Pretenţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 12.01.2017 reclamantul SOS  a chemat în judecată pe parata CAO, solicitând obligarea paratei la plata sumei de 981,03 lei, actualizată la data plaţii efective, in funcţie de rata inflaţiei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În motivarea cererii se arată de reclamant că in perioada 05.07.2011-09.07.2011 pacientei CAO i s-au acordat îngrijiri medicale la Compartimentul C din cadrul SOS, diagnosticul principal la externare fiind "apendicita acuta", aşa cum reiese din F.O.C.G. nr.2953/05.07.2011, ataşată prezentei cereri, costul serviciilor medicale oferite acestui pacient pe perioada spitalizării fiind de 981,03 lei.

Se mai susţine că pacienta avea obligaţia de a depune la medicul de familie documentele justificative in vederea dobândirii calităţii de asigurat si luării in evidenta de către CJAS PH.

CJAS PH a invalidat serviciile medicale acordate pârâtei in perioada mai sus indicata, in cuantum de 981,03 lei si Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova a dispus, prin decizia nr.24/2013 recuperarea acestei sume de la pârâta debitoare.

Deşi parata a fost somata la executarea imediata a obligaţiilor sale, pana in prezent aceasta nu si-a îndeplinit obligaţiile de plata.

Prin notificarea nr.9104/30.10.2013, precum si prin notificarea nr.3696/08.04.2016, parata CAO a fost invitata la soluţionarea pe cale amiabila, prin conciliere directa, a pretenţiilor reclamantului, fără ca această încercare de soluţionare a litigiului pe cale amiabila să aibă rezultatul scontat.

In drept, prevederile art. 148-152, coroborate cu prevederile art. 194 si din Codul de Procedura Civila, actualizat.

Pârâta CAO, CNP ---, domiciliata in ---, cu domiciliul procesual ales la ---, a formulat întâmpinare faţă de cererea de chemare in judecata, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind prescrisă, iar, în subsidiar, respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata; cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, in baza art. 453 Cod proc. civilă.

Consideră pârâta că pretenţiile reclamantului sunt prescrise, faţă de faptul că intervenţia medicala a suportat-o in perioada 05.07.2011-09.07.2011 in cadrul SOS.

Potrivit art. 6 al. 2 din noul Cod civil „Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor."

Alineatul 4 al aceluiaşi articol stabileşte ca ..prescripţiile [...] începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit"

Fata de acestea, raportul juridic fiind produs anterior intrării in vigoare a noului cod civil, va fi reglementat de dispoziţiile vechiului cod civil.

Conform prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu art. 7 din acelaşi act normativ „termenul prescripţiei este de 3 ani, iar „prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul de acţiune [...]".

Intervenţia medicala a avut loc la 05.07.2011, iar externarea la data de 09.07.2011, acesta fiind momentul de la care a început sa curgă pentru reclamanta termenul de prescripţie de trei ani, care s-a împlinit la 09.07.2014.

Potrivit datelor afişate pe portalul instanţelor de judecata reclamanta a înregistrat cererea de chemare in judecata pe rolul Judecătoriei Sinaia la 12.01.2017, cu mai mult de trei ani peste momentul împlinirii termenului de prescripţie.

In susţinerea cererii sale invoca reclamanta faptul ca a emis doua notificări faţă de pârâtă in vederea soluţionării diferendului pe cale amiabila.

Faţă de acestea, arată pârâta ca pretinsele notificări emise la nivelul anului 2013 si 2016 nu i-au fost niciodată comunicate, pretenţiile reclamantei fiindu-i cunoscute la momentul comunicării cererii de chemare in judecata.

De altfel, reclamanta nici nu a făcut dovada confirmării de primire pentru aceste înscrisuri pretins comunicate, borderoul de corespondenta ataşat cererii care de altfel nu cuprinde adresa destinatarului, neputând face prin el însuşi dovada comunicării corespondentei.

