Plangere contraventionala

Sentinţă civilă 5945 din 30.03.2012


R O M Â N I A

Cod operator 2445

JUDECATORIA TÂRGU JIU

JUDETUL GORJ

SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA  NR. 5945

Sedinta publica din 30 martie 2012

Completul compus din:

Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect plângerea contraventionala, formulata de contestatorul GE,  în contradictoriu cu intimatul IJP.

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta petentul si martora BI, lipsa fiind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinita.

Cererea este scutita de plata taxei de timbru si a timbrului judiciar.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:

Instanta procedeaza la administrarea probei testimoniale cu declaratia martorului sub prestare de juramânt potrivit dispozitiilor art. 193 din Codul de procedura civila, declaratia acestuia fiind consemnata, semnata si atasata dosarului cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau exceptii de invocat, instanta constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul pe fondul cauzei.

Petentul solicita anularea procesului verbal întocmit de catre intimat.

Instanta retine cauza spre solutionare în temeiul art.150 din Codul de procedura civila.

J U D E C A T A

Deliberând asupra cauzei civile de fata, retine  urmatoarele :

La data de 02.03.2012, contestatorul GE a formulat plângere contraventionala împotriva procesului-verbal de contraventie seria AP nr. 2330322 DIN 29.02.2012 întocmit de intimat, plângerea fiind înregistrata pe rolul instantei sub nr. 2876/318/2012.

În motivarea plângerii, contestatorul a aratat, în esenta faptul ca în ziua de 29.02.2012 a fost sanctionat pentru savârsirea contraventiei prevazute de art. 1 lit. h din Legea nr. 12/1990.

Petentul a sustinut ca un singur sortiment din produsele comercializate nu a avut pretul afisat la momentul verificarii, întrucât comercializarea se efectua într-un spatiu deschis si nu a  observat ca zburase pretul afisat mai devreme din cauza vântului puternic.

Plângerea nu a fost motivata în drept. 

Actiunea este scutita de plata taxei de timbru si a timbrului judiciar, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

Intimatul nu formulat întâmpinare.

În cadrul probei cu înscrisuri, petentul a depus procesul verbal seria AP nr. 2330322 din 29.02.2012.

Analizând actele dosarului, precum si ansamblul probatoriu administrat în cauza, instanta constata ca plângerea a fost depusa, la registratura instantei de catre contestator, la data de  02.03.2012, în termenul legal prevazut de art. 25 si 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Din continutul procesului-verbal seria AP nr. 2330322/29.02.2012, instanta retine ca intimatul i-a aplicat contestatorului sanctiunea contraventionala constând în amenda în cuantum de 500 lei, pentru savârsirea contraventiei prevazute de art. 1 lit. h din Legea nr. 12/1990.

În fapt, în procesul verbal întocmit petentului, s-a constatat ca, la data de 29.02.2012 a fost depistat efectuând acte de comert în zona Debarcader cu martisoare bibelou fara a avea preturile aplicate.

  Astfel, pentru lamurirea tuturor aspectelor de fapt si de drept necesare aflarii adevarului si justei solutionari a cauzei, respectând dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si în baza art. 129 alin. 4 si 5 C.proc.civ., instanta a administrat toate probele admise de lege si ale caror pertinenta, concludenta si utilitate le-a verificat cu respectarea principiilor egalitatii partilor, al oralitatii si al contradictorialitatii, instituite ca garantii implicite ale desfasurarii procesului în conditii de echitate.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contraventie beneficiaza de prezumtia relativa de legalitate si temeinicie.

Sub aspectul temeiniciei, instanta retine ca, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, acesta face dovada situatiei de fapt si a încadrarii în drept pâna la proba contrara, în concordanta cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Instanta  constata ca în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se retine în mod clar si constant ca indiferent de distinctiile care se fac în dreptul intern între contraventii si infractiuni, persoana acuzata de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contraventie trebuie sa beneficieze de garantiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, acest gen de contraventie, intra în sfera "acuzatiilor în materie penala" la care se refera primul paragraf al articolului 6 din Conventia Europeana.

În jurisprudenta sa, cauza Maszini vs. României din 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra ca fapta în discutie are caracter penal, în sensul art. 6 din Conventie.

Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza în toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în masura în care statul respecta limite rezonabile, având în vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia).

Forta probanta a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, care este liber sa reglementeze importanta fiecarui mijloc de proba, însa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta, hotarârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispozitiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul ca persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil  în cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurarii ca situatia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii între scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramâne nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel v. România).

Având în vedere aceste principii, instanta retine ca procesul verbal de contraventie, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercitiul functiunii, beneficiaza de o prezumtie relativa de veridicitate si autenticitate, permisa de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigura de catre instanta conditiile specifice de exercitare efectiva a dreptului de acces la justitie si a dreptului la un proces echitabil.

Sub aspectul conditiilor de forma, instanta observa ca procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea cerintelor de legalitate prevazute de art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Desi sub aspectul legalitatii întocmirii sale, instanta apreciaza ca procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozitiilor prevazute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, sub sanctiunea nulitatii, acesta este netemeinic, întrucât fapta retinuta a fi fost savârsita de contestatoare nu întruneste elementele constitutive ale contraventiei pentru care a fost sanctionat, în ceea ce priveste latura obiectiva a acesteia.

