Competenţa judecător sindic - contestaţie împotriva rezultatului procedurii de atribuire

Litigii cu profesionişti

Competenţa judecător sindic - contestaţie împotriva rezultatului procedurii de atribuire

Analizând conţinutul sentinţei atacate sub aspectul compunerii instanţei care a pronunţat-o, Curtea constată că judecătorul în cauză face parte din secţia civilă a tribunalului şi chiar analiza efectuată de acesta priveşte legalitatea procedurii de atribuire prevăzută de OUG 34/2006. În condiţiile în care cauza a fost transpusă între secţii, chiar menţiunea referitoare la judecătorul sindic nu poate fi considerată o simplă eroare materială şi denotă confuzia instanţei cu privire la compunerea legală pentru judecarea cauzei. În acest sens, Curtea are în vedere că art. 11 Legea 85/2006 delimitează materia în care judecătorul sindic are specializarea să judece, în sensul că acesta soluţionează oricare dintre cererile enumerate la literele a)-n), precum şi orice alte acţiuni, indiferent de titular, dacă sunt aferente procedurii, ceea ce nu este cazul în speţă.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 2306 din 02.12.2013)

Prin Decizia nr. 1070/C6/1221, CNSC a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de S.C. DSS G S S.R.L., în contradictoriu cu ADP A…, în favoarea Tribunalului Teleorman – Secţia Contencios administrativ şi fiscal.

Tribunalul Teleorman Secţia Conflicte de Muncă Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal, prin încheierea nr. 537/12/06/2012, în temeiul art. art. 99 alin. 2 din ROI, a  transpus  cauza ce are ca obiect  litigiu privind achiziţiile publice, formulată de reclamanta SC DSS G S SRL A…, în contradictoriu cu pârâta ADP A…, la Secţia Civilă a Tribunalului Teleorman.

În motivarea încheierii, a reţinut, în esenţă, că în ipoteza în care valoarea estimată a contractului de achiziţie servicii este mai mică decât echivalentul în lei a pragului de 125000 euro, ofertantul nu poate contesta actele nelegale emise de autoritatea contractantă în procedura de atribuire direct la instanţa de contencios administrativ în condiţiile Legii nr. 554/2004.

Ofertantul nu are la dispoziţie decât o acţiune privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate in cadrul procedurii de atribuire, în temeiul art. 286 alin. 1 din secţiunea a 9-a Cap. IX din OUG nr.34/2006, la secţia comercială a tribunalului competent.

Potrivit dispoziţiilor legale din secţiunea a 9-a Cap. IX din OUG nr. 34/2006, judecătorul nu poate dispune acordarea de despăgubiri decât după anularea actelor nelegal emise în timpul procedurii de atribuire a contractului de achiziţie servicii.

Astfel, este respectat dreptul ofertantului la un proces echitabil la o instanţă independentă şi imparţială, drept prevăzut de art. 6 al CEDO, în situaţia în care nu au fost respectate de către autoritatea contractantă dispoziţiile OUG nr. 34/2006 privind procedura de atribuire a contractului de achiziţie .

Primind cauza spre soluţionare, înregistrată sub nr. 2272/87/2012*, Tribunalul Teleorman – Secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 745 din 26.11.2012 a respins, ca nefondată, acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. DSS G S S.R.L. Alexandria, solicitând în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare şi, în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestaţiei, dispunerii obligării autorităţii contractante pârâte la descalificarea ofertantului S.C. V G S S.R.L. Alexandria şi obligarea autorităţii contractante pârâte de a declara câştigător a cererii de ofertă din data de 04.04.2012 publicată în SEAP la nr. de invitaţie nr. 321809/12.03.2012 a societăţii recurente-reclamante.

În motivarea recursului, recurenta a susţinut că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ.

Aşa cum reiese din chiar prima pagina a sentinţei atacate soluţia a fost dată de un magistrat al Tribunalului Teleorman în calitatea sa de judecător sindic şi nu de judecător.

Cum în speţă ne aflăm în prezenta unui dosar civil (fost comercial), soluţionarea dosarului trebuia sa se facă de un judecător al Tribunalului şi nu de un judecător sindic, această instituţie fiind cunoscută doar în procedura insolvenţei, procedură ce nu are nimic de-a face cu prezenta cauză.

