Contestaţie decizie de sancţionare

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2016:010.001366

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. ………..

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA  Nr. 1366/2016

Şedinţa publică de la 01 Iulie 2016

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol fiind judecarea cererii formulată de reclamantul S.I.S. în numele şi pentru membrul de sindicat C.C.E. în contradictoriu cu pârâta D.G.A.S.P.C.G., având ca obiect contestaţie decizie de sancţionare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns B.T. pentru reclamantul S.I.S., lipsă fiind reprezentantul D.G.A.S.P.C.G..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care reprezentantul sindicatului a depus la dosarul cauzei, în copie xerox, împuternicirea nr. 23/21.01.2016 pentru acordarea asistenței juridice şi asistare la comisia de disciplină.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul pe fond.

Reprezentantul S.I.S. a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată prin cererea de chemare în judecată.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă :

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, sub nr. ……., reclamantul S.I.S. în numele şi pentru membrul de sindicat S.I.S. în contradictoriu cu pârâta D.G.A.S.P.C.G., a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei de sancționare nr.136 emisă de pârâta la data de 04.02.2016, obligarea pârâtei la restituirea sumelor reţinute drept sancțiune disciplinară pe statul de plata, precum şi obligarea pârâtei la plata de daune materiale si morale apreciate la valoarea 20.000 lei, potrivit art.253 (1) Codul Muncii.

În fapt,  s-a arătat că membrul de sindicat C.C.E., este salariat al C.S.S.P.C.N.T.J. din cadrul D.G.A.S.P.C.G., in funcţia paznic cu contract de munca pe perioada nedeterminata.

La data de 06.02.2016 i s-a comunicat reclamantului dispoziţia de aplicare a sancțiunii disciplinare nr.136 din 04.02.2016, prin care a fost sancționat cu diminuarea salariului cu 10% pe trei luni, dispoziţie pe care o consideră nelegală, neîntemeiata si nejustificată pentru următoarele motive:

La data de 20.01.2016 reclamantul a primit o înștiințare prin care i se aduce la cunoștință că în data de 22.01.2016 la ora 8:00 să se prezinte la sediul D.G.A.S.P.C.G., în vederea cercetării disciplinare. Cercetarea nu a fost efectuată în mod legal întrucât  nu s-au respectat dispoziţiile art.251 alin.2 si 4 din Codul Muncii, respectiv nu  s-a precizat obiectul, precum şi dreptul să fie asistat de către un reprezentant al sindicatului. De asemenea, nu au fost respectate dispoziţiile prevăzute de art. 251 (2), întrucât nu conţine date privind faptele comise de reclamant.

Codul muncii impune ca decizia de sancţionare disciplinara sa cuprindă anumite

elemente fără de care decizia de sancţionare disciplinară ar putea fi lovită de nulitate absoluta.

Astfel, orice decizie de sancţionare disciplinară trebuie să cuprindă în mod detaliat descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, pentru ca salariatul să își poată formula, în cunoştinţă de cauza, apărările împotriva învinuirilor aduse si, astfel, să i se asigure pe deplin dreptul la apărare. In cuprinsul deciziei de sancţionare disciplinară vor trebui indicate toate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost încălcate de salariat prin săvârşirea faptei care constituie abatere disciplinară.

S-a precizat că în cuprinsul deciziei de sancţionare disciplinara vor trebui indicate toate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost încălcate de salariat prin săvârşirea faptei care constituie abaterea disciplinara. Aceasta deoarece este posibil ca angajatorul să prevadă prin documentele arătate mai sus anumite fapte care constituie abatere disciplinara si sancţiunea disciplinară aplicabilă.

Codul muncii sancţionează lipsa oricăruia dintre elementele arătate mai sus din decizia de sancţionare disciplinara cu nulitatea absoluta a deciziei.

Mai mult decât atât, angajatorul i-a încălcat dreptul la apărare prin faptul ca i-a îngrădit  dreptul de a fi asistat de un reprezentant al sindicatului prin faptul că pârâta a indicat prin adresa nr.933/18.01.2016 locul si ora convocării la sediul D.G.A.S.P.C.G., iar de fapt cercetarea s-a efectuat în altă parte astfel încălcând dispoziţiile art.251(2).

Prin dispoziţia nr.136 se arată că în data de 03.01.2016, reclamantul  ar fi dat dovada de neglijenţă în supraveghere, că nu ar fi respectat prevederile fisei postului, prin faptul că în timpul programului său normal de lucru fără să specifice ora la care s-a întâmplat fapt prin care sa stabilească daca petentul era in timpul serviciului sau în afara programului de lucru.