Potrivit art. 1 lit. h din Legea nr. 12/1990 constituie activitati comerciale ilicite si atrag raspunderea contraventionala sau penala, dupa caz, fata de cei care le-au savârsit, urmatoarele fapte: omisiunea întocmirii si afisarii, în unitate, la locurile de desfacere sau servire, de catre operatorii economici a preturilor si tarifelor, a categoriei de calitate a produselor sau serviciilor ori, acolo unde este cazul, a listei de preturi si tarife.

Instanta retine ca situatia de fapt consemnata în procesul-verbal corespunde celei mentionate de catre petent în plângerea contraventionala. Prin urmare petentul a savârsit fapta prevazuta de art. 1 lit. h din Legea nr. 12/1990. Însa în cauza sunt incidente prevederile art.11 alin.1 din OG 2/200, caracterul contraventional al faptei fiind înlaturat în cazul de fata datorita cazului fortuit.

Astfel, martora BI a aratat faptul ca la sfârsitul lunii februarie a acestui an a vazut ca petentul avea preturi afisate pe toate martisoarele de pe taraba, ca la un moment dat a început sa bata vântul foarte tare si au început sa zboare atât martisoarele cât si preturile de pe acestea .

Din depozitia aceluiasi martor reiese faptul ca în timp ce petentul aduna martisoarele si punea preturi pe acestea a vazut doi politisti care i-au spus ca nu avea preturi pe produs.

Martorul a aratat ca îsi aduce aminte ca era o casetuta, un produs de 5 lei, un bibelou,  singurul produs care nu avea pret afisat din cauza faptului ca fusese luat de vânt, iar pretul fusese prins de caseta bibeloului cu ajutorul unui bold.

Fiind ascultat de catre instanta, petentul a precizat ca în data de 29.02.2012 comercializa martisoare si ca batea un vânt puternic, iar la un moment dat s-au apropiat de masa sa doi agenti constatatori de la politie care i-au gasit un singur produs - un bibelou pe care nu era afisat pretul.

Potrivit art.11 din O.G. nr. 2/2001 caracterul contraventional al faptei este înlaturat în cazul legitimei aparari, starii de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmitatii, daca are legatura cu fapta savârsita. Caracterul contraventional al unei fapte constituie o însusire sintetica a faptei ce decurge din întrunirea trasaturilor esentiale ce caracterizeaza contraventia. Caracterul contraventional al faptei este exclus atunci când nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de textul actului normativ pentru calificarea faptei respective drept contraventie, lipsindu-i una din trasaturile esentiale ce o caracterizeaza (vinovatia, prevederea si sanctionarea ca atare într-un act normativ, sau pericolul social).

Caracterul contraventional este o însusire sintetica care exprima specificul acestor categorii de fapte ilicite în raport cu alte fapte antisociale. Deci fara acest caracter contraventional o fapta concreta nu poate fi calificata drept contraventie, iar fara contraventie nu poate exista nici raspundere contraventionala.

Cazul fortuit se refera la situatia, starea, împrejurarea în care actiunea sau inactiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput si nici nu a urmarit ca el sa se produca, rezultat ce se datoreaza unei energii a carei interventie nu putea fi prevazuta.

Caracterul contraventional al faptei respective este înlaturat tocmai pentru ca faptuitorul a fost în imposibilitatea sa prevada interventia fortei exterioare a acelei împrejurari, care s-a suprapus peste activitatea sa si rezultatul ce a survenit acestei suprapuneri. Deci se presupune ca a lipsit factorul intelectiv. Pe de alta parte, fapta nu poate fi considerata contraventie - daca întâmplarea nu poate fi înlaturata - ceea ce înseamna ca desi exista factorul intelectiv, lipseste cel volitiv. Lipsind unul din acesti factori ai vinovatiei se înlatura caracterul ilicit al faptei.

Pentru a decide astfel instanta a avut în vedere faptul ca rezultatul produs a fost consecinta unei împrejurari ce nu putea fi prevazuta de catre petent. Astfel, din împrejurarile în care s-a produs fapta petentului rezulta ca în sarcina acestuia din urma nu se poate retine vreo culpa, deoarece acesta a afisat preturile care au fost luate de vânt, dupa care le-a strâns, iar la venirea politistilor mai ramasese un singur bibelou fara pret.

Astfel, potrivit dispozitiilor legale mentionate pe parcursul considerentelor si în baza probelor pertinente, utile si concludente administrate, constatând ca plângerea contestatorului este întemeiata, instanta o va admite ca atare si va dispune anularea procesului-verbal, pentru motive de netemeinicie, si exonerarea sa de la plata amenzii la care a fost obligata prin acest proces-verbal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTARASTE:

Admite plângerea formulata de contestatorul GE, în contradictoriu cu intimatul IPJ.

Anuleaza procesului-verbal seria AP nr. 2330322/29.02.2012, întocmit de intimat.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi 30 martie 2012, la Judecatoria Tg-Jiu.

1

Domenii speta