Este evident că magistratul care a soluţionat dosarul are în cadrul Tribunalului Teleorman şi calitatea de judecător, însă prezentul dosar trebuia soluţionat de magistrat în aceasta calitate nu în cea de judecător sindic.

Ca al doilea motiv de recurs, recurenta a invocat art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

În drept, recurenta a mai invocat şi art. 299 şi următoarele C.proc.civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2272/87/2012*, la data de 18.01.2013.

La data de 27.05.2013 şi data de 29.05.2013, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat, ca neîntemeiat, şi menţinerea, ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 745/26.11.2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman.

În motivarea întâmpinării, faţă de motivul de casare invocat, intimata a susţinut că menţiunea de „judecător sindic” reprezintă doar o eroare de redactare, aspect ce se poate constata prin verificarea încheierilor anterioare.

Prin încheierea din 06.06.2013, Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei şi a înaintat dosarul în vederea repartizării aleatorii a acestuia între secţiile civile.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine următoarele :

În ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ., Curtea constată că această cauză a fost soluţionată pe fond, în primă instanţă de secţia civilă a Tribunalului Teleorman, fără să se aibă în vedere obiectul judecăţii cu care instanţa a fost învestită prin Decizia nr. 1070/C6/1221 a CNSC, respectiv contestaţia formulată de S.C. DSS G S S.R.L. împotriva rezultatului procedurii de atribuire.

Astfel, această autoritate administrativ-jurisdicţională s-a declarat necompetentă material de a soluţiona contestaţia formulată, întrucât procedurii de atribuire nu i s-ar aplica dispoziţiile OUG 34/2006, în raport de art. 16 alin. 1 din acest act normativ. Deci, ceea ce autoritatea administrativă a invocat şi pus în discuţie este chiar admisibilitatea căii de atac exercitate de reclamanta în cauză. 

Acest aspect nu a fost soluţionat de prima instanţă. Secţia de contencios administrativ iniţial învestită transpunând cauza la secţia civilă pentru aspecte care privesc admisibilitatea acţiunii, iar nu competenţa funcţională a secţiilor instanţei.

Ţinând cont de procedura administrativ-jurisdicţională declanşată de reclamantă, instanţa competentă este cea de contencios administrativ, iar nu instanţa civilă, aspect ce rezultă din art. 7 şi următoarele din Legea 554/2004. Curtea are în vedere aceste texte generale, căci în cauză aplicarea dispoziţiilor speciale ale OUG 34/2006 este pusă în discuţie sub aspectul admisibilităţii căii de atac exercitate, aspect cu privire la care instanţa de fond nu s-a pronunţat şi, deci, nu face obiectul căii de atac.

Analizând conţinutul sentinţei atacate sub aspectul compunerii instanţei care a pronunţat-o, Curtea constată că judecătorul în cauză face parte din secţia civilă a tribunalului şi chiar analiza efectuată de acesta priveşte legalitatea procedurii de atribuire prevăzută de OUG 34/2006, deci ceea ce art. 255 din OUG 34/2006 stabileşte că face obiectul contestaţiei, ce se soluţionează în conformitate cu articolele următoare din acest act normativ.

În condiţiile în care cauza a fost transpusă între secţii, chiar menţiunea referitoare la judecătorul sindic nu poate fi considerată o simplă eroare materială şi denotă confuzia instanţei cu privire la compunerea legală pentru judecarea cauzei. În acest sens, Curtea are în vedere că art. 11 Legea 85/2006 delimitează materia în care judecătorul sindic are specializarea să judece, în sensul că acesta soluţionează oricare dintre cererile enumerate la literele a)-n), precum şi orice alte acţiuni, indiferent de titular, dacă sunt aferente procedurii, ceea ce nu este cazul în speţă.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea normelor privind organizarea instanţelor prevăzute de Legea 304/2004, dispoziţii cu caracter organic şi imperativ, a căror încălcare atrage pronunţarea unei hotărâri nule şi presupune imperativul rejudecării cauzei de către un judecător specializat în materia procesului determinată după natura obiectului său.

În aceste condiţii, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ., nemaiputând fi analizate motivele de recurs referitoare la aplicarea greşită a legii.

În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. 1 şi 2, instanţa a admis recursul formulat, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Teleorman – Secţia specializată de contencios administrativ şi fiscal.

Domenii speta

Spete similare