Răspundere civilă delictuală. Asigurări sociale de sănătate.

Răspundere civilă delictuală. Asigurări sociale de sănătate.

Actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie in sarcina paratului - victima a agresiunii, obligaţia de a comunica numele persoanei care a provocat agresiunea, prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului sau al Fondului National Unic. Prin urmare, nu se poate retine ca omisiunea de a furniza astfel de relaţii reprezintă o faptă ilicită.

 În ceea ce priveşte argumentul reclamantei potrivit căruia in aceste cazuri pârâtul, chiar dacă este asigurat medical(deşi nu există o dovadă în acest sens ),nu beneficiază de servicii medicale spitaliceşti din fondul asigurărilor sociale de sănătate, instanţa reţine că, in conformitate cu disp. art. 92 OUG 195/2002, acordarea asistenţei medicale publice de urgenţă este o datorie a statului şi un drept al cetăţeanului (textul nedistingând între cetăţeanul asigurat şi cel neasigurat). De asemenea asiguraţii au dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgenţă conform art. 218 lit. h din Legea nr. 95/2006.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 255

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2016

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Judecător

Grefier

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant Spitalul Clinic  Judeţean de Urgenţă Craiova împotriva sentinţei civile nr. 2391 din 08.09.2015 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti,în dosarul nr….. în contradictoriu cu pârâtul S V.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că, apelantul-reclamant Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin cererea de apel şi nemaifiind probe de administrat, se constată apelul în stare de judecată şi se reţine spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbuneşti, la data de 12.05.2015, sub nr. …, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova,în contradictoriu cu  pârâtul S V a  solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3.108,63 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile  medicale.

In motivarea cererii reclamantul a arătat că  pârâtul S V a fost internat la Secţia Neurochirurgie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, pentru perioada 27.11.2012-03.12.2012, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 3.108,63 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru, prevăzute de art.998 şi 999 Cod civil, precum şi condiţiile prevăzute de art.313 din Legea  95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,  întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulaţie/agresiune, iar sumele ocazionate de spitalizare nu sunt suportate din fondul naţional de asigurări de sănătate, ci se recuperează de la persoanele care datorează debitul, reclamantul a suferit o diminuare a patrimoniului cu efectuarea cheltuielilor de spitalizare, la baza acesteia stând atitudinea pârâtului care nu a înţeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a vătămat.

A susţinut reclamantul că debitul solicitat reprezintă, potrivit art.313 din Legea nr.95/2006”prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată” şi face parte din categoria „altor sume care constituie venituri ale  bugetului general  consolidat” definit de  art.21 din Codul de Procedură Fiscală cu privire  atât la  conţinutul  cât şi  cuantumul creanţelor fiscale, obligaţiile fiscale fiind definite de art.22 al Codului de procedură fiscală: obligaţia de a plăti la termenele legale, impozitele, taxele, contribuţiile  şi alte sume datorate bugetului general consolidat; obligaţia de a plăti majorări de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor, şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de  plată accesorii, iar termenul de prescripţie al dreptului la acţiune este de 5 ani şi începe  să curgă  de  la 1 ianuarie a  anului următor celui în care  a luat naştere acest drept.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 1357 şi 1358  C.Civil, 112 Cod Procedură Civilă şi art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,

A solicitat judecarea cauzei în lipsă şi a fost anexat decontul de cheltuieli din data de 05.01.2013.

Cererea de chemare în judecată şi înscrisurile doveditoare au fost comunicate pârâtului, însă acesta nu a formulat întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 2391 din 08.09.2015 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti, în dosarul nr. …. a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova în contradictoriu cu pârâtul S V, având ca obiect pretenţii.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că pârâtul a fost internat în perioada 27.11.2012-03.12.2012 la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, pentru tratarea leziunilor, costurile serviciilor medicale fiind de 3108,63 lei.

Potrivit art.313 alin.1 din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate cu asistenţa medicală acordată.

