Dosar nr. 975/828/2008
R O M Â N I A
TRIBUNALUL ARGES
SECTIA CIVILA
DECIZIE Nr. 1830/R
Sedinta publica de la 20 Noiembrie 2009
Completul compus din:
PRESEDINTE C. D.
Judecator G. T. - presedinte instanta
Judecator A. M. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de reclamantii B. G. si M. G.-A., împotriva sentintei civile nr.- din -2009 pronuntata de J. T., în dosarul nr.-, intimat fiind pârâtul A. L.
La apelul nominal facut în sedinta publica au raspuns: av. I P. pentru recurentii reclamanti si av. A. I. pentru intimatul pârât .
Procedura legal îndeplinita .
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Av. A. I. depune la dosar împuternicire avocatiala emisa de Baroul Arges pentru intimatul pârât A. L.
La solicitarea instantei, aparatorul recurentilor reclamanti învedereaza ca personal a semnat recursul în calitate de avocat , fiind aparator al reclamantilor si la instanta de fond . Mai arata ca semnatura de la fila 45 ( dosar fond) îi apartine , însa nu si cea de la fila 30 dosar fond.
Aparatorul recurentilor reclamanti solicita proba cu înscrisuri , sens în care depune la dosar copia rezolutiei P.J. T., din 27.02.2009.
Aparatorul intimatului pârât lasa la aprecierea instantei proba cu înscrisuri solicitata de aparatorul recurentilor reclamanti , aratând ca nu solicita termen pentru a lua cunostinta de continutul înscrisului depus la dosar .
Tribunalul apreciaza utila solutionarii cauzei proba cu înscrisuri solicitata de aparatorul recurentilor reclamanti si o admite .
Aparatorii partilor , având pe rând cuvântul, arata ca nu mai au cereri de formulat .
Tribunalul , în raport de aceasta împrejurare, constata recursul în stare de judecata si acorda cuvântul asupra acestuia .
Aparatorul recurentilor reclamanti B. G. si M. G.-A. solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat în scris , modificarea sentintei si în sensul de a dispune obligarea pârâtului sa restituie reclamantilor bunurilor mentionate în actiune , fara cheltuieli de judecata. Învedereaza ca a facut dovada contractului de depozit, respectiv a remiterii si detinerii lucrului cu acest titlu, precum si dovada imposibilitatii preconstituirii unui înscris, fata de relatia de prietenie dintre parti .
Aparatorul intimatului pârât A. L. solicita respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei de fond ca legala si temeinica , fara cheltuieli de judecata învederând ca între parti nu a fost încheiat contract de depozit între intimatul pârât si societatea si ca bunurile nu se mai afla în posesia intimatului pârât .
INSTANTA
Asupra recursului civil de fata:
Constata ca la data de 14.08.2008, reclamantii B. G. si M. G.-A. au chemat în judecata pe pârâtul A. L., solicitând ca pe calea ordonantei presedintiale sa fie obligat pârâtul la restituirea urmatoarelor bunuri: camion marca ---- (serie sasiu -); macara marca -, -., -, -; ansamblu de schela metalica, în suprafata de aproximativ - m.p.
La termenul de judecata din data de 20.08.2008, aparatorul reclamantilor a precizat cererea de ordonanta presedintiala învederând instantei faptul ca reclamantii înteleg sa formuleze actiune potrivit dreptului comun, iar la data de 24.09.2000 reclamantii au precizat din nou cererea introductiva, potrivit disp.art.132 din Codul de procedura civila.
Motivând cererea de chemare în judecata asa cum a fost precizata, reclamantii au aratat faptul ca au încredintat pârâtului în vederea depozitarii urmatoarele bunuri: un camion marca -, o macara marca - si un ansamblu de schela metalica în suprafata de - m.p., bunuri ce au fost depozitate în localitatea C., judetul A. Au mai aratat reclamantii si faptul ca desi au solicitat pârâtului restituirea bunurilor depozitate acesta a refuzat în mod nejustificat.
Se sustine de reclamanti si faptul ca bunurile depozitate sunt folosite de pârât în interes propriu, existând pericolul distrugerii.
În solutionarea prezentei cauze s-a administrat proba cu înscrisuri, proba testimoniala si proba cu interogatoriu.
