R O M Â N I A
JUDECATORIA S
PENAL
SENTINTA PENALA Nr. 101
Sedinta publica din 3 iulie 2009
Completul compus din:
PRESEDINTE CP
Grefier LI
Ministerul Public reprez.prin Procuror: CM
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petentul SW si pe intimat MI, având ca obiect plângere împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata (art.278 ind.1 C.p.p.)
La apelul nominal facut în sedinta publica la pronuntare se constata lipsa partilor.
Procedura legal îndeplinita.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 30 iunie 2009, iar sustinerile si concluziile partilor au fost consemnate în încheierea de sedinta din acea data, care face parte integranta din prezenta sentinta, când Judecatoria având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru azi, 3 iulie 2009, când s-a pronuntat urmatoarea sentinta:
INSTANTA
Prin plângerea înregistrata la aceasta instanta sub nr. 763/308/2009 din 27.04.2009 (plângerea a fost înregistrata la Parchetul de pe lânga Judecatoria S la 16.04.2009 si înaintata Judecatoriei S la 27 aprilie 2009), petentul WS a solicitat desfiintarea rezolutiei (ordonantei) din 10.03.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria S prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului MI cercetat sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 215 al. 1, 3 cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen., redeschiderea urmaririi penale fata de MI, schimbarea încadrarii juridice din art. 215 al. 1,3 în art. 213 al. 1 C.pen. urmând a se solicita precizari daca paartea vatamata întelege sa depuna plângere fata de numitul MI sub aspectul savârsirii infractiunii de abuz de încredere si trimiterea in judecata a învinuitului MI pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 213 C.p.
În considerentele plângerii petentul a aratat ca solutia atacata este nelegala întrucât procurorul in mod gresit a dispus scoaterea de sub urmarire penala prin rezolutie, ca potrivit art. 203 al. 1 C.p.p. în desfasurarea urmaririi penale organul de urmarire penala dispune asupra actelor sau masurilor procesuale prin ordonanta, acolo unde legea prevede aceasta, iar in celelalte cazuri prin rezolutie motivata, ca si potrivit disp. art. 249 cu referire la art. 243 al. 2 C.p.p. procurorul se pronunta asupra scoaterii de sub urmarire penala a unor persoane prin ordonanta pentru cazurile prev. în art. 10 lit. a) c) Cpr.pen. daca exista învinuit sau inculpat în cauza, ca solutia a fost dispusa în cauza de un procuror stagiar si avizata de procurorul coordonator.
Petentul mai arata ca procurorul nu a înteles esenta cauzei, câta vreme initial s-a dispus începerea urmaririi penale fata de învinuitul MI pentru savârsirea infractiunii de înselaciune prev. de art.215 al.1 c.pen. pentru ca apoi la aproape 2 ani, la 4.03.2008 sa dispuna schimbarea încadrarii juridice în disp.art.215 al.1,3 cu aplic.art.41 al.2, iar la 10.03.2009 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala, pornindu-se de la premisa gresita ca fapta nu este prevazuta de legea penala, fiind o chestiune de natura civila si ca în mod gresit procurorul s-a concentrat doar asupra disp.art.215 c.pen., cum a fost gresit si plângerea formulata si nu a încercat sa surprinda esenta, în sensul începerii urmaririi penale împotriva lui MI si trimiterea lui în judecata pentru savârsirea infractiunii de abuz de încredere prevazuta de art.213 c.pen.
Petentul arata în plângere ca intimatul MI a dispus pe nedrept de sumele pe care WS i le-a trimis, fapt recunoscut de intimat atât în e-mailul trimis lui Siekmann, cât si în declaratia data în fata procurorului, astfel ca exista elemente care conduc la ideea savârsirii de catre MI a infractiunii de abuz de încredere prev.si ped. de art.213 c.pen.
La data de 30 aprilie 2009 acelasi petent a depus la Judecatoria S plângerea înregistrata sub nr.989/308/2009 prin care a solicitat desfiintarea rezolutiei din 30.03.2009 a prim - procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria S si continuarea urmaririi penale fata de MI si trimiterea lui în judecata pe baza probelor existente la dosar, inclusiv recunoasterea de catre acesta a savârsirii infractiunilor de gestiune frauduloasa si înselaciune.
În considerente, petentul a aratat ca între el si intimatul MI au existat relatii de afaceri din 2003, când i-a acordat acestuia un mandat pentru achizitionarea unor imobile si pe care sa le renoveze, în principal mandatul referindu-se la imobilul din S, str.Tâmplarilor nr.9 si la renovarea acestuia, deschizând un cont bancar în care îi trimitea intimatului bani pentru cumpararea si a altor imobile în diferite localitati, similar celui din S, dar ca din banii trimisi Munteanu si-a însusit cca 40.000 Euro si nu i-a folosit pentru scopul pentru care erau destinati, neîntelegând sa-l remunereze în vreun fel pe Munteanu, ca acesta i-a furnizat informatii false, afirmând ca a cumparat case si le-a renovat, ceea ce în realitate nu s-a întâmplat, astfel ca faptele lui sunt infractiuni prevazute de art.214 si 215 c.pen. si ca în mod gresit solutiile parchetului sunt nelegale.
