R O M A N I A
JUDECATORIA ONESTI JUDETUL BACAU
dosar nr. 3563/270/2008 somatie plata
din 6.08. 2008
SENTINTA CIVILA NR. 2251
Sedinta publica din data de 9.09.2008
COMPLETUL DE JUDECATA FORMAT DIN:
PRESEDINTE –NATALIA - PETRONELA VÂLCU
GREFIER - MARIANA GHIHANIS
Astazi a fost pe rol judecarea cauzei civile pentru somatie de plata, formulata de creditoarea SC”S.” SA Onesti, împotriva debitoarei Asociatia de Proprietari nr. … Onesti.
La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit partile .
Procedura legal îndeplinita.
S-a facut referatul oral al cauzei de grefierul de sedinta, dupa care, instanta constata cauza în stare de judecata si o lasa în pronuntare.
I N S T A N T A :
Deliberând ,
Asupra cauzei civile de fata ;
Prin cererea înregistrata la Judecatoria Onesti sub nr.277/270/18.01.2008 reclamanta S.C. „S.”S.A. Onesti a chemat în judecata pe pârâta Asociatia de Proprietari nr… Onesti pentru ca prin hotarâre aceasta sa fie obligata la plata sumei de 2.146,63 RON reprezentând prestari servicii de salubritate efectuate în perioada iulie 2007 – decembrie 2007, la care se adauga cheltuielile de judecata.
Instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei sale materiale, exceptie pe care a admis-o prin sentinta civila nr.503/18.02.2008. În consecinta, Judecatoria Onesti si-a declinat competenta în favoarea Tribunalului Bacau – Sectia de contencios administrativ. Pentru a hotarî astfel, Judecatoria Onesti a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/2006, serviciile comunitare de utilitati publice, denumite în continuare servicii de utilitati publice, sunt definite ca totalitatea activitatilor de utilitate si interes public general, desfasurate la nivelul comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor sub conducerea, coordonarea si responsabilitatea autoritatilor administratiei publice locale, în scopul satisfacerii cerintelor comunitatilor locale, prin care se asigura urmatoarele utilitati: e) salubrizarea localitatilor.
În speta de fata, prestator de serviciu de utilitate publica este S.C. S… S.A. Onesti. Astfel cum rezulta din art. 4 din contractul nr. 57/2006 încheiat între parti, obiectul contractului îl constituie asigurarea prestarii serviciilor publice de salubrizare privind precolectarea, colectarea, transportul si depozitarea deseurilor solide, iar contractul are la baza legea serviciilor publice de gospodarie comunala nr. 326/2001 (art. 20 lit. a din contract).
Este de mentionat ca Legea nr. 51/2006 (astfel cum rezulta din art. 55) a abrogat în totalitate Legea serviciilor publice de gospodarie comunala nr. 326/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, si Hotarârea Guvernului nr. 373/2002 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodarie Comunala - A.N.R.S.C., cu modificarile si completarile ulterioare.
Utilizatori, în baza Legii nr. 51/2006, art. 2 lit. h, sunt persoane fizice sau juridice care beneficiaza, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilitati publice, în conditiile legii. În cazul de fata, utilizator este Asociatia de Proprietari nr…. Onesti.
Între cei care presteaza contractul si utilizatori, se încheie, în baza art. 42 alin. 2 din aceeasi lege, un contract de furnizare sau de prestare a serviciului, contract care constituie actul juridic prin care se reglementeaza raporturile dintre operator si utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea si plata unui serviciu de utilitati publice. Potrivit alin. 4 din art. 42, contravaloarea serviciilor de utilitati publice se stabileste în conformitate cu metodologia de calcul, aprobata de autoritatea de reglementare competenta, pe baza preturilor/tarifelor si a consumurilor/cantitatilor de utilitati publice furnizate/prestate, si se plateste pe baza facturii emise de operator.
