Apel. Cerere de constatare a nulitatii certificatului de mostenitor în materia dreptului de autor. Întinderea protectiei dreptului de autor pe durata vietii mostenitorului. Modificare adusa prin Legea nr. 8/1996. Aplicarea legii în timp.

Dosar Nr. 233A (22.12.2009)

Apel. Cerere de constatare a nulitatii certificatului de mostenitor în materia dreptului de autor. Întinderea protectiei dreptului de autor pe durata vietii mostenitorului. Modificare adusa prin Legea nr. 8/1996. Aplicarea legii în timp.

- Legea nr. 8/1996, art.25 alin.1; art. 149 alin. 3

- Decretul 321/1956, art. 6 alin. 1 lit. a;

Potrivit art. 6 alin. 1 lit. a din Decretul 321/1956: "La moartea autorului sau a vreunuia dintre coautori, drepturile patrimoniale de autor se transmit prin mostenire, potrivit Codului Civil, însa numai pe urmatoarele termene: a) sotului si ascendentilor autorului, pe tot timpul vietii fiecaruia;" Ca atare, drepturile patrimoniale de autor dobândite de autoarea pârâtei prin mostenire urma sa dureze pe toata durata vietii acesteia.

În anul 1996 a intrat în vigoare Legea nr. 8/1996 care, în art. 149 alin. 3 prevede ca: "Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi si pentru care nu au expirat termenele de protectie calculate conform procedurilor legislatiei anterioare se prelungeste pâna la termenul de protectie prevazut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi."

În virtutea noii reglementari, durata drepturilor patrimoniale de autor dobândite de autoarea pârâtei prin mostenire s-a prelungit pâna la termenul de protectie prevazut de noua lege, termen care, potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, este de 70 de ani de la moartea autorului. Ca atare, potrivit acestei reglementari, durata de protectie a drepturilor patrimoniale de autor dobândite de D.E. prin mostenire urmeaza sa expire la 31.12.2049.

De asemenea, potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, transmiterea drepturilor patrimoniale de autor pe calea mostenirii se face potrivit legislatiei civile în materie de succesiuni. Autoarea pârâtei a decedat la 10.11.2001, mostenitorul acesteia fiind D.M., asa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 80/9.12.2004. În calitate de mostenitor, D.M. a dobândit toate drepturile avute de D.E. la momentul decesului acesteia, inclusiv drepturile patrimoniale de autor pe care aceasta le mostenise de la D.I., zis S., si a caror durata fusese prelungita ulterior prin efectul dispozitiilor Legii nr. 8/1996. (Decizia nr.233A din 22.12.2009 - Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)

Prin cererea înregistrata la data de 6.12.2007 pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr.22789/299/2007, reclamanta COPYRO - Societate de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor a chemat în judecata pe pârâta D.C., pentru a se constata nulitatea certificatului de mostenitor suplimentar nr. 80 din 09.12.2004 emis de Biroul Notarului Public "Elena Capalnas" în dosar nr. 88/2004 privind drepturile de autor ale defunctei D.E. si a certificatului de mostenitor suplimentar nr. 160/10.12.2004 emis de Biroul Notarial "SEMPER" în Dosarul nr. 172/2004 privind drepturile de autor de pe urma defunctului D.M.; pentru a se constata apartenenta exercitarii drepturilor de autor de pe urma defunctului scriitor D.I. de catre reclamanta în temeiul art. 25 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe; restituirea drepturilor de autor încasate de pârâta în data de 30.12.2004 în valoare de 7.000 RON (70.000.000 ROL) conform notei contabile nr. 656.

În motivarea cererii sale, reclamanta a aratat ca, în fapt, drepturile de autor au apartinut defunctului scriitor D.I. zis S. (pseudonim literar) ce a decedat la data de 13 martie 1975.

Potrivit art. 6 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 321/1956, ce reglementa transmiterea pe termene a drepturilor de autor, în vigoare la data decesului scriitorului D.I., vocatia succesorala pentru drepturile de autor lasate de catre acesta apartineau sotiei sale supravietuitoare D.E. pe tot timpul vietii acesteia si fiului acestuia D.M. pe o perioada de 50 de ani. Fiul scriitorului, D. M., a renuntat în mod expres la succesiunea defunctului sau tata, scriitorul D.I., situatie în care drepturile de autor au revenit în întregime mamei sale, respectiv sotiei supravietuitoare a scriitorului, D.E., pe tot timpul vietii acesteia în temeiul art. 6 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 321/1956.

