Partaj

Dosar Nr. 538 (02.06.2009)

Pronuntând sentinta civila nr.7065/11.09.2008 Judecatoria Bacau a admis în parte atât cererea principala de partaj formulata de reclamanta I.R. în contradictoriu cu pârâtul H.S. cât si cererea reconventionala formulata de acesta din urma împotriva reclamantei si, constatând ca partile au avut calitatea de soti în perioada 13.02.1993 – 19.10.2006 precum si faptul ca în timpul casatoriei au dobândit cu contributii egale bunuri în valoare totala de 21.084,04 lei, a dispus sistarea starii de devalmasie prin atribuirea de loturi. Astfel, reclamanta-pârâta a primit bunuri în valoare totala de 15.478,04 lei, respectiv chiler format dintr-o bucatarie, camera si hol, un grajd format din 2 încaperi, un beci, o fântâna, o fânarie din lemn realizata în anul 2000, un gard cu o lungime de 35,05 m construit în anul 1996 si porti din lemn toate cu o valoare de 9.241,04 lei precum si din urmatoarele bunuri mobile : mobila de sufragerie alcatuita din canapea stofa, masuta, 2 fotolii stofa, servanta si biblioteca (2 dulapuri cu 2 usi, 2 corpuri suspendate, postament cu 4 usi si vitrina), 15 m perdea Pascani, un covor rosu, o soba din fier cu plita 3 ochiuri, o masina de cusut electrica, o scroafa, 5 purcei si 8 gaini toate în valoare de 6.237 lei.

Pârâtul-reclamant a primit bunuri în valoare totala de 5.606 lei, respectiv un frigider cu congelator Arctic, un televizor Philips, un DVD player, o drujba marca Stil, un aragaz cu 3 ochiuri, o butelie, o mobila de bucatarie compusa din bufet, masa cu 4 scaune, un cal, o scroafa, 5 purcei si 7 gaini, pentru egalizarea loturilor reclamanta-pârâta fiind obligata sa plateasca pârâtului-reclamant sulta în valoare de 4.936,04 lei.

Prin aceeasi sentinta, judecatoria a respins cererea privind dreptul de retentie formulata de pârâtul-reclamant si, în temeiul art.274 alin.1 coroborat cu art.276 Cpc, a compensat cheltuielile de judecata pâna la concurenta sumei de 85,30 lei, obligând pârâtul-reclamant sa plateasca reclamantei-pârâte 567,50 lei reprezentând ½ din diferenta de cheltuieli de judecata efectuate de aceasta.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, a retinut judecatoria ca partile au avut calitatea de soti de la data de 13.02.1993 pana la data de 19.10.2006, data ramânerii irevocabila a hotarârii de divort.

Prin Încheierea de sedinta din 14 aprilie 2008 s-a admis în parte in principiu cererea de partaj si tot în parte în principiu cererea reconventionala, s-a constatat ca partile au dobândit in timpul casatoriei un chiler format dintr-o bucatarie, camera si hol, un grajd format din 2 încaperi, un beci, o fântâna, o fânarie din lemn realizata în anul 2000, un gard cu o lungime de 35,05 m construit în anul 1996 si porti din lemn precum si urmatoarele bunuri mobile: mobila de sufragerie alcatuita din canapea stofa, masuta, 2 fotolii stofa, servanta si biblioteca (2 dulapuri cu 2 usi, 2 corpuri suspendate, postament cu 4 usi si vitrina), un frigider cu congelator Arctic, un televizor Philips, un DVD player, un cal, o caruta, o drujba marca Stil, 15 m perdea Pascani, o lada frigorifica, 3 covoare rosii, un aragaz cu 3 ochiuri, o butelie, o mobila de bucatarie compusa din bufet, masa cu 4 scaune, o soba din fier cu plita 3 ochiuri, o masina de cusut electrica, 15 gaini, 2 scroafe si 10 purcei iar contributia partilor la dobândirea acestor bunuri a fost de 50%, asa cum au solicitat de altfel si partile la termenul din 10.04.2008.

Dupa cum rezulta din cuprinsul aceleasi încheieri instanta nu a retinut la masa de partaj montatul tâmplariei, geamurilor si 10 usi atât la casa mare cât si la anexele construite împreuna, cimentuitul fatadei la casa , montatul dusumelei într-o camera si a gresiei si în cele 2 camere din anexa, care au fost cerute de pârâtul-reclamant, apreciind ca acestea nu sunt bunuri de sine statatoare ci îmbunatatiri aduse imobilului dar care nu au fost solicitate ca atare, respectiv ca un drept de creanta.