Pentru ipoteza in care reclamanta invoca aceste pretinse notificări cu scopul de a arata ca ar fi intervenit întreruperea cursului prescripţiei, trebuie avut in vedere faptul ca Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia nu reglementa notificarea ca fiind caz de întrerupere a cursului prescripţiei.

Astfel, art. 16 din Decretul nr. 167/1958 prevedea ca „prescripţia se întrerupe: a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia; b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţa judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare."

Chiar si in ipoteza in care in cauza s-ar retine aplicabilitatea noului Cod civil, art. 2540 din noul Cod civil prevede expres faptul ca „prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii in întârziere."

Or, reclamanta invoca o presupusa notificare din data de 30.10.2013 si o presupusa notificare din data de 08.04.2016, astfel ca niciuna dintre acestea nu a fost urmata de o cerere de chemare in judecata in termen de 6 luni, prezentul dosar fiind înregistrat de reclamanta dupa 9 luni de la ultima pretinsa notificare, respectiv din 08.04.2016.

Cu privire la fondul cauzei, pârâta arată că a suferit intervenţia medicala in perioada 05.07.2011-09.07.2011, iar la nivelul anului 2011 era eleva in clasa a XII a „CC” din jud. Prahova.

În urma rezultatelor obţinute la examenul de bacalaureat din sesiunea iunie-iulie 2011, i-a fost eliberat la data de 11.07.2011 certificatul de absolvire a liceului seria D nr. ..., iar ulterior a susţinut si promovat examenul de admitere la AB, astfel ca, in acelaşi an 2011, a început anul universitar, fiind astfel in continuarea studiilor si având vârsta de 19 ani.

Conform art. 213 al. 1 lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătăţii „Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei: a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de ia 1B ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţi de liceu, până la începerea anului universitar [.,.]".

Arată pârâta ca in mod permanent, atât ca minor cat si ulterior, a fost înscrisa in evidenta medicului de familie Dr. IG din cadrul DA.

Fata de acestea, nu pot fi reţinute susţinerile reclamantei cum ca nu ar fi fost asigurata in perioada in care a avut loc intervenţia medicala.

In drept, dispoziţiile art. 115 si urm. cod proc. civ., art. 6 cod civ., Decretul nr. 167/1958, Legea nr. 95/2006 (filele 24-28).

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea paratei, prin care a arătat că din raportul emis de reprezentanţii Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova rezulta ca cererea de chemare in judecata nu este prescrisa, întrucât prin acest raport întocmit la data de 13.04.2016 s-a dispus ca măsura „aplicarea tuturor procedurilor legale in vederea recuperării c/val. serviciilor prestate si invalidate de SNS pentru un număr de 6 cazuri”, printre care se regăseşte si parata CAO cu suma de 981,03 lei.

Reclamantul precizează că era obligaţia paratei de a depune la medicul de familie documentele justificative in vederea dobândirii calităţii de asigurat si luării in evidenta de către CJAS PH.

Se mai arată că pârâta a fost invitata la sediul SOS pentru soluţionarea pe cale amiabila, prin conciliere directa, a stării litigioase. In momentul in care i s-a adus la cunoştinţa suma pe care obligaţia sa o achite, parata a izbucnit in plâns, motivând ca nu vrea sa ajungă sa fie executata silit, ca nu poate plăti, deoarece nu are niciun venit, iar părinţii acesteia nu au posibilitatea sa o ajute, discuţie ce a avut loc in biroul Directorului financiar-contabil al unităţii, moment in care i s-a propus o eşalonare la plata. Conducerea spitalului, impresionata de lacrimile paratei, a decis pe moment sa nu promoveze acţiunea civila de recuperare a debitului de la parata COC, pentru următoarele considerente: imposibilitatea paratei de a plăti; faptul ca doua dintre cele 6 persoane notificate de reclamant, cărora li s-au invalidat serviciile de SNS, au depus contestaţie, in nume propriu, la Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate si la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate.