În urma decesului sotiei supravietuitoare a scriitorului D.I., respectiv D.E., la data de 10.11.2001, si a fiului scriitorului, respectiv D.M., la data de 19.11.2003, a deschis succesiunea numita D.C., sotia lui D.M. (nora a autorului), fara ca aceasta sa aiba vocatie succesorala pe linia dreptului de autor, asa cum s-a stabilit prin dosarul succesoral nr. 172/2004 din cadrul Biroului Notarial "Semper",

În drept, au fost invocate prevederile art. 88 din Legea nr. 26/1995, art. 25 din Legea nr. 8/1996 si art. 6 din Decretul nr. 321/1956 raportat la art. 149 din Legea nr. 8/1996.

La data de 14.02.2008, pârâta D.C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia insuficientei timbrari a cererii de chemare în judecata, în raport de dispozitiilor art. 2, art. 3, art. 5 coroborate cu dispozitiilor art. 20 alin. 1-3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Pe fond, a aratat ca apreciaza cererea de chemare în judecata ca fiind vadit neîntemeiata, având în vedere urmatoarele considerente: În ceea ce priveste primul capat de cerere, prin care se solicita constatarea nulitatii celor doua certificate de mostenitor, acesta este vadit neîntemeiat, dat fiind faptul ca cele doua certificate de mostenitor au fost emise de catre notarii publici cu respectarea întrutotul a dispozitiilor legale incidente în materie.

Astfel, potrivit dispozitiilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în vigoare a acestei legi se prelungeste pâna la termenul de protectie prevazut de aceasta lege, prin art. 25.

În toate cazurile însa, în privinta devolutiunii legale sau testamentare a mostenirii, din care fac parte aceste drepturi, se aplica dreptul comun. Deci, în cazul drepturilor patrimoniale de autor, normele de transmitere succesorala sunt cele din dreptul comun, legea speciala prevazând unele reguli speciale numai în privinta caracterului temporar al acestora.

În ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere, acesta este neîntemeiat, având în vedere faptul ca în cauza nu sunt incidente dispozitiilor art. 25 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 8/1996, care prevad ca exercitiul drepturilor patrimoniale de autor revine organismului de gestiune colectiva mandatat în timpul vietii de catre autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectiva cu cel mai nare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie, dar numai în situatia în care nu exista mostenitori. Or, în speta, exista mostenitori, drepturile patrimoniale de autor fiindu-i retransmise prin mostenire, potrivit legislatiei civile.

Referitor la cel de-al treilea capat de cerere, a solicitat a fi respins ca neîntemeiat, în consecinta respingerii primelor doua capete de cerere, dat fiind faptul ca plata, în conditiile în care se va proba efectuarea ei, era datorata, prezentând remuneratia cuvenita pentru drepturile de autor.

Prin sentinta civila nr. 10475/11.09.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a fost admisa, în temeiul art. 3 pct. 1 lit. e Cod Procedura Civila, exceptia de necompetenta materiala si a fost declinata competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila la data de 10.10.2008.

Prin sentinta civila nr. 1789/27.11.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila a fost admisa actiunea formulata de reclamanta COPYRO - Societate de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor în contradictoriu cu pârâta D.C., a fost constatata nulitatea certificatului de mostenitor suplimentar nr. 80/9.12.2004 emis de B.N.P. "Elena Capalnas" si a certificatului de mostenitor nr. 160/10.12.2004 emis de B.N.P. "Semper", s-a constatat ca exercitiul drepturilor de autor de pe urma defunctului scriitor D.I. apartine reclamantei, ulterior datei de 10.11.2001. Totodata, a fost obligata pârâta sa restituie reclamantei suma de 7.000 lei, reprezentând drepturi de autor si a fost obligata pârâta sa plateasca reclamantei suma de 1047,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel prima instanta a retinut ca potrivit certificatului de mostenitor nr. 629/15.11.1979m eliberat de fostul Notariat de stat al Judetului Ilfov, la data de 13.03.1979 a decedat D.I., zis si S., drepturile patrimoniale de autor care formau masa succesorala ramasa de pe urma acestuia, fiind dobândita de D.E., în calitate de sotie supravietuitoare, pe tot timpul vietii acesteia, conform art. 6 alin. 1 din Decretul nr. 321/1956. S-a mai retinut si ca este strain de mostenire prin renuntare sau conform art. 700 Cod civil, D.M., fiu.