In cauza s-a dispus si s-au efectuat o expertiza topo-cadastrala, o expertiza in constructii si o expertiza zootehnica in vederea identificarii bunurilor si evaluarii acestora. In baza acestor expertize instanta a retinut ca valoarea totala a masei de partaj este de 21.084,04 lei lei, fiecareia dintre parti revenindu-i câte o cota valorica de 10.542,02 lei.

In consecinta, instanta a dispus iesirea partilor din starea de indiviziune prin atribuirea bunurilor în natura, reclamantei -pârâte fiindu-i atribuite chilerul format dintr-o bucatarie, camera si hol, grajdul format din 2 încaperi, beciul, fântâna, fânaria din lemn realizata în anul 2000, gardul si portile din lemn deoarece acestea se afla amplasate pe terenul primit de ea ca zestre, putând astfel sa exercite nestingherita dreptul de posesie si eventual dreptul de dispozitie cu privire la bunuri.

De asemenea, în lotul reclamantei-pârâte au fost incluse si bunurile mobile enumerate în lotul 1 din Raportul de expertiza efectuata în cauza de expert V.E., acest lucru fiind solicitat cu prilejul concluziilor pe fondul cauzei, precum si o scroafa, 5 purcei si 8 gaini, nefiind dovedit faptul ca doar pârâtul-reclamant a fost cel care a beneficiat de aceste animale.

Instanta a atribuit în lotul pârâtului reclamant celelalte animale , respectiv un cal, o scroafa, 5 purcei si 7 gaini, el fiind cel care se folosea si în timpul casatoriei de cal precum si bunurile mobile enumerate în lotul 2 din Raportul de expertiza efectuata în cauza de expert V.E., acest lucru fiind solicitat cu prilejul concluziilor pe fondul cauzei.

De asemenea, instanta a procedat la egalizarea valorica a loturilor si a obligat reclamanta-pârâta sa plateasca pârâtului-reclamant sulta egalizatoare în suma de 4.936,04 lei.

Capatul de cerere din cererea reconventionala privind dreptul de retentie a fost respins motivat de faptul ca ceea ce urmareste partea este sa poata locui în continuare în bunul imobil pâna la achitarea de catre reclamanta-pârâta a sultei ce i se cuvine or, este de esenta acestui drept de garantie imperfect ca imobilul în cauza nu trebuie folosit de titularul dreptului de retentie. Mai mult decât atât, valoarea sultei de 4.936,04 lei nu justifica retinerea unui bun a carui valoare a fost estimata de expert si retinuta de instanta ca fiind de 9241,04 lei.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs atât reclamanta-pârâta cât si pârâtul-reclamant, în termen, motivate, de asemenea, în termen, legal timbrate (f.15).

În motivarea recursului sau, d-l H. S. a aratat ca atât încheierea de admitere în principiu cât si sentinta judecatoriei sunt nelegale si netemeinice întrucât instanta nu s-a pronuntat asupra cererilor partilor privind efectuarea îmbunatatirilor efectuate la casa, respectiv montare tâmplarie, geamuri si 10 usi atât la casa mare cât si la anexele construite împreuna, cimentuire fatada casa, montare dusumea în aceasta casa si gresie în anexa, ca a retinut în mod gresit o soba de fier în locul uneia de teracota, ca a respins nejustificat cererea recurentului privind retinerea la masa de partaj a 180 de butuci de vie si a 20 pruni, motivând ca au fost plantati de tatal recurentului-pârât.

A criticat recurentul-pârât si solutia data de judecatorie cererii sale privind dreptul de retentie, aratând ca trebuie sa i se recunoasca acest drept atât timp cât reclamanta îi datoreaza o suma de bani iar chilerul si grajdul sunt construite împreuna, bunurile fiind, însa, subevaluate si a precizat, de asemenea, ca drujba si calul retinute de instanta ca bunuri comune sunt, de fapt, bunurile sale proprii.

La rândul sau, recurenta-reclamanta a aratat în motivarea recursului sau ca instanta de fond nu a mentionat faptul ca toate bunurile au ramas în posesia pârâtului desi din probele administrate rezulta acest fapt si nici nu a obligat pârâtul sa-i predea bunurile atribuite în lotul sau, astfel încât hotarârea nu va putea fi pusa în executare (f.5).

D-na I.R. formulat si întâmpinare aratând ca în mod corect instanta de fond a respins cererea pârâtului privind butucii de vie si pomii fructiferi si, de asemenea, în mod corect a apreciat ca lucrarile aratate în cererea reconventionala, formulata defectuos si nesustinuta de probe, nu sunt bunuri de sine statatoare ci îmbunatatiri aduse imobilului dar care nu au fost solicitate ca atare, respectiv ca un drept de creanta, astfel încât nu le-a retinut la masa de partaj.

