L*** G*****
ReclamantC*** J******** D* P***** B****
PârâtAdmite cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de petentul L*** G***** şi, în consecinţă, dispune înlocuirea considerentelor Sentinţei civile nr. 960/LM/06.12.2017 în totalitatea lor, astfel: "Constată că prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 3 iulie 2017, sub dosar nr. 4397/111/2017, scutită de plata taxei de timbru în temeiul art.157 din Legea nr.263/2010, reclamantul L*** G*****, a solicitat în contradictoriu cu pârâta C*** J******** D* P***** B**** să se constate că a lucrat aproape 25 de ani în grupele I şi II de muncă, că a fost pensionat înainte de 01.04.2001, iar pe cale de consecinţă, solicită să fie obligată pârâta la recalcularea pensiei sale conform Deciziei nr.11/2015 a I.C.C.J. a României cu un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, cu despăgubirea sa retroactivă pe perioada a trei ani în urmă, respectiv pe perioada 4 iulie 2014- 4 iulie 2017, data înaintării prezentei acţiuni,cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii se arată că a solicitat prin cerere administrativă separată pârâtei , în baza Deciziei I.C.C.J. a României să procedeze la recalcularea pensiei sale cu un stagiu complet de cotizare de 25 de ani şi nu de 30 de ani, cât a aplicat până acum , deşi a lucrat în grupa a II a de muncă. Prin adresa nr.1916/22.02.2017, Casa Locală de Pensii Beiuş recunoaşte ca are vechime de 11 ani, 8 luni şi 13 zile în grupa I de muncă şi 13 ani şi 1 lună în grupa a II a de muncă, plus peste 4 ani în condiţii normale de muncă, dar nu i-a admis cererea, considerând că decizia Curţii supreme este obligatorie doar pentru instanţele de judecată. Se mai arată că potrivit înscrisurilor din carnetul de muncă a lucrat în condiţii speciale şi deosebite aproape 25 de ani, din care 11 ani şi 8 luni în grupa I de muncă si s-a pensionat înainte de 01.04.2001, anume în anul 1994.A înaintat cererea sa de recalculare a drepturilor sale de pensie în baza recentei decizii a ICCJ a României nr.11/2015. Întreaga sa cerere de chemare în judecată se întemeiază pe decizia emisă de către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie nr.11/2015 potrivit căreia în „interpretarea si aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 de aprobare a Normelor metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 este: 20 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv in grupa I de munca; si 25 de ani in cazul celor care au lucrat efectiv in grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare; 30 de ani (în cazul bărbaţilor) şi 25 de ani (în cazul femeilor), pentru cei care au lucrat efectiv în grupa a III-a de muncă, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare.” Se învederează în continuare că prin această decizie a I.C.C.J. a României s-a înlăturat discriminarea dintre asiguraţii aceleiaşi grupe de muncă, dar această decizie a venit cu o anume întârziere, întrucât se referă la asiguraţii care s-au pensionat înainte de 01.04.2001 şi care au o vechime în grupa I de muncă peste 20 de ani şi în grupa II de muncă peste 25 de ani. Reclamantul arată că are vechime mare în grupa I de muncă dar şi în grupa II de muncă, a fost pensionat înainte de 01.04.2001, astfel încât solicită admiterea acţiunii, astfel cum a formulat-o, având în vedere împrejurarea că deşi a lucrat în grupa I de muncă, dar şi în grupa II de muncă, i s-a aplicat un stagiu incorect de 30 de ani. În drept a fost invocată Decizia I.C.C.J a României nr.11/2015. Pârâta C*** J******** D* P***** B****, depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii formulate , ca netemeinică şi nefondată, arătându-se că reclamantul a fost înscris la pensie în baza deciziei nr.31176 începând cu data de 01.01.1994 conform Legii 3/1977. Prin decizia nr. 31176/01.09.2005 pensia acestuia a fost recalculată în temeiul H.G. nr. 1550/2004 şi O.U.G. nr. 4/2005 moment în care acesta dovedea 11 ani, 8 luni şi 13 zile în grupa I de muncă şi 13 