Potrivit art. 2 din Ordonanata Guvernului nr. 5/2001 privind somatia de plata, cererile privind somatia de plata se depun la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei în prima instanta. Instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei în prima instanta este, potrivit art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51 din 8 martie 2006-Legea serviciilor comunitare de utilitati publice, Tribunalul. În acest sens, solutionarea litigiilor patrimoniale si nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum si a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competenta instantelor de contencios administrativ si se face, cu precadere, în procedura de urgenta.
Din interpretarea art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, raportat la art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. d din Codul de procedura civila (potrivit caruia Tribunalul judeca în prima instanta procesele si cererile în materie de contencios administrativ), combinata cu dispozitiile art. 159 alin. 2 din Codul de procedura civila (potrivit caruia necompetenta teritoriala este de ordine publica, când pricina este de competenta unei instante de alt grad), se desprinde concluzia ca în litigiile izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate sunt de competenta Tribunalului.
La rândul sau, Tribunalul Bacau a pus în discutie exceptia necompetentei sale materiale. Prin sentinta civila nr.203/27.04.2008 Tribunalul a admis exceptia, declinându-si competenta în favoarea Judecatoriei Onesti; a constatat ivit conflictul negativ de competenta între Tribunalul Bacau – Sectia comerciala si de contencios administrativ si Judecatoria Onesti; a suspendat din oficiu orice alta procedura si a înaintat dosarul Curtii de Apel Bacau – Sectia comerciala si de contencios administrativ, în drept sa hotarasca asupra conflictului.
Având a se pronunta, în temeiul art.22 alin.2 si 5 din Codul de procedura civila, asupra conflictului negativ de competenta ivit între Tribunalul Bacau si Judecatoria Onesti, Curtea de Apel a constatat urmatoarele:
Potrivit art.1 alin.2 Legea nr.51/2006 defineste serviciile publice comunitare ca fiind totalitatea activitatilor de utilitate si interes public general, desfasurate la nivelul comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor, sub conducerea si responsabilitatea autoritatilor administratiei publice locale, în scopul satisfacerii cerintelor comunitatilor locale, prin care se asigura utilitatile enumerate la lit.a-h. În alin.1, art.1 prevede ca aceasta lege stabileste cadrul juridic institutional unitar, obiectivele, competentele, atributiile si instrumentele specifice necesare înfiintarii, organizarii, gestionarii, finantarii, exploatarii, monitorizarii si controlului functionarii serviciilor comunitare de utilitati publice.
Legea nr.51/2006 reglementeaza mai multe categorii de raporturi:raporturi juridice de natura administrativa, supuse normelor juridice de drept public, respectiv raporturile juridice dintre autoritatile administratiei publice locale si utilizatori – art.9 al.1; raporturile juridice dintre autoritatile administratiei publice locale si operatori sunt supuse normelor juridice de drept public sau privat, dupa caz, în functie de forma de gestiune adoptata – art.9 alin.2; raporturi juridice dintre autoritatile administratiei publice locale si asociatiile de dezvoltare comunitara (definite, prin art.10 alin.3, ca institutii publice de cooperare intercomunitara) – art.24; raporturile juridice dintre operatorii serviciilor de utilitati publice si utilizatorii acestor servicii sunt raporturi contractuale desfasurate în baza contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciilor de utilitati publice, elaborat de autoritatea de reglementare competenta, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, a regulamentelor serviciilor si a caietelor de sarcini specifice acestora – art.24 alin.2; raporturile juridice dintre operatorii si utilizatorii serviciilor de utilitati publice sunt raporturi juridice de natura contractuala si sunt supuse normelor de drept privat – art.36 alin.1.
Analizând continutul art.3 alin.5, a art.8 alin.1 si art.30 alin.3 din Legea nr.51/2006 rezulta ca operatorii serviciilor de utilitati publice au doar calitatea de intermediari între autoritatile administratiei publice locale – care au competenta exclusiva, în conditiile legii, în tot ceea ce priveste înfiintarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea si controlul functionarii serviciilor de utilitati publice, precum si în ceea ce priveste crearea, dezvoltarea, modernizarea, administrarea si exploatarea bunurilor proprietate publica sau privata a unitatilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilitati publice – si utilizatori, acestia (operatorii) asigurând nemijlocit gestiunea propriu-zisa a serviciilor, precum si administrarea si exploatarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora.