În ceea ce priveste dreptul de retentie a aratat recurenta-reclamanta ca cererea nu putea fi admisa în conditiile în care ea locuieste cu chirie iar pârâtul este violent si a primit integral sulta stabilita de instanta de fond. Totodata, s-a aratat în întâmpinare ca bunurile retinute la masa partajabila au fost corect evaluate (f.17).

La dosarul de recurs au fost depuse înscrisuri (declaratii de martor date în dosarul nr.1235/2008 al Judecatoriei Bacau-f.20-23).

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau la 15.11.2007 I.R. a solicitat partajarea bunurilor comune pe care le-a dobândit în timpul casatoriei cu H.S., cu precizarea ca toate bunurile, atât imobile cât si mobile, au ramas în posesia pârâtului.

La rândul sau, acesta a formulat cerere reconventionala solicitând includerea în masa bunurilor de împartit si a altor bunuri mobile, recunoscând totodata ca majoritatea acestor bunuri au ramas în posesia sa, contestând ca ar avea calitatea de bun comun 10 godaci si 2 scroafe si aratând ca a primit de la parinti un cal iar dupa despartirea în fapt a dobândit cu contributie de 100% un cal, o caruta si o drujba Stil. A aratat, de asemenea, pârâtul-reclamant ca în timpul casatoriei cu reclamanta-pârâta au mai construit un coser din lemn, un cotet cu doua încaperi din lemn, o fânarie din lemn acoperita cu tigla, efectuând si diverse îmbunatatiri atât la casa mare cât si la anexele construite împreuna si a solicitat sa i se acorde un drept de retentie pâna când reclamanta îi va plati sulta ce i se cuvine (f.12,14).

Prin încheierea de admitere în principiu din 14.04.2008 Judecatoria Bacau a admis în parte atât actiunea principala cât si cererea reconventionala si constatând ca partile au dobândit în timpul casatoriei cu contributii egale, de 50% fiecare, un chiler, un grajd, un beci, o fântâna, o fânarie din lemn, gard din scândura si porti din lemn precum si mai multe bunuri mobile, a dispus efectuarea de expertize pentru evaluarea bunurilor (f.45,46).

Motivarea instantei de fond care refuza retinerea la masa de partaj a îmbunatatirilor aduse constructiilor, atât a celor aratate de reclamanta cât si a celor indicate de pârât prin cererea reconventionala, întrucât nu au fost solicitate ca un drept de creanta, este gresita, instanta încalcând dispozitiile art.129 alin.(4) cpc care arata ca judecatorul este în drept sa ceara partilor explicatii oral sau scris cu privire la situatia de fapt si motivarea în drept, putând pune în dezbatere orice împrejurare de fapt ori de drept chiar daca nu este mentionata în cerere sau în întâmpinare.

Astfel, nici din cuprinsul cererii principale si nici din cel al cererii reconventionale nu rezulta ca partile au solicitat îmbunatatirile ca bunuri distincte, mentionându-se doar efectuarea acestora cu intentia neechivoca de a fi luate în considerare la stabilirea masei de împartit iar pe de alta parte, din cuprinsul încheierilor de sedinta nu rezulta ca instanta ar fi pus în discutia partilor calificarea juridica a pretentiilor referitoare la îmbunatatiri. Pe cale de consecinta, nici probele nu au fost discutate si administrate în mod corespunzator, acest motiv de recurs, gasit fiind ca întemeiat, atragând casarea sentintei cu trimitere spre rejudecare, în temeiul art.312 alin.(5) Cpc, pentru a fi analizate pe fond si cererile partilor referitoare la îmbunatatiri.

Întemeiata este si critica privind retinerea ca bun comun doar a unei sobe de fier, fiind solicitata si partajarea unei sobe de teracota (de catre reclamanta si recunoscuta implicit de pârât), probele administrate nefiind concludente (martorul Z. Gh.vorbeste despre o soba aflata în bucatarie fara a da detalii-f.29 dosar fond, expertiza constructii mentioneaza o soba cu lemn – f.71, iar expertiza bunuri mobile evalueaza o soba de fier – f.92).

De asemenea, instanta de recurs constata ca si motivul referitor la neretinerea de catre instanta de fond a butucilor de vie si a pomilor fructiferi este întemeiat. Astfel, prin cererea reconventionala pârâtul-reclamant a solicitat partajarea a 180 butuci de vie si a 20 pruni iar instanta retine în încheierea de admitere în principiu ca s-ar fi solicitat doar 18 butuci si 20 pruni, cerere pe care o respinge cu motivarea gresita ca cererea nu ar fi fost dovedita în conditiile în care martorul Z. Gh. declara ca stie ca „în timpul casatoriei s-a plantat vie si pruni de catre tatal pârâtului” (f.29), nefiind însa întrebat de instanta câti anume butuci si câti anume pruni iar faptul ca tatal pârâtului a fost cel care a plantat nu poate determina respingerea cererii, fiind evident ca lucrarile s-au efectuat în folosul partilor, soti la vremea aceea, chiar daca terenul nu era bun comun.