Prin încheierea din 26 mai 2009 instanta a dispus, în temeiul art.32-34 c.pr.pen. conexarea celor doua plângeri în Dosarul cu nr.763/308/2009.
A fost atasat dosarul parchetului nr.1481/P/2005.
Din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, a înscrisurilor din dosarul parchetului atasat, instanta retine si constata urmatoarele:
La data de 5 noiembrie 2004 petentul SV a depus la Parchetul de pe lânga Judecatoria S plângerea penala împotriva numitului MI pentru a fi cercetat sub aspectul savârsirii infractiunilor de furt prev. de art.208 c.pen., gestiune frauduloasa prev.de art.214 al.2 c.pen. si înselaciune prev. de art.215 al.1 si 4 c.pen., aratând ca l-a cunoscut pe MI cu mai multi ani în urma, s-au cunoscut destul de bine, câstigându-i încrederea si ca s-a oferit sa-i cumpere imobile în România si apoi si sa desfasoara afaceri împreuna, motiv pentru care l-a împuternicit prin procura autentificata sub nr.3834/2003 a notarului public UM pentru a-i cumpara imobilul din S, str.Tâmplarilor nr.9 întabulat în CF 494 S, top.132/1, ca Munteanu a si cumparat imobilul mentionat cu pretul de 65.000 Eu, ca ulterior i-a trimis si alte sume de bani pentru cumpararea altor imobile, respectiv un imobil în S pe str.Tâmplarilor nr.9 bis pentru care i-a trimis 28.000 Euro, o casa în Eliseni, jud.Harghita pentru care i-a solicitat 10.000 Eu, 2 case în Letea, jud.Tulcea pentru care i-a solicitat 8.000 Eu, o casa în S, str.H.Oberth pentru care i-a solicitat 30.000 Eu, o casa în Rondola, jud.Sibiu pentru care i-a solicitat 18.000 Eu, ca i-a mai solicitat 5.000 Eu pentru reparatii la casa de pe Tâmplarilor nr.9, din S si 1.500 Eu pentru mobilier vechi.
Petentul a aratat modalitatea de trimitere în tara a banilor, aratând ca a trimis în total suma de 186.000 Eu si 6.000 dolari SUA, din care 60.000 Eu si 6.000 dolari în contul lui MI si 126.000 Eu în conturile sale, ca banii nu au fost folositi pentru ce au fost trimisi, fiind însusiti de catre MI si folositi în scop personal, iar când petentul l-a cautat sa-i ceara explicatii, acesta nu a mai raspuns la telefon, ascunzându-se si ca într-un e-mail trimis petentului a recunoscut ca i-a folosit banii pentru a-si salva fiul de la închisoare.
Prin Rezolutia din 10.03.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria S, în temeiul art.249 c.pr.pen. rap.la art.11 pct.1 lit.b) rap.la art.10 lit.b) c.pr.pen. învinuitului MI a fost scos de sub urmarire penala pentru infractiunea prev.de art.215 al.1 si 3 c.pen. cu aplic.art.41 al.2 c.pen. motivându-se ca raporturile dintre parti sunt de natura civila.
Prin Rezolutia din 30.03.2009 a Prim procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria S a fost respinsa plângerea petentului si mentinuta rezolutia din 10.03.2009 pe aceleasi considerente: raspunderea intimatului este de natura civila contractuala si nu penala, faptele inculpatului nefiind prevazute de legea penala.
Plângerea petentului este nefondata pentru urmatoarele considerente:
Între petentul SV si intimatul MI s-a încheiat la 12 septembrie 2003 contractul de mandat autentificat intitulat „procura” prin care primul îl împuterniceste pe cel de-al doilea ca în numele sau si pentru sine sa cumpere un imobil în S, în special pe str.Tâmplarilor nr.9, va stabili pretul, va achita imobilul si va consimti intabularea dreptului de proprietate în favoarea sa, mandatarul îl va reprezenta pe mandant cu depline puteri sa faca toate formalitatile necesare, va semna valabil în numele sau si pentru el ori de câte ori va fi necesar în vederea cumpararii unui imobil, semnatura mandatorului fiindu-i opozabila (f.39 din dosarul parchetului).
Intimatul a cumparat imobilul din S, str.Tâmplarilor nr.9 pentru petent, între parti intervenind o întelegere în sensul ca intimatul sa se ocupe de renovarea imobilului.
În acest scop petentul a si trimis bani pentru lucrarile de renovare, bani din care intimatul a si folosit o parte în acest scop.
Ulterior, petentul SV a mai venit în România, a întretinut corespondenta cu intimatul si au stabilit de comun acord ca petentul sa-i trimita bani intimatului pentru achizitionarea si a altor imobile din tara, din diverse zone.