Prin certificatul de mostenitor suplimentar nr. 80/9.12.2004 la certificatul de mostenitor nr. 70/16.11.2001, eliberat de notar public Capâlnas Elena, s-a constatat, cu privire la masa succesorala, ca de pe urma careia defunctei D.E. au ramas drepturi de autor conform Legii nr. 8/1996, pâna la 13.03.2049 (70 de ani de la data decesului defunctului sot D.I., zis si S.), a carui unica mostenitoare este, conform certificatului de mostenitor mentionat anterior, iar cu privire la mostenitori, ca aceasta calitate apartine lui D.M., fiu. Prin certificatul suplimentar de mostenitor la certificatul de mostenitor nr. 160 din 10.12.2004 la certificatul de mostenitor nr. 29/30.03.2004, eliberat de notar public Iulia Sapsa s-a constatat ca de pe urma defunctului D.M., decedat la data de 19.11.2003 au ramas, ca bunuri mobile, si drepturile de autor, conform Legii nr. 8/1996, pâna la data de 13.03.2049 (70 de ani de la data decesului defunctului sau tata D.I., zis si S.), drepturi detinute în temeiul Legii sus mentionate, de la defuncta sa mama, D.E., iar mostenitoarea defunctului este pârâta D.C.

Tribunalul a retinut dispozitiile art.6 din Decretul nr. 321/1956: "La moartea autorului sau a vreunuia dintre coautori, drepturile patrimoniale de autor se transmit prin mostenire, potrivit Codului Civil, însa numai pe urmatoarele termene: a) sotului si ascendentilor autorului, pe tot timpul vietii fiecaruia; b) descendentilor, pe timp de 50 ani; c) celorlalti mostenitori, pe timp de 15 ani, fara ca în acest caz dreptul sa se poata transmite din nou prin mostenire".

Ca atare, prin certificatul de mostenitor nr. 629/15.11.1979 eliberat de fostul Notariat de stat al Judetului Ilfov s-a facut o corecta aplicare a acestui text de lege, care instituie o norma speciala în materia transmiterii drepturilor pe cale succesorala, ceea ce înseamna ca sotia defunctului D.I., zis si S., desi a dobândit drepturile patrimoniale de autor de pe urma acestuia, nu le-a putut transmite propriului succesor, D.M.

Este adevarat ca potrivit art. 25 alin. 1 teza I din Legea nr. 8/1996: "Drepturile patrimoniale prevazute la art. 13 si 21 dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusa la cunostinta publica în mod legal". Întrucât însa deschiderea succesiunii a avut loc sub imperiul legii vechi, iar efectele acestei situatii juridice, respectiv transmiterea drepturilor, cu limitele sale, s-au produs la aceeasi data (facta praeterita) într-un asemenea caz potrivit regulilor de aplicare a legii civile în timp, care dau eficienta principiului neretroactivitatii, reglementat de art. 1 Cod civil si art. 15 alin. 2 din Constitutie, se aplica legea veche.

În aceste conditii, s-a retinut ca cele doua certificate de mostenitor au fost emise cu încalcarea legii, motiv pentru care se impune a se consta nulitatea acestora.

Referitor la cel de-al doilea capat de cerere, desi principial ar fi trebuit avute în vedere prevederile art. 8 din Decretul nr. 321/1956, conform carora la expirarea termenelor prevazute la art. 6 ( ... ), dreptul patrimonial de autor se stinge, nemaiputând astfel apartine nici pârâtei, dar nici reclamantei, s-a constatat ca situatia din speta, fiind una speciala, reclama o solutie diferita. Dat fiind ca pârâtei i-a fost constatat printr-un act juridic acest drept patrimonial, pe care si l-a si exercitat prin încasarea unei sume de bani, trebuie recunoscut, în aplicarea prin analogie a 25 alin.1 teza II din Legea nr. 8/1996, organismului de gestiune colectiva dreptul de a actiona în vederea restabilirii legalitatii.