Prin sentinta civila nr. - din - pronuntata de J. T., a fost respinsa actiunea formulata de reclamantii B. G. si M. G. A., în contradictoriu cu pârâtul A. L.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Potrivit disp.art.1591 din Codul civil, contractul de depozit "este un act prin care se primeste lucrul altuia spre a-l pastra si a-l restitui în natura".
Dupa cum rezulta din textul legal mai sus aratat, scopul principal urmarit prin încheierea contractului este pastrarea lucrului depozitat în vederea restituirii lui în natura, la cererea deponentului.
Pe lânga predarea lucrului se mai cere ca depozitul (acordul de vointa dintre parti) sa fie constatat printr-un înscris.
În acest sens, potrivit disp.art.1597 din Codul civil "depozitul voluntar nu se poate face decât prin înscris".
Întrucât existenta înscrisului nu afecteaza validitatea contractului si din dispozitiile art.1597 din Codul civil rezulta numai extinderea cerintei formei scrise la depozitul voluntar indiferent de valoare, proba contractului poate fi facuta si cu martori sau prezumtii daca exista un început de dovada scrisa sau daca a fost o imposibilitate materiala sau morala de a se procura o dovada scrisa sau de a o conserva.
Din declaratiile martorilor audiati în cauza dedusa judecatii, D. A. si S. V. N. (filele 69, 70 si 71 ale dosarului), rezulta faptul ca reclamantii si pârâtul se aflau în relatii de prietenie.
Cu privire la acest aspect, instanta a retinut si faptul ca pârâtul a recunoscut la interogatoriu (fila 76 a dosarului) faptul ca se afla în relatii de prietenie cu reclamantii, împrejurare în raport de care instanta constata existenta unei imposibilitati morale a preconstituirii unui înscris.
În ceea ce priveste proba contractului de depozit, adica remiterea bunurilor ce fac obiectul prezentei actiuni si detinerea cu acest titlu, instanta a retinut faptul ca pârâtul potrivit raspunsurilor la interogatoriul propus de reclamanti a contestat existenta unei întelegeri cu reclamantii privind bunurile în litigiu, iar din declaratiile martorilor audiati în cauza dedusa judecatii, numai martorul S. V. N. a relatat faptul ca a existat o întelegere a reclamantilor cu pârâtul în Italia, iar în baza acordului verbal al acestora, utilajele au fost încredintate pârâtului.
Declaratia martorului mai sus aratat nu se coroboreaza însa cu declaratiile celorlalti martori audiati în cauza dedusa judecatii.
În acest sens, martorul N. I. C.a relatat faptul ca pârâtul lucra cu bunurile în litigiu în calitate de angajat al reclamantilor, aratând faptul ca nu stie despre existenta unei conventii a partilor (fila 67 a dosarului).
Martorul D. A. a învederat instantei faptul ca nu stie despre existenta unei conventii a partilor, dar de la un prieten cunoaste faptul ca bunurile în litigiu se afla în prezent în zona orasului T. (fila 68 a dosarului).
De asemenea, martorul V. O. a relatat ca pârâtul s-a folosit împreuna cu reclamantii de bunurile în litigiu si nu cunoaste daca reclamantii au încredintat pârâtului spre depozitare sau folosire aceste bunuri (fila 69 a dosarului).
În raport de declaratiile martorilor audiati în cauza dedusa judecatii, rezulta faptul ca reclamantii nu au facut dovada contractului de depozit, adica a remiterii si detinerii lucrului cu acest titlu, potrivit disp.art.1591 din Codul civil.
Împotriva sentintei civile nr.- din - pronuntata de J. T., au declarat recurs reclamantii B. G. si M. G.-A., care sustin:
Sentinta este netemeinica si nelegala, deoarece instanta a interpretat gresit probatoriul administrat si dispozitiile art.1591 si art.1597 cod civil.
Potrivit art.1597 Cod civil, depozitul voluntar nu se poate face decât prin înscris .
Inexistenta înscrisului nu afecteaza validitatea contractului; proba contractului poate fi facuta cu martori si prezumtii , daca exista un început de dovada scrisa sau daca exista imposibilitate morala.
Din declaratiile martorilor si din recunoasterile partilor a rezultat ca reclamatii si pârâtul se aflau în relatii de prietenie, astfel ca au fost în situatia imposibilitatii morale de a preconstitui un înscris.