Se solicită de reclamant respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecata, considerând că parata CAO nu a dat dovada de buna credinţa, pe de o parte existând convorbirile telefonice purtate cu consilierul juridic al unităţii, referitoare la recuperarea creanţei, pe de alta parte, rezulta din conduita paratei, dupa cum se poate observa, că aceasta a preferat sa plătească onorariu de avocat, decât sa vina si sa achite datoria pe care o are faţă de SOS, care nu reprezintă o suma exorbitanta, si anume: 981,03 lei (filele 35-37).

Analizând actele şi lucrările dosarului sub aspectul excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta CAO, instanţa a reţinut următoarele:

Pârâta CAO a suferit o intervenţie medicala in perioada 05.07.2011-09.07.2011, fiind internată in cadrul SOS, costul serviciilor medicale oferite acesteia pe perioada spitalizării fiind de 981,03 lei, potrivit situaţiei serviciilor medicale nevalidate de CJAS PH (f. 6).

Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin.2 din Noul Cod civil, actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

În cazul răspunderii civile, pe care se întemeiază acţiunea reclamantei, prescripţia extinctivă începe să curgă de la data când persoana păgubită a cunoscut sau trebuia ori putea să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea.

Această regulă specială este prevăzută de art. 8 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în speţa de faţă potrivit art. 6 alin.4 din Noul Cod civil, prin care se prevede că prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Mai mult, prin Decizia ÎCCJ nr. 1 din 17 februarie 2014 privind recursul în interesul legii, s-a stabilit în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, că prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.

În cauza de faţă, începutul prescripţiei extinctive este data de 09.07.2011, când reclamantul, în calitatea sa de prestator de servicii medicale, a cunoscut şi evaluat prejudiciul produs prin acordarea de îngrijiri medicale pârâtei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit la externare şi când a fost invalidată plata acestor servicii de către CJAS Prahova (filele 6-7).

Nu poate fi primită susţinerea reclamantului, în sensul că termenul de prescripţie nu este împlinit faţă de raportul emis de reprezentanţii Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova, întocmit la data de 13.04.2016, prin care s-a dispus ca măsura „aplicarea tuturor procedurilor legale in vederea recuperării c/val. serviciilor prestate si invalidate de SNS pentru un număr de 6 cazuri”, printre care se regăseşte si parata CAO cu suma de 981,03 lei, întrucât termenul de prescripţie nu a început să curgă din data de 13.04.2016 a întocmirii acestui raport al Curţii de Conturi, ci el a început să curgă, după cum s-a arătat în cele ce preced, de la data când reclamantul, în calitatea sa de prestator de servicii medicale, a cunoscut şi evaluat prejudiciul produs prin acordarea de îngrijiri medicale pârâtei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit la externare şi când a fost invalidată plata acestor servicii de către CJAS Prahova, respectiv din iulie 2011.

De altfel, raportul întocmit de Curtea de Conturi la data de 13.04.2016 a reprezentat doar o verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 24 din data de 22.03.2013, astfel cum se menţionează chiar în preambulul acestui act (filele 48-50).

Ca urmare, cu atât mai mult nu poate fi susţinută apărarea reclamantului, în sensul că doar din data de 13.04.2016, dată întocmirii raportului Curţii de Conturi, a cunoscut prejudiciul produs, întrucât la nivelul anului 2013 s-a constatat prima dată de către Curtea de Conturi nerecuperarea contravalorii serviciilor prestate şi invalidate de SNS.

Cu privire la notificările comunicate pârâtei în anul 2013, respectiv în 2016, se reţine că acestea nu au valoarea unui act întrerupător al termenului prescripţie, nefigurând între cazurile limitativ şi de strictă aplicare prev. de art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia.

Cum acţiunea reclamantului a fost formulată la data de 12.01.2017, se constată că aceasta a fost introdusă după împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani, care s-a împlinit în cursul lunii iulie 2014.

Pentru considerentele ce preced, pretenţiile reclamantului vor fi respinse ca prescrise, cu consecinţa obligării acestuia, în temeiul art. 451-453 Cod proc.civilă, la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, în cuantum de 430 lei, compuse din onorariul avocatului ales şi din cheltuielile de transport (filele 54-55).

Domenii speta

Spete similare