Petentul i-a trimis în total, conform expertizei contabile efectuate în cauza, suma de 101.539,23 Eu, din care rezulta ca au fost cheltuiti 21.857,05 Eu, intimatul MI nejustificând suma de 77.682,18 Eu cu înscrisuri, acesta sustinând ca o parte din bani au fost cheltuiti cu ocazia vizitelor petentului SV în România, iar suma de aproximativ 40.000 Euro i-a cheltuit în interes personal.
Asadar contractul încheiat între parti, în scris intitulat „procura” si autentificat prin încheierea nr.3834 din 12 septembrie 2003 a notarului public Urian Marinela este un contract de mandat special prin care SV l-a mandatat pe MI sa cumpere un imobil în S, în special pe str.Tâmplarilor nr.9 din S, mandat care s-a si executat prin cumpararea imobilului de catre intimat.
Ulterior, prin întelegerea partilor, în sensul ca intimatul sa achizitioneze si alte imobile în S sau în alte zone ale tarii, cu bani trimisi de SV si sa renoveze imobilul achizitionat, s-a încheiat un alt contract nenumit, dar care poate fi interpretat ca fiind un contract de mandat, petentul facând oferta sa-i achizitioneze alte imobile, iar intimatul acceptând aceasta oferta.
Trebuie precizat însa ca partile nu au convenit cu privire la întinderea mandatului, la clauze contractuale exprese, petentul asumându-si riscul executarii defectuoase de catre mandatar a mandatului ce i-a fost încredintat.
Mai mult, petentul cu un minim de diligenta, cu ocazia vizitelor efectuate în România ar fi putut sa verifice modul de îndeplinire a mandatului dat intimatului MI si sa-i ceara socoteala acestuia despre împlinirea mandatului, ceea ce nu a facut, continuând sa trimita bani, pe care intimatul recunoaste ca partial si i-a însusit.
Pe de alta parte, petentul avea posibilitatea revocarii oricând a mandatului.
Asadar raporturile dintre parti sunt de natura civila, derivate dintr-un contract civil – contract de mandat, iar raspunderea intimatului MI este de natura civila si nu penala.
Actiunea intimatului de folosire a unei parti din banii primiti de la petent în scop personal, în conditiile în care nu i s-a interzis, nu poate fi interpretata ca un act de dispunere pe nedrept si nici ca însusire a bunului altuia pentru realizarea laturii obiective a infractiunii de abuz de încredere prev.de art.213 c.pen., dar nici a altei infractiuni.
Intimatul nu si-a îndeplinit mandatul încredintat de petent, conform întelegerii lor sau si-a depasit mandatul si poate fi tras la raspundere civila de catre mandant, în sensul de a-i cere socoteala, pe calea unei actiuni civile. Neexecutarea obligatiei derivate din contractul de mandat de catre mandatar poate atrage doar raspunderea sa contractuala, mandantul având deschisa calea actiunii civile.
Neexistând indicii ca intimatul MI ar fi savârsit vreo fapta penala, în mod temeinic si legal parchetul a dispus prin rezolutia din 10.03.2009 confirmata si prin rezolutia prim procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria S, scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului MI, în temeiul art.249 rap.la art.11 pct.1 lit.b) raportat la art.10 lit.b) c.pr.pen., faptele savârsite de intimat nefiind fapte penale, infractiuni.
În ce priveste denumirea actului procesual prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala – rezolutia – instanta apreciaza ca, desi potrivit art.249 al.2 c.pr.pen. fac trimitere la art.242-246 c.pr.pen., faptul ca procurorul nu a intitulat actul de scoatere de sub urmarire penala „ordonanta”, ci „rezolutie” nu este de natura a impieta asupra legalitatii si temeiniciei solutiei, neprevazându-se vreo sanctiune.
Pentru motivele aratate si în temeiul art.278 ind.1 lit.a) c.pr.pen., instanta va respinge plângerea petentului împotriva rezolutiilor contestate, mentinându-le ca temeinice si legale.
În temeiul art.192 al.2 c.pr.pen., petentul va fi obligat la 30 lei cheltuieli judiciare catre stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
În baza art.2781 lit.a) c.pr.pen. respinge plângerea petentului SV împotriva Rezolutiei din 10.03.2009 si a Rezolutiei din 30.03.2009 ale Parchetului de pe lânga Judecatoria S privind pe intimatul MI, nascut la 18.09.1959 în S, jud.M, fiul lui I si L, posesor al CI seria MS nr. eliberat de Politia S, CNP , domiciliat în S, str. nr., jud.M, mentinând rezolutiile atacate.
În baza art.192 al.2 c.pr.pen. obliga pe petent la 30 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronuntare.
Pronuntata în sedinta publica azi 3 iulie 2009.
PRESEDINTE
CP
GREFIER
LI
Red.P.C. dactl.L.I.
3ex./techored.4.08.
2009????