ani, 1 lună în grupa II de muncă. Prin Decizia nr. 11/2045 ICCJ dispune că: „ În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 de aprobare a Normelor metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările completările ulterioare, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajul mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul iulie 1977-31 martie 2001 este: 20 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa I de muncă; şi 25 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare; Ori, în cazul reclamantului nu se face dovada că a lucrat efectiv 20 de ani în grupa I de muncă sau 25 de ani în grupa II de muncă. Nici prin Decizia nr.11/2015 şi nici prin legislaţia în materie de pensie nu s-a acordat vreodată posibilitatea adăugării perioadei lucrate de o persoană în grupa I de muncă cu perioada lucrată în grupa II de muncă , în vederea determinării unui stagiu complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual. Se învederează faptul că solicitarea reclamantului de acordare a drepturilor de pensie recalculate, prin utilizarea la stabilirea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, începând cu 04.07.2014 este lipsită şi de temei legal, în condiţiile în care Decizia ICCJ nr. 11/2015, pe care-şi fundamentează cerere, a fost publicată în Monitorul Oficial nr.522/2015. În drept au fost invocate dispoziţiile din Legea nr.3/1977, H.G. nr. 1550/2004 Instanţa analizând acţiunea de faţă în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale în materie, reţine şi constată următoarele: Prin decizia nr.31176/08.02.1994 au fost deschise reclamantului drepturile de pensie pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr.3/1977, începând cu data de 01.01.1994, pentru o vechime totală în muncă de 40 ani, 7 luni şi 9 zile, rotunjită potrivit legislaţiei anterioare, la 41 de ani, din care 11 ani ,8 luni şi 13 zile în grupa I de muncă, 13 ani şi 1 lună în grupa a II a de muncă şi 7 ani şi 26 de zile în grupa a III a de muncă. Recalcularea drepturilor de pensie ale acestuia în temeiul H.G. nr.1550/2004 şi O.U.G. nr.4/2005 a fost efectuată prin decizia nr.31176/01.09.2005, începând cu data de 01.09.2005, aplicându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani. Prin urmare, dreptul la pensie s-a născut în ceea ce îl priveşte pe petent în anul 1994. Conflictul de asigurări sociale dedus judecăţii a fost generat de interpretarea divergentă de către părţi a noţiunii de durată legală a stagiului complet de cotizare aplicabil la calcularea pensiei şi a aplicării în timp a normelor legale incidente în această materie. Problema de drept constând în determinarea duratei stagiului complet de cotizare aplicabil la calcularea pensiei a fost dezlegată, cu forţa obligatorie stabilită de art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, prin Decizia nr. 40/2008 şi prin Decizia nr. 11/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Conform acestor decizii, dispoziţiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 19/2000, respectiv ale art. 2 alin. 1, art. 4 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 coroborate cu prevederile art. 2 alin. 1 şi 3 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, în mod diferenţiat ca durată. Astfel, în ipoteza celor care au lucrat 20 de ani în grupa I de muncă, rezultă o vechime (adică un stagiu de cotizare în sensul art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 şi art. 16 lit. a din Legea nr. 263/2010) de 20 de ani (respectiv 25 de ani în cazul celor care au lucrat în grupa II). Aşa cum a apreciat instanţa supremă, persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977 nu li se poate aplica retroactiv stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de Legea nr. 19/2000. Într-adevăr, Legea nr. 3/1977 consacră în mod expres (prin art. 1 alin. 2 şi 3, respectiv prin art. 2 alin. 1), ca şi condiţii fundamentale de stabilire diferenţiată a pensiei: încadrarea în grupele de muncă (I, II sau