Reclamantul a arătat că pârâtul a fost victima unui accident de circulaţie şi, în această situaţie, reclamantul nu se poate îndrepta împotriva victimei accidentului de circulaţie sau a agresiunii, având posibilitatea formulării acţiunii civile împotriva persoanei vinovate de producerea acestora, conform prevederilor art.313 din Legea nr.95/2006, persoană care este ţinută să repare prejudiciul cauzat prin fapta sa, conform acestor dispoziţii legale.

Susţinerea reclamantului că pârâtul nu a făcut demersurile legale în vederea identificării persoanei culpabile şi nu a înţeles să solicite tragerea la răspundere a celui vinovat de producerea acestora şi astfel s-ar prezuma recunoașterea de către pârât a culpei în producerea prejudiciului invocat de reclamant, nu poate fi reţinută, întrucât inacţiunea constituie faptă ilicită, în sensul prevăzut de art.1349 alin.1 Cod civil, aplicabil faţă de data săvârşirii faptei ilicite, doar atunci când norma legală obligă pe o persoană să acţioneze într-un anumit mod, iar cerinţa legală nu este respectată.

Ori, prin dispoziţiile Codului penal, referitoare la infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă, se instituie dreptul de a formula plângerea în favoarea persoanei vătămate şi nu o obligaţie în sarcina acesteia, pentru ca omisiunea formulării unei astfel de plângeri sau retragerea ei să constituie faptă ilicită.

Având în vedere situaţia pârâtului, de victimă a accidentului rutier sau a agresiunii şi că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale în sarcina acestuia, instanţa  a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta reclamantă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, solicitând admiterea apelului, casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond şi pe cale de consecinţă obligarea pârâtului i la plata contravalorii serviciilor medicale acordate acesteia, de către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova.

În motivarea apelului a arătat că prin sentinţa civilă instanţa a dispus respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată. Prin acţiunea introdusă a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei menţionate, sumă de reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare suportate de către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova , acordarea serviciilor medicale pârâtului internat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova ca urmare a unui accident de circulaţie/agresiune.

Arată că având în vedere dispoziţiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii: „ persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efectiv vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume furnizorii de servicii medicale se subroga în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora, iar, spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligaţia de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la personale care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată, întrucât pârâta a fost victima unui accident de circulaţie/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acesteia potrivit art. 15 din MSF şi CNAS nr. 1220/890/2003 şi art. 313 din Legea nr. 95/2006.

În cauza de faţă apreciază faptul că printr-o simplă interpretare gramaticală a dispoziţiilor art. 313 alin. 1 din actul normativ mai sus menţionat, rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătăţii altei persoane, însă printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia că în acele situaţii în care din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilita persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.

Mai arată că, practica judiciară a stabilit că şi o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligenţe pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situaţia în care din culpa beneficiarului îngrijirilor serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, în caz contrar în situaţia în care instanţele naţionale ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătăţii altei persoane trebuie obligată la recuperarea prejudiciului, ar presupune imposibilitatea reparării efective şi integrare a prejudiciului, în condiţiile în care în lipsa oricăror demersuri judiciare a celui vătămat nu se poate vorbi de vinovăţia celui presupus a fi produs această vătămare.

Menţionează faptul că, sumele ocazionate de unităţile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienţilor victime ale accidentelor de circulaţie/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speţa de faţă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, şi restituite către Casa de asigurări de Sănătate Dolj, de la persoanele care datorează debitul.

De asemenea precizează faptul că spitalul a chemat în judecată pe susnumitul, după ce aceasta a fost înştiinţat despre debit şi rugat să le comunice date/documente din care să reiese cine este autorul faptei şi în urma cărora unitatea să facă demersurile necesare pentru recuperarea debitului şi virarea sumei către CAS Dolj. Spitalul nu deţine date sau documente privind persoanele care au produs fapta decât evidenţa persoanelor spitalizate. Spitalul reportează lunar situaţia pacienţilor ca fiind victimele accidentelor/agresiunilor Casei de Asigurări de Sănătate Dolj, care ulterior le solicită banii încasaţi pe fiecare caz în parte.

