Plângere contravențională

Prin formularul de cerere înregistrat la data de 19.04.2016 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sinaia dosarul sub nr. dosar 624/310/2016 acţiunea civilă având ca obiect plângere contravenţională formulată de petentul

UC,  domiciliat în ..., în contradictoriu cu intimatul IPJ, c cu sediul în mun. Ploieşti, str. ... , judeţul Prahova, împotriva procesului-verbal de contravenţie seria PPHX nr. ..., din data de 04.04.2016 prin care a fost sancţionat cu amendă în sumă de 420 lei.

În motivarea acţiunii petentul a arătat că în data de 04.04.2016 în jurul orei 16.00 se deplasa cu autoturismul marca VW Golf Plus cu număr de înmatriculare 04-JSH-7, la intrarea în localitatea Sinaia din direcţia Braşov spre Ploieşti, venind din Germania unde sunt stabilit in prezent. La un moment dat a ajuns in intersecţia de la intrare în Sinaia dinspre Braşov, unde avea indicator stop. După ce a oprit şi s-a asigurat şi-a continuat deplasarea pe direcţia indicata, respectiv spre Ploieşti. In momentul in care a trecut prin dreptul poliţiştilor, unul dintre aceştia i-a făcut semn să oprească, moment în care a dat curs semnalului de oprire, oprind pe partea dreaptă.

După verificarea documentelor, care erau în regula, agentul de poliţie i-a spus că nu a acordat prioritate în intersecţia mai sus menţionata, fapt pentru care i-a reţinut permisul de conducere. A încercat să-i explice agentului de politie că nu este adevărat acest aspect, ba din contra, în momentul în care era oprit la indicatorul cu semnificaţia STOP din intersecţie, asigurându-se temeinic, a fost claxonat de către şoferul care se afla în autoturismul din spatele său pentru a urgenta deplasarea, întrucât de pe drumul cu prioritate nu se apropia nici un alt autovehicul.

Petentul apreciază că este neconformă cu realitatea constatarea agentului de poliţie, mai mult decât atât el a menţionat în procesul verbal faptul că nu a acordat prioritate autovehiculelor care circulau pe drumul cu prioritate, acestea fiind obligate să frâneze pentru a evita coliziunea cu autoturismul pe care îl conducea, fără să menţioneze măcar un număr de înmatriculare al unuia dintre aceste autovehicule.

Se mai arată că la momentul intrării în intersecţie nu se afla nici un autoturism pe drumul cu prioritate.

Petentul apreciază nu a pus în nici un moment în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, nici a celor care mergeau în acelaşi sens cu el şi nici a celor care circulau din sens opus, si nici a celor care s-ar fi putut afla pe drumul cu prioritate.

De asemenea, petentul consideră că agentul constatator i-a reţinut în mod eronat permisul de conducere nr. ..., eliberat de autorităţile germane

Pentru dovedirea situaţiei de fapt  a propus  proba cu martori dar nu a indicat şi nici nu a prezentat la instanţa de judecată  nici un martor în vederea audierii.

In drept, petentul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Ordonanţei de Urgenta nr. 195/ 2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Ordonanţa nr. 2/12 iulie 2991 privind regimul juridic al contravenţiilor .

În dovedirea acţiunii petentul a depus la dosar copia procesului verbal de contravenţie ( file 7-9) .

Prin rezoluţia instanţei din 20.04.2016 s-a constatat regularitatea plângerii conform disp.art.200 alin.1 cod proc. civilă şi a dispus comunicarea plângerii şi a actelor anexă intimatului, pentru formulare întâmpinare în termen de 25 zile, sub sancţiunea art.208 alin.2 cod proc. civilă (fila 2 verso), fiind înaintate la data de  25.04.2016.

Intimatul I.P.J. ... a formulat în termen legal la data de 16.05.2016 întâmpinare (fila 15), prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată şi a arătat că la data de 04.04.2016, în mod temeinic şi legal, petentul a fost sancţionat contravenţional conform O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată cu modificările şi completările ulterioare, întrucât, la data mai sus menţionată a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare 04-JSH-7 pe DN 1 E60 direcţia Braşov - Ploieşti şi ajungând la intersecţia cu B-dul Ferdinand, circulând pe direcţia înainte, nu a respectat semnificaţia indicatorului „Oprire", a pătruns în intersecţie fără a acorda prioritate de trecere unui autoturism care circula pe drumul prioritar şi care avea acest drept obligându-1 să frâneze pentru a evita coliziunea.

De asemenea, a arătat că fapta pentru care petentul a fost sancţionat contravenţional a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumţia de temeinicie.

În susţinerea celor arătate, s-a depus de către intimat raportul agentului constatator (f. 16).

În drept, intimatul a invocat prev. O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată cu modificările şi completările ulterioare, iar în temeiul art. 223 alin 3 Cod proc. civilă a solicitat  judecarea în lipsă.

Prin rezoluţia instanţei din data de 31.05.2016 s-a stabilit termen de judecată la 14.09.2016, cu cutarea părţilor (fila 2 verso).