III) şi numărul de ani „efectiv” lucraţi. În funcţie de aceste două condiţii fundamentale, Legea nr. 3/1977 (prin art. 8 alin. 1) stabileşte o regulă generală, aplicabilă persoanelor care au lucrat efectiv numai în grupa III de muncă (situaţia majoritară), în cazul cărora vechimea în muncă integrală, cerută pentru stabilirea pensiei, este de 30 de ani bărbaţii şi de 25 de ani femeile. Însă, în baza principiului legal al diferenţierii în stabilirea pensiei, prin excepţie de la regula generală, prin art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, se instituie ipoteza specială a persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă, cărora li se cere pentru naşterea dreptului de pensie o vechime „efectivă” integrală de 20 de ani lucraţi (pentru grupa I) sau de 25 de ani (pentru grupa II). Ca atare, având în vedere că, potrivit art. 14 alin. 1 raportat la art. 1 alin. 2 şi 3 şi art. 2 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, pentru stabilirea vechimii integrale (în vederea pensionării) trebuie luate în considerare, de la caz la caz, grupa de muncă şi numărul de ani efectiv lucraţi, rezultă fără nici un dubiu că în ipoteza persoanelor încadrate în grupa I de muncă, vechimea integrală cerută este de 20 de ani efectiv lucraţi în această grupă, întrucât aceasta este vechimea efectivă lucrată care dă naştere dreptului la pensie. În situaţia persoanelor încadrate în grupa II de muncă, vechimea integrală cerută este de 25 de ani efectiv lucraţi în această grupă. În concluzie, dispoziţiile legale mai sus menţionate sunt lipsite de orice echivoc, în sensul că se impune o vechime integrală efectivă de 20, respectiv 25 de ani, în grupa I sau II. În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a concluzionat, prin deciziile mai sus arătate, că în baza art. 2 alin. 1 şi 3 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004 raportat la art. 2 alin. 1, art. 4 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, cu alte cuvinte, stagiul complet de cotizare va fi reprezentat de vechimea integrală în muncă prevăzută de Legea nr. 3/1977 (la art. 14), vechime prevăzută în mod diferenţiat ca durată de lege, în funcţie de grupa de muncă în care acea persoană a lucrat efectiv. Din probatoriul depus la dosar rezultă că reclamantul a prestat activitate efectivă doar 11 ani , 8 luni şi 13 zile în grupa I de muncă şi 13 ani şi 1 lună în grupa a II a de muncă, perioade de timp care nu pot fi cumulate, conform limitelor impuse de Decizia nr.11/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De altfel nici în situaţia însumării celor două perioade de timp, reclamantul nu ar avea o vechime integrală în grupe superioare de muncă de peste 25 de ani, pentru a se putea utiliza la calcularea drepturilor sale de pensie un stagiu complet de cotizare de 25 de ani. În contextul considerentelor mai sus expuse, instanţa apreciază acţiunea formulată ca fiind neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare potrivit dispozitivului prezentei şi va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată. Asistenţii judiciari – participând la constituirea completului de judecată în condiţiile art. 55 alin 1 din Legea nr. 304 /2004 cu vot consultativ - au exprimat aceeaşi opinie." Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Bihor. Dată în Camera de Consiliu din 25.01.2018. Pronunţată în şedinţa publică din 25.01.2018.
Incheiere indreptare eroare materiala din 25.01.2018Respinge acţiunea formulată de reclamantul L*** G***** în contradictoriu cu pârâta C*** J******** D* P***** B****. Fără cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Bihor. Pronunţată în şedinţa publică din 06 decembrie 2017.
Hotarare 960/2017 din 06.12.2017în vederea deliberării şi depunerii de concluzii scrise
Incheiere amanare initiala a pronuntarii din 22.11.2017în vederea emiterii unei adrese către pârâtă cu men?iunea de a depune copie certificată de pe dosarul de pensie al reclamantului
Incheiere de sedinta din 25.10.2017