Contestaţie decizie de pensionare

Sistarea indemnizaţiei prevăzută în Legea nr. 8/2006 acordată creatorilor muzicali din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

Prin sentinţa civilă nr.468/16.06.2016 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. .. a fost respinsă acţiunea reclamantului XXXXX în contradictoriu cu pârâta YYYYYY, prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună admiterea contestaţiei şi desfiinţarea în tot a deciziei nr. 916/05.01.2016  în sensul repunerii în drepturile avute anterior emiterii deciziei contestate.

În considerentele sentinţei primei instanţe s-a reţinut că reclamantul a fost înscris la pensie de serviciu pentru limita de vârstă, prin Decizia emisă în data de 10.02.1999, urmare a depunerii dosarului de pensionare, înregistrat la Ministerul Apărării Naţionale – Secţia Pensii Militare.

Prin decizia nr.1399A/27.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a fost respins apelul reclamantului menţinându-se hotărârea primei instanţe deoarece până la intrarea în vigoare a  Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, reclamantul apelant beneficia de pensie pentru limită de vârstă prin efectul Deciziei nr. 916/03.02.2012 emisă de Casa de Pensii Sectorială a MAPN, dar şi de indemnizaţia de 50% din pensia cuvenită, în baza art. 1 alin.2  din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat,prin Decizia nr. 916 din 05.01.2016, contestată în prezenta cauză, pârâta dispune încetarea plăţii indemnizaţiei prevăzută în Legea nr. 8/2006, întrucât reclamantului i-a încetat calitatea de pensionar în sistemul public de pensii, acesta dobândind calitatea de pensionar în sistemul pensiilor militare de stat. În justificarea acestei decizii, pârâta a avut în vedere prevederile art. 1 alin.1 din Legea nr. 8/2006, care condiţionează acordarea drepturilor speciale ce fac obiectul său de reglementare de apartenenţa asiguratului la sistemul public de pensii.

Prin art. 109 alin.(1) din Legea nr. 223/2015 s-a prevăzut că „Pensiile militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special recalculate în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cu modificările ulterioare, revizuite în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, cele plătite în baza Legii nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cu modificările ulterioare, precum şi pensiile stabilite în baza Legii nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, devin pensii militare de stat şi se recalculează potrivit prevederilor prezentei legi, în raport cu vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie şi baza de calcul stabilită conform prevederilor art.28, actualizată conform prevederilor legale care reglementează salarizarea militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Normele speciale care reglementează drepturile speciale în litigiu nu au prevăzut la intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015 beneficiul acordat şi asiguraţilor din sistemul militar de pensii, la trecerea lor în acest sistem, context în care în mod corect reclamantului i s-au sistat drepturile speciale în litigiu.

Este adevărat că ulterior emiterii deciziei de sistare a plăţii drepturilor speciale, Legea nr. 8/2006 este modificată prin Legea nr. 83/2016, fiind introdus  "art. 9^1, potrivit căruia „ (1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege.”

Este corect raţionamentul instanţei de fond potrivit căruia, în lipsa unor dispoziţii exprese care să menţioneze momentul de la care urmează să fie aplicate noile prevederi ale Legii nr. 8/2006, trebuie considerat că, în acord cu principiul general al aplicării în timp a legii, astfel cum a fost consacrat de art. 6 din Codul Civil „legea civilă se aplică pentru perioada cât aceasta este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.” Faţă de această situaţie, în mod corect s-a observat că nu există temei legal pentru valorificarea dreptului pretins pentru perioada 01.01.2016 - 01.05.2016, deoarece în acea perioadă acordarea dreptului era condiţionată de apartenenţa la sistemul public de pensii, condiţie pe care reclamantul nu o mai îndeplinea.

Instanţa mai observă că motivele de apel sunt întemeiate pe o pretinsă discriminare între reclamant şi alţi asiguraţi, aflaţi în aceeaşi situaţie, dar beneficiari ai unei pensii în sistemul public al Legii nr. 263/2010, autorul apelului pretinzând că aceasta discriminare poate legitima instanţa de judecată să-i acorde drepturile solicitate şi pentru perioada 01.01.2016-01.05.2016, în care Legea nr. 8/2006 nu fusese modificată în sensul menţionat mai sus.

Instanţa aminteşte că instituţia discriminării este reglementată în dreptul intern prin prevederile art. 27 alin.1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare,singura metodă de înlăturare a discriminării pe cale judiciară fiind acordarea de despăgubiri, iar nu recunoaşterea unui drept pentru care reclamantul nu îndeplineşte exigenţele prevăzute de lege.

Pretinsa discriminare a reclamantului, dacă există, s-a produs prin succesiunea unor acte normative, ceea ce face imposibilă intervenţia instanţelor judecătoreşti. Acest lucru ar presupune adoptarea unei soluţii legislative pentru o perioada de timp în care sfera persoanelor care beneficiau de drepturile speciale solicitate nu era extinsă la categoria pensiilor militare de stat, aspect care echivalează cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti şi trecerea în sfera abuzului de putere.

În acest sens a statuat şi Curtea Constituţională care, verificând concordanţa art. 27 alin.1 din OG nr. 137/2000 cu Legea fundamentală a ţării, a statuat prin Decizia nr.1325/2008, că respectivele prevederi sunt neconstituţionale în măsura în care din ele s-ar desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Invocarea în mod generic în conţinutul cererii de apel a normelor Tratatului Uniunii Europene, care interzic statelor membre orice formă de discriminare, nu este de natură a schimba în vreun fel situaţia juridică a reclamantului în acest proces, pentru simplul motiv că în speţă nu au fost invocate în concret norme internaţionale, ori interpretări din dreptul internaţional cutumiar care să recunoască autoritatea jurisdicţiilor statelor membre de a se subroga legiuitorului prin acordarea unor drepturi nerecunoscute prin acte normative atunci când se invocă existenţa discriminării prin efectul legii. Or, potrivit art. 252 alin.2 din C. pr. civilă” textele care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României sau într-o altă modalitate anume prevăzută de lege, convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale aplicabile în România, care nu sunt integrate într-un text de lege, precum şi dreptul internaţional cutumiar trebuie dovedite de partea interesată”.

Domenii speta

Spete similare