Plangere contraventionala

Sentinţă civilă 105 din 16.01.2012


 Dosar nr.4616/327/2011

SENTINŢA CIVILĂ  NR.105

Şedinţa publică de la  16 ianuarie 2012

INSTANŢA

Deliberând asupra prezentei plângeri contravenţionale, în conformitate cu prevederile art.256 alin.1 Cod proc.civ., constată  următoarele :

La data de 29.06.2011 a fost înregistrată pe rolul instanţei, sub nr…., plângerea contravenţională formulată de petentul …împotriva procesului-verbal de contravenţie seria .. nr… din data de …, întocmit de către IPJ …, prin care s-a solicitat anularea acestuia.

În motivarea cererii, petentul a arătat că agentul de poliţie, care a constatat contravenţia, nu a prezentat nici un document care să ateste că este agentul a cărui identitate şi-a declinat-o. De asemenea, s-a arătat că în dimineaţa acelei zile a consumat alimente cu oţet, ceea ce justifică valoarea de 0,14 mg/l alcool pur în aerul expirat. S-a mai învederat faptul că nu i s-a prezentat, de către agentul de poliţie, nici un document din care să rezulte că acesta se afla în misiune precum şi documente care să ateste că aparatul etilotest este omologat tehnic şi nici nu au fost înscrise în procesul-verbal datele de identificare ale acestuia. 

IPJ … a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca nefondată, motivat de faptul că procesul-verbal este temeinic şi legal.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

Prin procesul verbal seria .. nr. …, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională de 603 lei, avertisment şi reţinerea permisului de conducere în vederea suspendării pentru 90 zile,  pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art.102 alin.3) lit.a) şi art..36 alin.1 din OUG. nr.195/2002, reţinându-se că în data de 08.06.2011 ora 09:32, petentul a condus autoturismul marca Dacia, înmatriculat sub nr. …. fără a folosi centura de siguranţă şi sub influenţa băuturilor alcoolice; testat alcoolscopic cu aparatul Drager, petentul a înregistrat o alcoolemie de 0,14 mg/l alcool pur în aerul expirat .

Procesul verbal a fost semnat de petent, cu menţiunea că nu doreşte recoltarea de probe biologice şi faptul că va contesta măsura.

În soluţionarea plângerii contravenţionale vor fi avute în vedere prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora instanţa sesizată cu soluţionarea unei plângeri contravenţionale verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravenţională şi pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat şi administrează orice alte probe prevăzute de lege.

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa constată că acesta conţine menţiunile obligatorii instituite de art.17 din O.G. 2/2001, a căror lipsă este sancţionată cu nulitatea absolută.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul verbal de contravenţie beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate, permisă de Convenţia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanţă cu art. 34 din actul normativ anterior indicat.

Potrivit art.36 alin.1 din OUG 195/2002 - conducătorii de autovehicule şi persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă omologate trebuie să le poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice, cu excepţia cazurilor prevăzute în regulament.

Fapta contravenţională a fost sancţionată de agentul constatator cu avertisment.

Potrivit art.88 alin. (3) şi  (4) din OUG nr.195/2002 stabilirea prezenţei alcoolului în aerul expirat se face de către poliţia rutieră, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate. Stabilirea concentraţiei de alcool în aerul expirat se face cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.

Potrivit art.185 din HG 1391/2006 constatarea contravenţiei de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care se află sub influenţa alcoolului se face prin testarea aerului expirat de aceasta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.

Potrivit art.20 pct.20 din OUG 195/2002 - prin  mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic se înţelege dispozitivul care stabileşte concentraţia de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei.

Petentul a fost testat alcoolscopic, rezultând o alcoolemie de 0,14 mg/l alcool pur în aerul expirat cu aparatul Drager – fapt ce rezultă din buletinul de verificare alcooltest, ataşat la fila 18.

În conformitate cu prevederile art.102 alin.3 lit.a din OUG 195/2002 constituie contravenţie, conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune  - şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Clasa a IV-a de sancţiuni, cuprinde de la 9 la 20 puncte amendă, conform prevederilor art.98 alin.4 lit.d din OUG 195/2002 .

Petentului i s-a aplicat sancţiunea minimă prevăzută de norma sancţionatorie, respectiv: 9 puncte amendă.

Potrivit Buletinelor de calibrare nr… din data de …  şi nr… din data de .. – aparatul Drager seria …, era apt din punct de vedere metrologic, de a stabili alcoolemia.

Aspectul că, în dimineaţa zilei de 08.06.2011 ar fi consumat alimente cu oţet, nu poate fi reţinut de către instanţă în sensul justificării concentraţiei alcoolice depistate, întrucât gradul de alcoolemie este destul de ridicat prin raportare la alimentaţia indicată. De altfel, petentul a refuzat recoltarea de probe biologice, astfel că susţinerile acestuia nu pot fi considerate verosimile.

Privitor la celelalte critici învederate de petent, se reţin următoarele:

Conform prevederilor art.41 din Legea nr.218/2002 - în exercitarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul este obligat să prezinte insigna sau legitimaţia de serviciu, pentru a-şi face cunoscută calitatea.

Faptul că poliţistul nu a îndeplinit această diligenţă, nu este de natură a atrage nulitatea procesului-verbal. Având în vedere faptul că IPJ a solicitat menţinerea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, confirmă faptul că agentul de poliţie care a consemnat fapta contravenţională, se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu (înlăturându-se astfel îndoiala privind incidenţa vreunui abuz).

Pentru considerentele reţinute anterior, întrucât petentul nu a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa constată că prezumţia relativă de veridicitate a procesului-verbal nu a fost înlăturată, fapt pentru care va respinge plângerea contravenţională, ca nefondată.