Desi prima instanta a constatat existenta contractului de depozit, ulterior a revenit si a retinut ca reclamantii nu au facut dovada contractului de depozit.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozitiile art.3041 Cod pr.civila.
Examinând actele dosarului si sentinta recurata, tribunalul va retine:
Prin cererea initiala, adresata instantei la data de 14.08.2008 , cei doi reclamanti B. G. si M. G.-A., în calitate de administratori/asociati ai firmei B.G. & M. G. A., au solicitat, pe cale de ordonanta presedintiala, obligarea pârâtului A. L. la restituirea camionului marca -, macaralei - si ansamblului schela metalica de aproximativ 150 mp.
Ulterior, la solicitarea instantei, cei doi reprezentanti ai firmei I. S.N.C. D.I B. G. & M.G. A., au precizat actiunea, aratând ca solicita predarea bunurilor în procedura comuna, în temeiul art.1593, art.1595 si art.1604 Cod civil (f.27, 29, 30 , 44, 45).
Contractul de depozit este un contract real, care se formeaza numai prin si din momentul predarii lucrului care formeaza obiectul contractului de la deponent la depozitar, cu exceptia cazului când lucrul se afla deja, indiferent cu ce titlu, la depozitar (art.1593 alin.2 si 3 Cod civil).
Pe de alta parte, predarea în sine nu este suficienta pentru încheierea contractului, fiind necesara, în acest scop, realizarea acordului de vointa (art.1595 Cod civil), în sensul încheierii contractului de depozit.
Dovada contractului de depozit impune dovada predarii lucrului si dovada acordului de vointa al partilor, acord care trebuie sa fie constatat printr-un înscris (art.1597 Cod civil).
Forma scrisa este ceruta ad probationem si nu ad solemnitatem, ceea ce înseamna ca existenta înscrisului nu afecteaza validitatea contractului.
Proba contractului poate fi facuta si cu martori sau prezumtii daca exista un început de dovada scrisa (art.1197 Cod civil), însa daca partile au fost în imposibilitate morala de a încheia un înscris (art.1198 Cod civil).
Din declaratiile martorilor (f.68-71), rezulta ca cei doi reprezentanti ai societatii reclamante si pârâtul erau prieteni si desfasurau activitati în domeniul constructiilor.
Martorii (f.67-69), nu au cunostinta de existenta unei conventii prin care pârâtul sa fi primit în depozit bunurile a caror restituire este pretinsa de reclamanti.
Singur, martorul S. V. N. (f.71), arata ca între parti a avut loc în Italia un acord verbal, în baza caruia martorul a preluat bunurile si le-a încredintat pârâtului în depozit.
Pârâtul nu a recunoscut la interogatoriu pretinsul contract de depozit (f.76), iar cei doi reprezentanti ai societatii reclamante au sustinut ca au promovat actiunea ca asociati a doua firme : I. S.N.C. si R.I.C. S. C., ultima fiind proprietara camionului (f.74, 75, 77, 78).
Din probele mai sus analizate, rezulta ca reclamantii au facut doar dovada relatiilor de prietenie, avute la un moment dat cu pârâtul.
Nu s-a probat însa conventia partilor de a perfecta un contract de depozit, si nici faptul predarii bunurilor catre pârât.
În acest context probator, prima instanta a interpretat corect dovezile si a aplicat corect legea, fara a se contrazice, în sensul ca, nu a retinut existenta contractului de depozit, pentru ca ulterior, sa aprecieze ca nu s-a facut dovada acestui contract.
Dimpotriva, prima instanta a apreciat ca pretinsul contract de depozit poate fi probat cu martori, data fiind relatia de prietenie dintre parti, iar nu si faptul ca s-ar fi dovedit existenta depozitului invocat.
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 rap.la art.3041 Cod pr.civila si art.304 pct.9 Cod pr.civila, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantii B. G. si M. G.-A., cu domiciliul ales în com.C. sat V. nr.- jud.A., împotriva sentintei civile nr.- din - pronuntata de J. T., în dosarul nr.-, intimat fiind pârâtul A. L., cu resedinta în com.C. sat G. nr.-8 jud.A.
Irevocabila
Pronuntata în sedinta publica de la 20 Noiembrie 2009
Presedinte,
C. D.
Judecator,
G. T.
Judecator,
A. M. P.
Grefier,
M. L.
Red.C.D.
Dact.C.E.C./5 exp.
14.12.2009.
5