Pretenţii

Sentinţă civilă 5184 din 01.07.2013


operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU, GORJ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 5184/2013

Şedinţa publică de la 01 Iulie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE LILIANA-MARIA CRUCERU

Grefier MIHAELA SIRBU

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile având ca obiect pretenţii formulată de reclamantul Serviciul Judeţean de Ambulanţă Gorj, în contradictoriu cu pârâtul CI.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a lipsit reclamantul, prezent fiind pârâtul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, pârâtul depune certificat medico-legal , după care, constatând cauza în stare de judecată,  instanţa acordă cuvântul pe fond.

Pârâtul solicită respingerea acţiunii arătând că el este victima, fiind bătut.

INSTANŢA

Prin cererea, înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg Jiu, sub numărul 6355/318/2013, reclamantul Serviciul Judeţean de Ambulanţă Gorj a chemat în judecată pe pârâtul CI, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1010,4 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul şi asistenţa medicală oferită în data de 04.09.2010, cf.fişei de solicitare nr.1633 şi 1635 solicitare efectuată prin intermediul apelului de urgenţă 112, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că, la data de  04.09.2010, a existat o solicitare prin apelul de urgenţă 112 în urma căreia a fost dirijată o ambulanţă în localitatea Vlăduleni pentru transportul şi asistenţa medicală a victimei GA diagnosticat cu traumatism cranio-cerebral deschis prin agresiune.

Mai arată reclamantul că, la faţa locului echipajul ambulanţei a acordat primul ajutor prin tratamentul medical corespunzător şi adecvat , partea vătămată fiind transportată la Spitalul Orăşenesc de Urgenţă Rovinari şi transferat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Tg-Jiu pentru tratament şi investigaţii de specialitate.

Reclamantul a susţinut că prin adresa nr.706689/04.05.2011 a Postului de Poliţie Bîlteni s-a comunicat că partea vătămată  a depus plângere penală împotriva agresorului, că prin adresa 4797/VIII/1/2011/01.11.2011 s-a propus neînceperea urmăririi penale şi deşi a fost somat, nu s-a prezentat pentru a achita cheltuielile medicale astfel că, se impune prezenta acţiune în vederea recuperării prejudiciului considerând că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale .

În drept invocă  incidente dispoziţiile art. 1357,art.1359 , art. 1381 Cod civil  şi disp. art.313 din Lg.95/2006 , pe care s-a şi întemeiat în drept acţiunea.

În dovedirea cererii, reclamantul a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.17 din Legea nr.146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de plata timbrului judiciar, conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

În dovedire, reclamantul a depus  la dosar, în copie xerox, fişele de solicitare 1633 şi 1635/2010, somaţia 2429/2013, adresa 706689/2011, adresa 4797/VIII/1/2011/01.11.2011 , modul de calcul al prejudiciului, practică judiciară.

 Deşi  legal citat în cauză, pârâtul nu s-a prezentat şi nu a formulat apărări.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că la data de  04.09.2010, a existat o solicitare prin apelul de urgenţă 112 în urma căreia a fost dirijată o ambulanţă în localitatea Vlăduleni pentru transportul şi asistenţa medicală a victimei GA diagnosticat cu traumatism cranio-cerebral deschis prin agresiune , acesta beneficiind de asistenţă medicală de urgenţă, astfel cum rezultă din decontul de cheltuieli şi listarea medicaţiei, existente la dosarul cauzei.

Potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, răspund potrivit legii, si au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând în cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordată.

În considerarea temeiului juridic invocat de către reclamant, respectiv prevederile art. 1357,1359, 1381 Cod civil, condiţiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenta unei fapte ilicite a unei persoane, prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane,prejudiciul, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovăţia autorului faptei ilicite.