Potrivit art.23 alin.2 gestiunea serviciilor de utilitati publice se realizeaza fie prin gestiune directa – caz în care, potrivit art.24 alin.1, raporturile juridice dintre autoritatile administratiei publice locale sau asociatiile de dezvoltare comunitare, dupa caz, si operatorii serviciilor de utilitati publice sunt reglementate prin hotarâre de dare în administrare – fie prin gestiune delegata – caz în care, potrivit art.24 alin.1, raporturile juridice dintre autoritatile administratiei publice locale sau asociatiile de dezvoltare comunitara, dupa caz, si operatorii serviciilor de utilitati publice sunt reglementate prin hotarâri si contracte prin care se deleaga gestiunea serviciilor.
În cazul gestiunii directe, calitatea de operator, toate sarcinile si responsabilitatile cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de utilitati publice si la administrarea si exploatarea sistemelor de utilitati publice aferente este asumata, potrivit art.29 alin.1, de autoritatile administratiei publice locale sau asociatiile de dezvoltare comunitara. Potrivit alin.2 al aceluiasi text de lege, gestiunea directa se realizeaza prin structuri proprii ale autoritatilor administratiei publice locale sau ale asociatiilor de dezvoltare comunitara, înfiintate prin hotarâri ale consiliilor locale, ale consiliilor judetene, ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau ale asociatiilor de dezvoltare comunitara.
Gestiunea delegata este, potrivit art.30 alin.1, modalitatea de gestiune în care autoritatile administratiei publice locale sau asociatiile de dezvoltare comunitara, dupa caz, transfera unuia sau mai multor operatori toate sarcinile si responsabilitatilor privind furnizarea/prestarea serviciilor de utilitati publice, precum si administrarea si exploatarea sistemelor de utilitati publice aferente acestora, pe baza unui contract, contract de delegare a gestiunii. În cauza pendinte, reclamanta presteaza serviciile a caror contravaloare face obiectul actiunii în temeiul unui astfel de contract de delegare a gestiunii.
Însa, litigiul de fata nu s-a nascut în legatura cu contractul de delegare a gestiunii pentru a se putea retine, în temeiul art.51 alin.3, competenta instantelor de contencios administrativ. Litigiul s-a nascut ca urmare a neplatii de catre un utilizator individual a contravalorii serviciilor care i-au fost prestate, raporturile procesuale fiind transpunerea raporturilor juridice de natura contractuala supuse normelor de drept privat reglementate de art.36 alin.1, ceea ce determina ca solutionarea litigiilor izvorâte din modul de derulare a acestor raporturi sa cada în competenta instantelor de drept comun, în temeiul art.51 alin.4 din Legea nr.51/2006 coroborate cu dispozitiile art.1 pct.1 si art.2 pct.1 lit.a din Codul de procedura civila.
Prin sentinta civila nr.60 pronuntata la 23.06.2008 în dosarul nr.394/32/2008, Curtea de Apel Bacau a stabilit competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Onesti.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Din înscrisurile depuse la dosar, instanta retine ca între parti a intervenit la data de 24.X.2006 contractul nr.57 conform caruia creditoarea i-a prestat debitoarei servicii de salubrizare pentru care a emis facturile nr.3671/31.VIII.2007, nr.5691/2007, nr.7718/2007, nr.9725/2007, nr.11729/2007, nr.13753/2007 pe care debitoarea nu le-a achitat.
Astfel, instanta apreciaza ca în cauza între parti s-au nascut raporturi juridice specifice contractului de prestari servicii, în modalitatea prevazuta de art. 36 Codul Comercial raportat la art. 969 Codul Civil. Debitoarea nu si-a îndeplinit obligatia de plata a serviciilor prestate de catre creditoare.
În drept, instanta retine ca dispozitiile art. 1, alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind somatia de plata prevad urmatoarele: “Procedura somatiei de plata se desfasoara, la cererea creditorului, în scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de parti prin semnatura ori în alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii”.