Trebuie observat ca, desi pârâtul-reclamant a aratat la termenul din 21.02.2007 (f.25) ca renunta la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei, dat fiind specificul actiunilor de partaj de bunuri comune, administrarea acestei probe, chiar si din oficiu, în conditiile art.129 alin.(59 cpc este deosebit de utila, în acest sens fiind si dispozitiile art.6733 Cpc, potrivit carora la prima zi de înfatisare, daca partile sunt prezente, instanta le va cere declaratii cu privire la fiecare dintre bunurile supuse împartelii si va lua act, când este cazul, de recunoasterile si acordul lor cu privire la existenta bunurilor, locul unde se afla si valoarea acestora.

Solutia data de judecatorie cererii de stabilire a unui drept de retentie formulata de pârâtul-reclamant este, de asemenea, criticabila, motivarea potrivit careia „este de esenta acestui drept de garantie imperfect ca imobilul în cauza nu trebuie folosit de titularul dreptului de retentie” fiind echivoca si eronata. Dimpotriva, doctrina a definit dreptul de retentie ca fiind dreptul în virtutea caruia cel ce detine un lucru mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie sa-l restituie, are dreptul sa-l retina pâna ce creditorul titular al dreptului de proprietate exclusiva asupra bunului îi va plati sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întretinerea ori îmbunatatirea acelui bun. Conditia esentiala pentru a putea fi invocat un astfel de drept este aceea ca datoria pretinsa sa se afle în conexiune, sa aiba legatura cu bunul, sa fie prilejuita de acesta, sa fie, deci, un debitum cum re iunctum.

Solutionarea cererii privind dreptul de retentie este, însa, strâns legata de solutionarea cererilor privind îmbunatatirile aduse imobilului în timpul casatoriei, cereri formulate de ambele parti si nesolutionate de instanta de fond.

Referitor la retinerea ca bunuri comune a unui cal si a unei drujbe, instanta constata ca martorii audiati au dovedit faptul ca acestea sunt bunuri proprii ale pârâtului-reclamant; astfel, la casatorie partile au primit doi cai de la tatal pârâtului, în timpul casatoriei s-a cumparat un cal dar s-a si vândut unul iar în pârâtul a lucrat cu un cal al lui si unul al tatalui lui (f.23,39,30). În ceea ce priveste drujba, instanta constata ca probele administrate sunt contradictorii; astfel, este adevarat ca martorul B.Gh. declara ca a vazut la parti în timpul casatoriei o drujba (f.23), însa martorul pârâtului, M.P. (f.30) a aratat ca pârâtul are o drujba luata recent iar expertul a identificat un asemenea bun, marca Stil, procurat în 2005 (f.92). Pârâtul a afirmat ca bunul a fost achizitionat dupa despartirea în fapt, însa data despartirii nu poate fi stabilita pe baza datelor aflate la dosar - martorul B.Gh. a declarat ca în 2004 partile erau despartite de 10 luni (f.23) iar martora C.F. a declarat ca separarea partilor a intervenit în aprilie 2006(f.24).

În mod gresit instanta de fond a respins cererea pârâtului de efectuare a unei contraexpertize în specialitatea constructii (f.94) în conditiile în care expertul desemnat, ing. C.N. aratat ca nu poate stabili valoarea de circulatie a constructiilor (f.97), cererea recurentului-pârât de a fi solicita opinia unui alt expert fiind pe deplin justificata.

În ceea ce priveste recursul declarat de reclamanta, instanta constata ca judecatoria a omis sa stabileasca posesia bunurilor, desi s-a solicitat în mod expres obligarea pârâtului la restituirea bunurilor (f.98 dosar fond), astfel încât sentinta pronuntata nu poate fi pusa în executare.

În consecinta, fata de administrarea defectuoasa a probelor (nu s-au luat interogatorii complete partilor, chiar si din oficiu, nu s-au audiat martorii în mod corespunzator cu privire la chestiunile contestate, nu s-a efectuat o contraexpertiza constructii pentru a se verifica daca se poate stabili pretul de circulatie al imobilelor, evitându-se astfel prejudicierea partii care urmeaza sa primeasca sulta), pentru ca instanta sa califice corect în drept cererile partilor privind efectuarea îmbunatatirilor si sa le dea eficienta la efectuarea împartelii, în temeiul art.305 si 312 alin(5) Cpc recursurile vor fi admise cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.