Prin rezoluţia din data de 26.11.2015 având în vedere dispoziţiile art. XV din Legea nr. 2/2013 raportat la art. 471 alin. 5 Cod de procedură civilă s-a comunicat intimatului- pârât S… V.., cererea de apel, cu menţiunea de a depune întâmpinare în termen de 15 zile de la primirea prezentei comunicări, iar intimatul - pârât S. V. nu a depus la dosar întâmpinare, motiv pentru care s-a fixat primul termen de judecată la data de  20.01.2016.

Tribunalul, analizând apelul declarat, prin prisma motivelor de apel invocate si a dispoziţiilor legale incidente, constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:

Prin cererea introductivă la instanţă  a solicitat reclamanta in contradictoriu cu pârâtul  S V, obligarea celui din urmă la plata sumei de 3108,63 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate cu internarea celui din urmă pe perioada 27,11.-03.12.2012.

În drept a invocat apelanta –reclamantă  dispoziţiile art 313 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sănătăţii şi art 998-999 Cod civil

Prin sentinţa civilă  cu nr. 2391/2015 a fost respinsă acţiunea, reţinându - se  instanţa de fond in considerentele sentinţei civile ca că pârâtul a fost internat în perioada 27.11.2012-03.12.2012 la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, pentru tratarea leziunilor, costurile serviciilor medicale fiind de 3108,63 lei şi având în vedere situaţia pârâtului, de victimă a accidentului rutier sau a agresiunii în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale în sarcina acestuia, apreciind că  acţiunea formulată de reclamant este neîntemeiată.

 Potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006 si persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată.

În considerarea temeiului juridic invocat de către reclamanta, respectiv prevederile art. 1349  Cod civil, condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenta unei fapte ilicite, a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat,precum şi vinovăţia autorului faptei ilicite.

Fapta ilicită reprezintă o acţiune sau inacţiune a unei persoane prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.

Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie sa se afle în legătura de cauzalitate cu fapta ilicita în sensul ca acest efect negativ trebuie să fie rezultatul direct şi nemijlocit al acţiunii autorului faptei ilicite.

Vinovăţia reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale şi constă în atitudinea de voinţă şi conştiinţă a autorului faptei ilicite faţă de aceasta şi rezultatul socialmente periculos.

Nu se poate reţine existenţa unei fapte ilicite în sarcina pârâtului, în sensul de acţiune sau inacţiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, s-a vătămat dreptul subiectiv al altei persoane, deoarece însăşi reclamanta precizează ca pârâtul este victima încălcării de către un pretins autor a normelor legale .

Analizând celalalt temei  de drept invocat de reclamanta- apelantă în susţinerea cererii sale, instanţa constată ca actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie in sarcina paratului - victima a agresiunii, obligaţia de a comunica numele persoanei care a provocat agresiunea, prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului sau al Fondului National Unic. Prin urmare, nu se poate retine ca omisiunea de a furniza astfel de relaţii reprezintă o faptă ilicită.

 În ceea ce priveşte argumentul reclamantei potrivit căruia in aceste cazuri pârâtul, chiar dacă este asigurat medical(deşi nu există o dovadă în acest sens ),nu beneficiază de servicii medicale spitaliceşti din fondul asigurărilor sociale de sănătate, instanţa reţine că, in conformitate cu disp. art. 92 OUG 195/2002, acordarea asistenţei medicale publice de urgenţă este o datorie a statului şi un drept al cetăţeanului (textul nedistingând între cetăţeanul asigurat şi cel neasigurat). De asemenea asiguraţii au dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgenţă conform art. 218 lit. h din Legea nr. 95/2006.

Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse tribunalul apreciază criticile apelantei- reclamante ca nefondate, sentinţa instanţei de fond fiind argumentat motivată raportat la motivele expuse şi temeiul in drept invocat, motiv pentru care in temeiul art 480 alin 1 c.pr.civ apelul va fi respins la nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de Spitalul Clinic de Urgenţă cu sediul în Craiova, ...., judeţul Dolj, în contradictoriu cu pârâtul S.V., domiciliat în comuna …, judeţul Gorj, .., având ca obiect pretenţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 17 februarie 2016 la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare