Cod operator nr. 11276
Dosar nr. 3972/296/2008
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SATU MARE
SECTIA CIVILA
DECIZIA CIVILA Nr. 17/R
Sedinta publica de la 18 Ianuarie 2010
Uzucapiune. Conditii.
(…)
Deliberând asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin Sentinta civila nr. 7719/17.12.2008 pronuntata de Judecatoria Satu Mare în dosar nr. unic de mai sus a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamanta H împotriva pârâtilor (…) toti cu domiciliul necunoscut, pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca potrivit extrasului CF 245 Satmarel cu nr. top.274, caruia îi corespunde în natura curte intravilan în suprafata de 399 mp si nr. top. 275, caruia îi corespunde în natura arator intravilan în suprafata de 2546 mp, figureaza ca proprietar tabular K si sotia D în cote de 1/1 parte cu titlul juridic cumparare.
Conform extraselor CF 246 Satu Mare cu nr. top. 271/1, 272/2 si 273 carora le corespunde în natura arator cu casa si curte în suprafata totala de 1751 mp figureaza ca proprietar tabular P asupra cotei de 2/15 parte, K asupra cotei de 3/15 parte, iar conform extrasului CF 247 Satmarel cu nr. top. 271/2, arator intravilan de 1345 mp, nr. top. 271/1 - casa în intravilan în suprafata de 32 mp si curte intravilan în suprafata de 374 mp pe nr. top. 273 figureaza ca proprietar KG casatorit cu TR asupra cotei de 3/18 parte, KF casatorita cu VG asupra cotei de 3/18 parte, KA asupra cotei de 3/18 parte, KJ asupra cotei de 3/18 parte, PM, PL, PM minori asupra cotei de 1/18 parte fiecare, K si sotia D asupra cotei de 3/18 parte.
Reclamanta a depus în probatiune un plan de situatie cu privire la imobilul teren din litigiu avizat în 2001 si apoi un plan de amplasament al imobilului careia îi corespunde în natura casa si teren situate pe raza localitatii Satamarel.
În dovedirea actiunii sale reclamanta s-a obligat sa prezinte doi martori astfel ca a fost audiati S si R, care au aratat ca reclamanta detine imobilul casa si teren, precum si gradina aferenta în suprafata de 60 ari si ca aceste imobile au fost detinute de antecesorii ei, respectiv parintii si bunicii reclamantei, fiind transmise ulterior în posesia reclamantei. Au mai aratat ca bunicii reclamantei au stapânit aceste imobile înaintea anilor 1940.
Raportat la faptul ca reclamanta nu a facut dovada cu acte de stare civila ca este mostenitoarea antecesorilor înscrisi în cartea funciara, iar pe de alta parte din schita de parcelare depusa la fila 6 figureaza ca proprietar tabular si ZV asupra imobilelor care fac obiectul litigiului, terenul aferent casei facând obiectul Legii nr. 18/91 si nu a depus în acest sens titlul de proprietate cu privire la aceste imobile, instanta de fond a apreciat ca în speta nu sunt incidente dispozitiile art. 1846-1890 Cod civil, respingând actiunea promovata.
Împotriva sentintei civile reclamanta H a declarat recurs, solicitând în baza art. 312 C.proc.civ. admiterea acestuia, modificarea hotarârii instantei de fond în sensul admiterii actiunii asa cum a fost ea formulata, pentru urmatoarele motive:
1. Recurenta apreciaza ca din depozitia martorilor audiati în cauza a rezultat destul de clar relatia de rudenie dintre reclamanta, pe de o parte si ZaV, K si sotia D – ultimii doi fiind bunicii materni ai recurentei-reclamante, în acest sens depunând actele de stare civila si schita arborelui genealogic.
2. Recurenta arata ca instanta de fond retine în mod gresit ca numitul ZV este proprietar tabular, facând afirmatia ca aceasta calitate rezulta „din schita de parcelare depusa la fila 6". În primul rând, calitatea de proprietar tabular rezulta dintr-un extras de CF si nu dintr-o schita de parcelare. Când s-a întocmit acea schita, tatal reclamantei - ZV - era în viata si schita s-a întocmit în favoarea acestuia, cu scopul de a dobândi el proprietatea. Ulterior, dupa deces, schita a fost modificata în favoarea reclamantei. Din extrasele de CF depuse nu exista nici o înscriere în favoarea tatalui recurentei.
3. Recurenta mai arata ca nu întelege de unde instanta de fond a tras concluzia ca terenul aferent casei a facut obiectul Legii nr. 18/1991. Daca ar fi fost asa, atunci era evident ca având titlul de proprietate, promovarea acestei actiuni ar fi fost nu numai inutila, dar si lipsita de interes.
Apreciaza ca în cauza sunt incidente dispozitiile art. 1846 -1890 Cod civil având în vedere faptul ca prescriptiilor achizitive începute în perioada 15 septembrie 1943 -12 iulie 1947 li se aplica, urmând regulile dreptului comun în materie, dispozitiile Codului civil român extins, din dispozitiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 241/1947 (care prevad ca prescriptiile începute înaintea punerii în aplicare a acestei legi sunt cârmuite, în ce priveste natura, durata si efectele lor, de dispozitiile legii sub care au început) rezultând cu claritate ca dispozitiile art. 27 si art. 28 din Decretul -Lege nr. 115/1938 nu pot fi extinse deoarece ar însemna sa li se dea efect retroactiv.
De asemenea, apreciaza ca în cauza a facut dovada, prin jonctiunea posesiilor, a faptului ca posesia a început în anul 1946 si ca ea a fost pe întreaga ei durata continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, fiind îndeplinita cerinta art. 1847 Cod civil.
Recursul este fondat si va fi admis conform art.312 C.proc.civ., cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare în fond.
Judecatoria nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, limitându-se sa constate ca nu s-a facut dovada calitatii de mostenitor dupa proprietarii tabulari, ca proprietar tabular al terenurilor, în baza mentiunilor inserate pe o schita, este ZV si ca terenul a facut obiectul legii fondului funciar.
Se impune asadar rejudecarea cauzei de catre instanta de fond, fiind necesara suplimentarea probatoriului cu probe inclusiv testimoniale, a caror administrare în faza recursului este prohibita prin art.305 C.proc.civ., pornind de la urmatoarele argumente de drept:
Nu se poate invoca jonctiunea posesiei unui neproprietar cu cea a adevaratului proprietar, întrucât prescriptia achizitiva opereaza ca o sanctiune tocmai ca urmare a pasivitatii acestuia din urma.
Jonctiune posesiilor este posibila doar daca autorul avea el însusi calitatea de posesor si nu de simplu detentor precar. În cazul coproprietarilor asupra unui imobil, pentru a retine posesia utila, este necesara dovada intervertirii precaritatii, conform art.1858 Cod civil.
Astfel, vazând înscrierile din cartile funciare depuse în extras la dosar, respectiv înscrierea ca proprietari tabulari a antecesorilor reclamantei, ca dobânditori ai drepturilor reale exclusiv sau în cota parte, fie prin mostenire, fie prin cumparare, se impune a se clarifica în ce masura dreptul de proprietate a trecut asupra reclamatei prin mosteniri succesive si daca antecesorii sai, în calitate de coproprietari, au intervertit detentia precara în posesie exclusiva, momentul în care a început astfel posesia apta sa produca efect achizitiv, pentru a se stabili atât legea aplicabila, cât si aplicabilitatea institutiei jonctiunii posesiei.