Pentru a se evita îmbogatirea fara justa a cauza a pârâtei, pârâta va fi obligata sa restituie suma încasata potrivit fisei de repartizare din 30.12.2004, în cuantum de 70.000.000 ROL (7.000 RON).

Împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâta, apel în care, dupa expunerea situatiei de fapt si a stadiului procesual, a formulat urmatoarele critici:

Hotarârea atacata a fost pronuntata cu încalcarea dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Legea nr. 8/1996: "Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi si pentru care nu au expirat termenele de protectie calculate conform procedurilor legislatiei anterioare se prelungeste pâna la termenul de protectie prevazut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi. "

Deci, potrivit dispozitiilor Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în vigoare a acestei legi se prelungeste pâna la termenul de protectie prevazut de aceasta lege, termenul de protectie care intereseaza speta dedusa judecatii fiind prevazut de disp. art.25 alin.1 din Legea nr.8/1996, în conformitate cu care: "Drepturile patrimoniale prevazute la art. 13 si 21 dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusa la cunostinta publica în mod legal.. "

Drept urmare, conform acestor dispozitii legale si durata drepturilor patrimoniale de autor transmise prin mostenire potrivit dispozitiilor art.6 din Decretul nr.321/1956 se prelungeste pâna la termenul de protectie prevazut de Legea nr. 8/1996 si anume, 70 de ani.

Deci, în mod gresit prima instanta a apreciat ca legea noua nu poate retroactiva, cunoscuta fiind exceptia de la neretroactivitatea legii civile noi, ca principiu al aplicarii legii civile în timp, exceptie care consta tocmai în retroactivitatea legii civile noi, care presupune aplicarea legii civile noi la situatii juridice anterioare adoptarii ei, aceasta exceptie putându-si gasi, însa, aplicarea numai daca este expres în legea noua, în speta dedusa judecatii aceasta exceptie fiind prevazuta expres în act. 149 alin. 3 din Legea nr. 8/1996, dispozitie legala la care face trimitere, de altfel, chiar si intimata-reclamanta în cererea introductiva de instanta.

Or, în cauza, defuncta D.E. a decedat la data de 10.11.2001, deci, ulterior intrarii în vigoare a Legii nr. 8/1996, drepturile patrimoniale de autor dobândite prin mostenire de la defunctul sau sot, D.I., zis si S. prelungindu-se pâna la data de 13.03.2049, adica 70 de ani de la data decesului defunctului sot.

Drept urmare, prima instanta a admis în mod gresit primul capat de cerere, prin care se solicita constatarea nulitatii celor doua certificate, de mostenitor, si conditiile în care cele doua certificate de mostenitor au fost emise de catre notarii publici cu respectarea întrutotul a dispozitiilor legale incidente în materie, mai sus mentionate.

De asemenea, la întocmirea celor doua certificate de mostenitor suplimentare au fost respectate si dispozitiile art. 76 si art. 86 din Legea nr. 36/1995, notarii publici având posibilitatea reluarii procedurii succesorale în vederea completarii încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorala, drepturile patrimoniale de autor facând parte din masa succesorala a celor doi defuncti.

Notarii publici au facut aplicarea dreptului comun, în cazul drepturilor patrimoniale de autor, normele de transmitere succesorala fiind cele din dreptul comun, legea speciala prevazând unele reguli speciale numai în privinta caracterului temporar al acestora.

Astfel, având în vedere faptul ca defuncta D.E. a decedat la data de 10.11.2001, iar fiul sau, D.M., a decedat ulterior, respectiv la data de 19.11.2003, sunt aplicabile regulile privind mostenirea prin retransmitere, potrivit cu care prima mostenire este culeasa în tot sau în parte - de cel de-al doilea decuius, în viata la data deschiderii primei mosteniri, mostenire pe care o transmite la moarte propriilor mostenitori.

Drept urmare, mostenitorul legal D.M., care a supravietuit defunctei sale mame, a dobândit succesiunea acesteia din urma si, confundata cu a sa proprie, a lasat-o propriilor sai mostenitori, respectiv subsemnatei, în calitate de sotie supravietuitoare.