Din continutul acestei reglementari, rezulta ca prima conditie priveste creanta creditorului, a carui obligatie corelativa trebuie sa constea în îndatorirea debitorului de a plati o suma de bani.
A doua conditie de admisibilitate a cererii de declansare a procedurii somatiei de plata consta în existenta unui înscris prin care se poate face dovada creantei pretinse de catre creditor. Aceasta conditie rezulta din prevederile art. 1 alin. 1 al ordonantei, textul mentionat nefacând deosebire între diversele tipuri de înscrisuri.
A treia conditie speciala de admisibilitate priveste caracterul lichid si exigibil al creantei.
În acest sens, art. 379 alin. 3 Cod procedura civila , defineste creanta certa ca fiind aceea a carei existenta rezulta din însusi actul de creanta sau si din alte acte chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, creanta este lichida atunci când câtimea ei este determinata prin însusi actul de creanta sau când este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui, în baza unor dispozitii legale sau a stipulatiilor continuate în actul de creanta, chiar daca prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala.
De asemenea, instanta mai retine ca art. 969 alin. 1 Cod civil prevede : “conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante”, acestea trebuind a fi executate cu buna credinta, astfel cum cer prevederile art. 970 alin. 1 Cod civil. Fata de împrejurarea ca, în materia obligatiilor de rezultat-cum este si cazul obligatiei de a plati o suma de bani-sarcina probei se împarte între creditor si debitoare (astfel încât primul probeaza existenta obligatiei, debitoarei incumbându-i sarcina dovedirii îndeplinirii acesteia-iar debitoarea nu a facut nicio proba în acest sens, astfel cum prevede art. 129 alin. 1 teza finala Cod procedura civila ), instanta retine ca aceasta, desi a beneficiat de serviciul în litigiu, nu a achitat la scadenta contravaloarea debitului pretins de creditoare, încalcând astfel obligatia contractuala asumata prin înscrisul încheiat , respectiv dispozitiile art. 969-970 Cod civil.
Fata de considerentele mai sus expuse, instanta apreciaza ca, în speta, creditoarea a facut dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile pe care o are împotriva debitoarei, creanta constatata prin , fiind îndeplinite conditiile de admisibilitate a cererii prin care s-a declansat procedura somatiei de plata, prevazute de art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001.
Asadar, creditoarea, prin actele depuse la dosarul cauzei, a dovedit ca este titulara unei creante a carei obligatie corelativa consta în îndatorirea debitorilor de a plati o suma de bani, creanta fiind certa (existenta ei rezultând din chiar înscrisul constatator al creantei, lichida (cuantumul ei fiind determinat prin înscrisul ce o constata, respectiv 2146,63 RON) si exigibila (fata de împrejurarea ca termenul prevazut în favoarea debitoarei s-a împlinit , cererea de chemare în judecata fiind exercitata în termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctive, la art. 3.
În scopul executarii obligatiei de plata în cuantum de 2146,63 RON -recunoscut la plata de catre debitoare prin înscrisul însusit de aceasta - instanta, în temeiul art. 6 alin. 2 si 3 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 va fixa un termen de plata de 30 de zile de la data ramânerii irevocabile a prezentei ordonante.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
H O T A R A S T E :
Admite cererea formulata de creditoarea S.C. „S…” S.A., cu sediul în … împotriva debitoarei Asociatia de Proprietari nr…. Onesti, cu sediul în …..
Someaza debitoarea sa-i plateasca creditoarei 2146,63 lei debit în 30 de zile de la ramânerea irevocabila a prezentei.
Obliga debitoarea sa-i plateasca creditoarei 39,3 lei cheltuieli de judecata.
Cu drept de cerere în anulare în 10 zile pentru debitoare.
Pronuntata în sedinta publica, azi 9.IX.2008.
P R E S E D I N T E , G R E F I E R ,
Red. N.P.V. – 12.09.2008
Tehnored. C.M. – 16.09.2008
Exemplare – 4.
Primit dactilografiere – 15.09.2008