfectat la data de 17.10.2007, astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale nr. 1 şi nr 2 din 10.12.2009, în baza cărora a fost acordat de către Banca debitoarei un credit de 1.708.594 euro.

Întrucât creditul a fost garantat prin contractul de ipotecă cu nr. 776/17.10.2007 asupra terenului arabil intravilan în suprafaţă de 5.625 mp situat în Bucureşti, … nr. … sector …, s-a dispus înscrierea ca  şi creditor cu creanţa garantată pentru cesionarul C R M SRL, ce a dobândit creanţa cu toate garanţiile ce o însoţeau.

A reţinut prima instanţă că legea nu prevede vreo formalitate specială pentru valabilitatea contractului de cesiune de creanţă, ori a condiţiona în baza principiului simetriei formelor, aşa cum susţine contestatorul, validitatea transmiterii garanţiei, constituită de altfel prin înscris autentic, nu prezintă suport legal.

Cesiunea de creanţă în speţă a transmis creanţa cu toate garanţiile ce o însoţeau, nefiind condiţionată de înscrierea ipotecii în cartea funciară.

Notarea în partea a III-a a cărţii funciare a imobilului, a cesionarului, nu constituie decât o modalitate de a asigura opozabilitatea faţă de dobânditorii ulteriori, ori în niciun caz nu se poate vorbi că debitoarea, ori contestatorul creditor A.B., ar fi dobânditori ulteriori ai imobilului.

S-a mai reţinut şi că, sancţiunea neînscrierii ipotecii în cartea funciară, ar fi lipsirea de efectele specifice ale publicităţii, respectiv opozabilităţii, şi nicidecum legate de validitatea ipotecii, ca şi mijloc de garantare a obligaţiilor.

Împotriva acestei soluţii, în termen legal, a formulat recurs contestatorul A.B., solicitând modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii contestaţiei la tabelul preliminar al creanţelor SC R I SRL şi modificării tabelului preliminar al creanţelor debitoarei R, prin radierea creanţei SC C R M SRL din categoria creanţelor garantate cu garanţii reale şi înscrierea creanţei acesteia în cadrul creanţelor negarantate (chirografare).

În motivare se arată că, potrivit extrasului de carte funciară pentru informare nr. 22518/07.05.2012 cu privire la terenul situat în Bucureşti, sectorul …, Str. … nr. …, C.F. …, în partea a IlI-a (Foaie de sarcini), dreptul de ipotecă asupra terenului este înscris în favoarea MKB R B SA prin sucursala U şi nicidecum în favoarea SC C R M SRL, în privinţa căreia este notat doar contractul de cesiune de creanţă.

Susţine recurentul că SC C R M SRL nu a probat încheierea în formă autentică a contractului de cesiune de creanţă şi a unui contract de ipotecă cu privire la terenul situat în Bucureşti, sectorul …, Str. … nr. …

Codul civil aplicabil la data constituirii ipotecii asupra imobilului ipotecat, stabileşte că ipoteca convenţională nu se poate constitui decât prin înscris autentic (art. 1772 C. Civ.).

Potrivit principiului simetriei formelor, apreciază recurentul că modificarea ipotecii (prin schimbarea titularului) trebuie să îmbrace tot forma actului autentic pentru a fi valabilă. Prin urmare, pentru a transfera în mod valabil dreptul de ipotecă asupra imobilului ipotecat împreună cu creanţa garantată, contractul de cesiune de creanţă ar fi trebuit să îmbrace forma autentică.

Mai arată recurentul că această soluţie a fost consacrată legislativ prin modificarea recentă adusă Legii nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare prin Legea nr. 71/2011, care a introdus alin. 9 ind.5 în cuprinsul art. 55 al Legii nr. 7/1996, şi care prevede că ”Cesionarul unei creanţe ipotecare garantate cu ipoteca imobiliară va putea cere în favoarea sa înscrierea transferului ipotecii în cartea funciară, pe baza înscrisului de cesiune a creanţei încheiat în forma autentică."

Susţine recurentul şi că, în sensul opiniei pe care o susţine este şi opinia exprimată în literatura de specialitate, opinie doctrinară care de altfel a fost legiferată prin edictarea în Noul Cod Civil a regulii potrivit căreia: "Ipoteca asupra unui bun imobil se constituie prin înscriere în cartea funciara" (art. 2377 alin 1 Noul Cod Civil).

În consecinţă, dreptul de ipotecă pretins asupra imobilului ipotecat nefiind înscris în cartea funciară, nu este valabil constituit şi nici opozabil debitoarei şi terţilor creditori chirografari.

Mai arată recurentul că instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre prin care a interpretat greşit actele deduse judecaţii, schimbând natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (contractul de cesiune şi actele adiţionale), în lipsa unui contract de „transfer ” al ipotecii în forma autentica încheiat de către SC C R M SRL pentru ”imobilul ipotecat”.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 27 NCPC, art. 299 şi următoarele VCPC, art.75 şi următoarele din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.

Intimata SC C R M SRL, prin mandatar A P S R SRL, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiat a recursului.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent precum şi în considerarea dispoziţiilor art.3041 Cod Procedură Civilă, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:

Contractul de ipotecă este un contract solemn, astfel încât, potrivi dispoziţiilor art. 1772 Cod Civil, ipoteca trebuie să fie încheiată prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute. Nu este necesar însă ca şi obligaţia garantată să fie constatată tot prin înscris autentic.

Sub aceeaşi sancţiune a nulităţii este prevăzută şi obligaţia de specializare, în sensul că, în cuprinsul actului de constituire a ipotecii trebuie menţionat atât imobilul ipotecat cât şi creanţa garantată.

În schimb formele privind publicitatea ipotecii nu ţin de solemnitatea contractului, ci numai de asigurarea opozabilităţii şi a rangului de preferinţă ale ipotecii, astfel încât o eventuală neînscriere în cartea funciară nu este de natură a atrage nulitatea ipotecii.

Curtea mai reţine că ipoteca reprezintă un drept real accesoriu, iar ca drept accesoriu întotdeauna însoţeşte o obligaţie principală, a cărei soartă o împărtăşeşte integral.

Susţine recurentul că în speţă, odată cu cesiunea creanţei garantate cu ipotecă, nu ar fi avut loc şi transmiterea ipotecii, deoarece contractul de cesiune de creanţă nu a fost încheiat în formă autentică, astfel încât, în virtutea principiului simetriei formelor, nici ipoteca nu poate fi modificată prin schimbarea titularului.

Curtea apreciază însă că în speţă, respectarea principiului simetriei formelor trebuie apreciat din perspectiva operaţiei juridice de transmitere a creanţei garantate, şi nu din perspectiva transmiterii ipotecii ca drept de sine stătător.

Astfel, în mod greşit susţine recurentul că ”pentru a transfera în mod valabil dreptul de ipotecă asupra imobilului ipotecat împreună cu creanţa garantată, contractul de cesiune de creanţă ar fi trebuit să îmbrace forma autentică”, deoarece în speţă nu se pune problema transferului unei ipoteci împreună cu o creanţă, ci se pune problema transferului unei creanţe, împreună cu toate accesoriile sale. Mai precis, condiţiile de fond şi formă trebuie analizate din perspectiva ”principalului” şi nu din perspectiva ”accesoriului”, principiul fiind că accesoriul urmează soarta principalului şi în nici un caz invers.

În consecinţă, ipoteca reprezentând un drept real accesoriu, ce însoţeşte o obligaţie principală şi a cărei soartă o împărtăşeşte integral, câtă vreme nu se pune problema transmiterii ipotecii ca drept de sine stătător, nu este necesară nici forma autentică, transmiterea ipotecii făcându-se în temeiul art. 1396 Cod Civil, în măsura în care sunt îndeplinite toate condiţiile de fond şi formă pentru transmiterea valabilă a creanţei principale.

Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază că nu a fost încălcat principiul simetriei formelor, pentru transmiterea valabilă a creanţei garantate nefiind obligatorie întocmirea actului în formă autentică.

În privinţa invocării de către recurent a dispoziţiilor art.55 alin.9 ind.5 din Legea nr.7/1996, introdus prin Legea nr.71/2011 începând cu data de 01.10.2011, Curtea apreciază că acesta nu este incident în cauză, având în vedere că cesiunea de creanţă a avut loc anterior, respectiv la data de 20.12.2010.

Faţă de toate aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat, neputând fi reţinută nici una din criticile aduse sentinţei şi reţinându-se totodată că nici nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 3041 Cod Procedură Civilă.