Asa cum rezulta din înscrisurile aflate în dosarul de prima instanta, în dosarele notariale s-a facut dovada "existentei" mostenitorului D.M. în momentul deschiderii mostenirii defunctei D.E. si a îndeplinirii de catre acesta a conditiilor mostenirii legale, respectiv capacitate succesorala, vocatie succesorala, nefiind nedemn sau înlaturat de la mostenire.

De asemenea, apelanta a facut dovada propriilor drepturi succesorale asupra mostenirii lasate de catre defunctul D.M., culegând întreaga avere a sotului defunct, D.M., în lipsa rudelor, potrivit dispozitiilor art.1 lit.e) din Legea nr.319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor.

Pe cale de consecinta, în mod corect au fost incluse de catre notarii publici în masa succesorala ramasa de pe urma defunctilor D.E. si, respectiv, D.M., drepturile de autor, conform Legii nr. 8/1996, pâna la data de 13.03.2049 (70 de ani de la data decesului defunctului D.I., zis si S.), drepturi recunoscute, de altfel, în favoarea mostenitorilor si de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor prin adresa nr. 3461/06.12.2004, aflata la dosarul de prima instanta, prin care se arata ca în conformitate cu prevederile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe si ale Codului civil, timp de 70 de ani de la moartea scriitorului, toti mostenitorii legali ai defunctei E.D. (respectiv fiul acesteia) si mostenitorii legali ai acestora (respectiv sotia fiului n.n.- apelanta D.C.) beneficiaza de aceleasi drepturi de autor; "înscris pe care prima instanta a omis, însa, sa îl aiba în vedere.

S-a mai aratat ca hotarârea atacata cuprinde motive contradictorii.

Astfel, dupa ce în ceea ce priveste primul capat de cerere prima instanta retine ca se aplica legea veche, respectiv Decretul nr. 321/1956, la solutionarea celui de-al doilea capat de cerere apreciaza ca situatia din speta ar fi una "speciala", care reclama o solutie diferita decât cea principiala, prevazuta de dispozitiile art. 8 din Decretul nr. 321/1956, în conformitate cu care dreptul patrimonial de autor se stinge, nemaiputând apartine, nici subsemnatei, nici reclamantei, motiv pentru care prima instanta întelege sa faca aplicarea în cauza a dispozitiilor art. 25 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 8/1996 si sa constate ca exercitiul drepturilor de autor de pe urma defunctului scriitor D.I. apartine reclamantei, ulterior datei de 10.11.2001.

Este evidenta, deci, contradictorialitatea considerentelor hotarârii atacate în contextul în care la solutionarea primelor doua capete de cerere prima instanta apreciaza ca în ceea ce priveste primul capat de cerere dispozitiile Legii nr. 8/1996 nu retroactiveaza, însa în ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere aceleasi dispozitii legale retroactiveaza.

În mod gresit prima instanta a admis cel de-al doilea capat de cerere, având în vedere, în primul rând, faptul ca în, cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 25 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 8/1996, care prevad ca numai în situatia în care nu exista mostenitori, exercitiul drepturilor patrimoniale de autor revine organismului de gestiune colectiva mandatat în timpul vietii de catre autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie.

Or, în speta, exista mostenitori, drepturile patrimoniale de autor fiindu-i retransmise prin mostenire, potrivit legislatiei civile. Deci, în mod legal, prima instanta ar fi trebuit sa aiba în vedere dispozitiile art. 149 alin. 3 din Legea nr. 8/1996 si sa respinga cel de-al doilea capat de cerere ca neîntemeiat, dat fiind faptul ca drepturile de autor, conform Legii nr. 8/1996, îi apartin, în calitate de mostenitoare, pâna la data de 13.03.2049.

În al doilea rând, însusi rationamentul primei instante în solutionarea primului capat de cerere - gresit - atragea aplicabilitatea dispozitiilor art.8 din Decretul nr. 321/1956, în conformitate cu care la expirarea termenelor prevazute la art. 6 dreptul patrimonial de autor se stinge, nemaiputând apartine, nici apelantei, nici intimatei.

Deliberând asupra apelului de fata in raport cu motivele de apel invocate, curtea retine urmatoarele:

De pe urma defunctului D.I., zis si S., decedat la 13.03.1979, a ramas ca mostenitoare D.E., asa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 629/1979 eliberat de Notariatul sectorului 1 Bucuresti, drepturile patrimoniale de autor apartinând defunctului fiind dobândite de mostenitoarea sa in conditiile art. 6 din Decretul nr. 321/1956.