La termenul de judecată din 14.09.2016 s-au încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri (fila 23).

Examinând actele dosarului  instanţa reţine următoarele :

Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei contestat seria PPHX nr. ..., din data de 04.04.2016 petentul UC a fost sancţionat cu amendă în sumă de 420 lei conform O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată cu modificările şi completările ulterioare, întrucât, la data mai sus menţionată a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare 04-JSH-7 pe DN 1 E60 direcţia Braşov - Ploieşti şi ajungând la intersecţia cu B-dul Ferdinand, circulând pe direcţia înainte, nu a respectat semnificaţia indicatorului „Oprire", a pătruns în intersecţie fără a acorda prioritate de trecere unui autoturism care circula pe drumul prioritar şi care avea acest drept obligându-1 să frâneze pentru a evita coliziunea.

Pe fond , se reţin următoarele :

Potrivit art. 109 alin.1 din OUG nr. 195/2002-rep. „constatarea contravenţiilor si aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier”.

În cauză, constatarea contravenţiei şi întocmirea procesului-verbal a fost făcută de poliţistul rutier ce se afla în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu pe DN. 1 - E 60, la km 125+800 m. , pe raza localităţii Sinaia - astfel cum rezultă din procesul verbal.

Luând spre soluţionare plângerea de faţă, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată, petentul nereuşind să dovedească că, la data de 04.04.2016 , orele 16,45, nu a săvârşit fapta contravenţională reţinută în sarcina sa. , neadministrând nici o proba in acest sens.

Instanţa, verificând, în conformitate cu  dispoziţiile art. 34 alin. 2 din OG 2 / 2001, legalitatea procesului verbal de contravenţie reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenţie instanţa reţine că deşi OG. Nr. 2/2001, nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei din studierea textului art. 34 din acest act normativ rezultă că procesul verbal de contravenţie face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept, până la proba contrarie.

Din analiza întregului material probator aflat la dosarul cauzei, rezultă că procesul verbal de contravenţie s-a întocmit cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond cerute de art. 16 şi art. 17 din OG. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, sub sancţiunea nulităţii, faptele petentului au fost săvârşite cu vinovăţie, sancţiunile aplicate sunt temeinice, în limitele stabilite de lege şi proporţională cu gradul pericolului social creat.

În ceea ce priveşte practica CEDO în materie se constată că raţionamentul potrivit căruia procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu s-ar mai bucura de prezumţia de legalitate de la data pronunţării CEDO în cauza Anghel împotriva României, nu poate fi reţinut ca fiind întrutotul în acord cu respectiva hotărâre CEDO, în care instanţa europeană a făcut o distincţie clară între procesele-verbale de sancţionare întocmite în situaţia în care agentul constatator a constatat săvârşirea abaterii contravenţionale cu propriile simţuri (cum este cazul în speţa de faţă) sau doar a întocmit actul constatator pe baza relatărilor altor persoane, fără a asculta şi indica şi martori care au fost prezenţi la comiterea respectivei contravenţii.

În condiţiile contestării procesului-verbal instanţele sunt datoare să verifice legalitatea şi temeinicia acestuia şi să administreze orice probe prin care să verifice aceste elemente ale actului sancţionator, pronunţarea hotărârii Anghel contra României nefiind de natură a revoluţiona modul de abordare a judecării plângerilor contravenţionale de către instanţele judecătoreşti, ci doar subliniază, încă o dată, necesitatea administrării temeinice a probelor, aspect care este valabil, de altfel, pentru toate cauzele aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti.

De asemenea, în materia contravenţiilor prevăzute şi sancţionate de legislaţia rutieră, recent CEDO a respins ca inadmisibile cererile formulate de o serie de reclamanţi cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenţie, constatând că instanţele naţionale au respectat toate garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţie în materie penală (decizia din 13 martie 2012 pronunţată în cauza Haiducu şi alţii c. României).

În aceste cauze reunite, Curtea a reamintit că - în materia circulaţiei rutiere - prevederile art. 6 par. 2 din Convenţie nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumţie relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumţie fără de care ar fi practic imposibil să sancţionezi încălcările legislaţiei în materie de circulaţie rutieră, intrând în competenţa poliţiei. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumţii, de fapt sau de drept, să conţină garanţii care să constituie limite ale aplicării acestor prezumţii.

Instanţa constată de asemenea că în OG nr. 2/2001 nu se arată expres care este forţa probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei - dar în practica internă, plecând în principal de la art. 47 din Ordonanţă se constată că trimite la prevederile Codului de procedură civilă, respectiv în temeiul art. 249 Cod proc. civilă, sarcina probei revine celui care face o susţinere in cursul procesului, deci celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

În condiţiile în care petentul contestă săvârşirea faptei, acesta trebuia să administreze probe cu privire la aspectele contestate, probe de natură a răsturna prezumţia de legalitate a actului contestat.

Faţă de cele de mai sus, instanţa va respinge plângerea petentului, ca neîntemeiată şi va menţine procesul verbal atacat. 

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.

Domenii speta

Spete similare