Faţă de cele menţionate, instanţa apreciază că fapta ilicită reprezintă o acţiune sau inacţiune a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane şi că prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate, reprezintă efectul negativ suferit de aceasta, care trebuie sa se afle în legătura de cauzalitate cu fapta ilicita, în sensul ca acest efect negativ trebuie sa fie rezultatul direct si nemijlocit al acţiunii autorului faptei ilicite, iar vinovăţia reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale si constă în atitudinea de voinţă si conştiinţă a autorului faptei ilicite, faţă de aceasta şi rezultatul socialmente periculos.

În speţă, nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, pârâtul nefiind vinovat de fapta ce a provocat reclamantului cheltuielile făcute cu medicaţia sa.

În acest context, se mai reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din Legea nr.95/2006, acordarea asistentei medicale publice de urgenţă este o datorie a statului si un drept al cetăţeanului. Ca atare, textul de lege nu impune, pentru acordarea asistenţei de urgenţă, ca persoana care  a fost victima unei agresiuni, să facă vreo dovadă în acest sens, iar potrivit dispoziţiilor art.93 alin.1 din Legea nr.95/2006, finanţarea acordării asistenţei medicale publice de urgenţă se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi prin bugetele altor ministere şi instituţii cu reţea sanitară proprie,din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate,din bugetul autorităţilor publice locale, precum şi din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donaţii şi sponsorizări.

Instanţa reţine că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea şi pe dispoziţiile art. 313 din Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, conform cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.

Instanţa apreciază că dispoziţiile art.313 din Legea nr.95/2006 nu instituie vreo excepţie de la regula finanţării asistenţei medicale de urgenţă din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, ci permit doar furnizorilor de servicii medicale să se întoarcă cu o acţiune în regres împotriva agresorului pentru recuperarea prejudiciului suferit, fără a influenţa dreptul victimei la asistenţă medicală de urgenţă şi fără a condiţiona acordarea acestei asistenţe, de furnizarea vreunei dovezi privind agresiunea suferită.

Pe de altă parte, disp. art. 313 din Legea nr.95/2006 , reglementează acţiunea în regres, care presupune posibilitatea unităţii medicale de a recupera aceste cheltuieli de la agresor, în speţă  numitul GA, chiar dacă formulase plângere penală în cauza respectivă s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva pârâtului, fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. h C.p.p. aşa cum rezultă din adresa 4797/VIII/1/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu. Se mai are în vedere faptul că şi pârâtul deţine un certificat medico-legal cu 12-14 zile îngrijiri medicale.

Chiar dacă pârâtul  nu a formulat plângere prealabilă împotriva agresorului şi prin această neglijenţă i s-a produs prejudiciul ce este ţinut  a-l repara, conform art.999 Cod civil, nu poate fi reţinută, întrucât inacţiunea constituie faptă ilicită, în sensul prevăzut de art. 998-999, doar atunci când norma legală obligă pe o persoană să acţioneze într-un anumit mod, iar cerinţa legală nu este respectată.

Ori, prin dispoziţiile Codului penal, referitoare la infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă, se instituie dreptul de a formula plângerea în favoarea persoanei vătămate şi nu o obligaţie în sarcina acesteia, pentru ca omisiunea formulării unei astfel de plângeri sau retragerea ei să constituie faptă ilicită.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, instanţa constată ca cererea introdusa de reclamant este neîntemeiata, în cauza nefiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, institute de art. 1357,1359 şi 1381 Cod civil şi nefiind aplicabile disp. art. 313 din Legea nr.95/2006 .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamantul Serviciul Judeţean de Ambulanţă Gorj,cu sediul în ….., în contradictoriu cu pârâtul CI, domiciliat în ……….

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se poate depune la Judecătoria Tg-Jiu.

Pronunţată în şedinţa publică  din  01 Iulie 2013, la Judecătoria Tg-Jiu.

Preşedinte,

LILIANA-MARIA CRUCERU

Grefier,

MIHAELA SIRBU

Red. L.C./tehn. MS/10 Iulie 2013/4 ex.