Potrivit art. 6 alin. 1 lit. a din Decretul 321/1956, "La moartea autorului sau a vreunuia dintre coautori, drepturile patrimoniale de autor se transmit prin mostenire, potrivit Codului Civil, însa numai pe urmatoarele termene: a) sotului si ascendentilor autorului, pe tot timpul vietii fiecaruia;"

Ca atare, drepturile patrimoniale de autor dobândite de numita D.E. prin mostenire urmau sa dureze pe toata durata vietii acesteia.

În anul 1996 a intrat în vigoare Legea nr. 8/1996 care, în art. 149 alin. 3 prevede ca "Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi si pentru care nu au expirat termenele de protectie calculate conform procedurilor legislatiei anterioare se prelungeste pâna la termenul de protectie prevazut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi."

În virtutea noii reglementari, durata drepturilor patrimoniale de autor dobândite de D.E. prin mostenire s-a prelungit pâna la termenul de protectie prevazut de noua lege, termen care, potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, este de 70 de ani de la moartea autorului. Ca atare, potrivit acestei reglementari, durata de protectie a drepturilor patrimoniale de autor dobândite de D.E. prin mostenire urmeaza sa expire la 31.12.2049.

De asemenea, potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, transmiterea drepturilor patrimoniale de autor pe calea mostenirii se face potrivit legislatiei civile în materie de succesiuni. D. E. a decedat la 10.11.2001, mostenitorul acesteia fiind D.M., asa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 80/9.12.2004. În calitate de mostenitor, D.M. a dobândit toate drepturile avute de D.E. la momentul decesului acesteia, inclusiv drepturile patrimoniale de autor pe care aceasta le mostenise de la D.I., zis S., si a caror durata fusese prelungita ulterior prin efectul dispozitiilor Legii nr. 8/1996.

D.M. a decedat la 19.11.2003, mostenitoarea acestuia fiind D.C., asa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 29/30.03.2004. Ca atare, D.C. a dobândit prin mostenire toate drepturile pe care D.M. le avea in patrimoniu la momentul decesului, inclusiv drepturile patrimoniale de autor pe care D.M. de mostenise de la D.E. în modul aratat mai sus.

În consecinta, curtea constata ca în mod gresit prima instanta a admis cererea reclamantei, întrucât eliberarea certificatului de mostenitor suplimentar nr. 80/2004 emis de BNP Elena Calpanas si certificatul de mostenitor suplimentar la certificatul de mostenitor nr. 29.2004 emis de BNP Semper s-a realizat cu respectarea dispozitiilor legale in materia mostenirii si în conformitate cu dispozitiile legale privind durata de protectie a drepturilor patrimoniale de autor.

De asemenea, în mod gresit prima instanta a retinut ca exercitiul drepturilor de autor de pe urma defunctului scriitor D.I. apartine reclamantei ulterior datei decesului numitei D.E., întrucât, efect al intrarii in vigoare a dispozitiilor Legii nr.8/1996, durata acestor drepturi fusese prelungita la 70 de la data de 1 ianuarie a anului imediat urmator celui în care a avut loc decesul autorului si, totodata, potrivit dispozitiilor legii noi, drepturile patrimoniale de autor se transmit prin mostenire potrivit legislatiei civile si, doar în lipsa de mostenitori, acestea se transmit organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie (art. 25 alin. 1 din Legea nr. 8/1996). Or, în cauza nu s-a pus problema lipsei mostenitorilor, de pe urma defunctei D.E. ramânând ca mostenitor D.M., iar de pe urma acestuia ramânând ca mostenitoare pârâta.

În consecinta, curtea va admite apelul si, schimbând în tot sentinta apelata, va respinge actiunea ca neîntemeiata si, totodata, în temeiul art. 274 Cod Procedura Civila, va obliga reclamanta la 1000 lei cheltuieli de judecata catre pârâta.

De asemenea, în temeiul art. 298, raportat la art. 274 Cod Procedura Civila, curtea va obliga intimata la 24,3 lei cheltuieli de judecata catre apelanta.