S-a precizat că din datele furnizate de reclamat reiese faptul că beneficiarii au părăsit incinta Complexului în jurul orei 16:00, iar petentul intra în schimbul de noapte la ora 19:00, așa cum reiese din procesul verbal de predare-primire a turei.

Cu privire la daunele morale, s-a menţionat că pârâta a produs reclamantului o stare emoţională puternică de tensiune şi stres.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată  pe dispoziţiile art.251(l,2) şi art. 252(5) Codul Muncii.

La data de 29.03.2016 pârâta D.G.A.S.P.C.G. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei formulate.

Referitor la susţinerile petentului potrivit cărora ,, cercetarea s-a făcut nelegala întrucât nu s-au respectat dispoziţiile art. 251 al.2 si 4 din Codul Muncii” – s-a precizat că prin adresa nr. 933/18.01.2016 a fost convocat reclamantul, cu respectarea dispoziţiilor legale in sensul că a fost precizat obiectul convocării si anume - ,,sesizarea unor eventuale abateri disciplinare”, mai mult, în convocare salariatului i s-a adus la cunoştinţa faptul că poate fi însoţit de către un reprezentant al organizaţiei sindicale al cărui membru este, conform art., 251 al.4 Codul Muncii, drept de care acesta a înțeles să nu uzeze, nefăcând nicio precizare în acest sens.

Având in vedere ca salariatul are domiciliul într-o localitate aflata la aproximativ 20 de km de Tg Jiu si depindea de transportul in comun, persoana împuternicită cu efectuarea cercetării disciplinare s-a deplasat la data si ora stabilite la sediul D.G.A.S.P.C.G., unde salariatul avea locul de munca în vederea formulării unei note explicative, notă explicativă pe care acesta a şi dat-o în încăperea în care acesta își desfăşoară activitatea.

Decizia de sancţionare cuprinde descrierea faptei ce constituie abaterea disciplinară, respectiv, la art. 1 ,, a dat dovada de neglijenta in supravegherea beneficiarilor centrului, patru dintre aceştia B.A., B.R., C.D. si N.F., au părăsit, fără bilet de voie  incinta C.S.S.P.C.N.T.J., ulterior, trei dintre ei întorcându-se singuri, iar cel de a-1 patrulea fiind adus de organele de politie.”  Au fost precizate si dispoziţiile ce au fost încălcate prin săvârşirea faptei descrise respectiv prevederile fisei postului, fişa postului ce este anexa la Contractul individual de munca „ răspunde de intrarea si ieşirea elevilor din curtea scolii, controlează biletele de voie ale elevilor.”

Cu privire la faptul că reclamantul nu era in timpul serviciului, s-a precizat că acesta a făcut schimb de tura cu paznicul M. si mai mult decât atât, nici in declaraţie şi nici în nota explicativă reclamantul C. nu a făcut vreo referire la faptul ca nu se afla in timpul programului de lucru, dimpotrivă, susţine ca evenimentele s-au petrecut pe tura sa, acesta declarând acelaşi lucru şi poliţiştilor.

In ceea ce priveşte daunele morale pe care petentul le solicita, pârâta a precizat că acestea nu pot fi acordate, având în vedere că acestuia nu i s-a creat niciun prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

S-a precizat că fapta săvârşita de către reclamantul C. constituie abatere disciplinară, salariatul nu şi-a îndeplinit atribuţiile prevăzute în Fişa postului (anexa la contractul individual de munca) la punctul 4 si anume ,,Răspunde de intrarea si ieşirea elevilor din curtea scolii”  fapta sa constituind abatere disciplinara - in fapt, a permis beneficiarilor C.D., N.F., B.R., E..A. sa părăsească curtea şcolii fără ca aceştia să fi fost învoiți de persoana responsabilă.

Fapta sa a avut ca si consecinţă părăsirea centrului, fără a avea bilet de voie de către sus numiţii care sunt persoane încadrate în grad de handicap, punându-le în pericol integritatea fizica şi totodată creându-le acestora împrejurări favorabile pentru săvârşirea anumitor fapte de natura penală, iar în cazul lui B.A. s-a apelat la politie în vederea găsirii acestuia, copilul aflându-se la domiciliul tatălui său de unde a fost adus în unitate de către echipajul de politie. Mai mult, în ceea ce îl priveşte pe B.A. exista un ordin de protecţie împotriva tatălui său, acesta necesitând, cu atât mai mult atenţie deosebita.

În ceea ce priveşte comportamentul general al salariatului În cadrul unităţii, s-a precizat că acesta a fost avertizat în nenumărate rânduri de către şeful centrului cu privire la respectarea sarcinilor de serviciu, fiind  sancţionat cu "avertisment scris" in luna septembrie 2015 prin Dispoziţia nr. 3251/28.09.2015 pentru care nu a intervenit radierea conform art.248 al.3 din Legea 53/2003 - Codul Muncii.

Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.

Instanţa a încuviinţat şi administrat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri şi la solicitarea pârâtei a încuviinţat proba testimonială, în cauză fiind audiaţi martorii B.E.G. şi M.G., depoziţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei. La solicitarea instanţei, pârâta a depus la dosarul cauzei regulamentul intern, regulamentul de organizare şi funcţionare a DGASPC Gorj, pontaj şi grafic de lucru pe luna ianuarie 2016.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi având în vedere motivele de fapt şi de drept invocate, instanţa constată şi reţine următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul S.I.S. în numele şi pentru membrul de sindicat S.I.S. a solicitat anularea dispoziţiei de sancționare nr.136 emisă de pârâta D.G.A.S.P.C.G. la data de 04.02.2016, obligarea pârâtei la restituirea sumelor reţinute drept sancțiune disciplinară pe statul de plata, precum şi obligarea pârâtei la plata de daune materiale si morale apreciate la valoarea 20.000 lei, potrivit art.253 (1) Codul Muncii.

În motivarea cererii sale, reclamantul a invocat motive de nelegalitate şi netemeinicie a deciziei de sancţionare, susţinând în esenţă că: cercetarea disciplinară s-a realizat cu încălcarea prevederilor art.251 alineat 2 şi 4 din codul muncii întrucât nu s-a precizat obiectul cercetării şi dreptul de a fi asistat de către un reprezentant al sindicatului şi de asemenea cercetarea s-a efectuat la locul de muncă al reclamantului şi nu la sediul instituţiei astfel cum se menţiona prin adresa de înştiinţare; decizia de sancţionare nu cuprinde descrierea faptei, prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă încălcate; din datele furnizate, beneficiarii Complexului au părăsit incinta în jurul orei 16,00 petentul intrând în tură la ora 19,00.

Instanţa reţine că prin decizia de sancţionare ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul C.C.E. a fost sancţionat cu reducerea salariului de bază cu 10%  pe o perioadă de 3 luni, reţinându-se în sarcina acestuia că în data de 03.01.2016, în timpul programului său de lucru dând dovadă de neglijenţă în supravegherea beneficiarilor centrului, patru dintre aceştia, B.A., B.R., C.D. şi N.F. au părăsit, fără a avea bilet de voie, incinta C.S.S.P.C.N.T.J., ulterior, trei dintre ei întorcându-se singuri, iar cel de-al patrulea fiind adus de către organele de poliţie. 

Potrivit art. 252 alineat 2  literele a, c din codul muncii, „sub sancţiunea nulităţii, decizia de sancţionare cuprinde în mod obligatoriu:

a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b)precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat…”.

Din dispoziţiile legale mai sus menţionate, instanţa  reţine că decizia contestată, concretizând o măsură disciplinară luată de angajator împotriva angajatului, trebuie să fie, deopotrivă, legală şi temeinică, iar analiza cerinţelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziei.

În speţă, examinând conţinutul deciziei de sancţionare contestate, în baza probatoriului administrat în cauză, în special a deciziei de sancţionare şi a actelor care au stat la baza acesteia, se constată că aceasta îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute.

După cum se poate observa din examinarea deciziei de sancţionare, descrierea faptei imputate reclamantului a fost făcută în mod concret şi precis, fiind indicate totodată prevederile  din regulamentul intern în baza cărora a fost sancţionat, astfel încât nu se poate reţine nulitatea acesteia.

Reclamantul a susţinut de asemenea că cercetarea disciplinară s-a realizat cu încălcarea prevederilor art.251 alineat 2 şi 4 din codul muncii întrucât nu s-a precizat obiectul cercetării şi dreptul de a fi asistat de către un reprezentant al sindicatului, iar cercetarea s-a efectuat la locul de muncă al reclamantului şi nu la sediul instituţiei astfel cum se menţiona prin adresa de înştiinţare.

Conform prevederilor legale invocate: „(2)În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul , data, ora şi locul întrevederii.

(4)1În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un  reprezentant al sindicatului al cărui membru este”

În speţă, au fost respectate întocmai prevederile legale mai sus menţionate. Cu adresa nr.933 din 18.01.2016 reclamantul a fost convocat să se prezinte la sediul DGASPC în data de 22.01.2016, ora 08,00 în vederea efectuării cercetării disciplinare. Scopul convocării constă în asigurarea dreptului la apărare al salariatului în cauză, oferindu-i-se astfel posibilitatea de a se apăra împotriva acuzaţiilor ce-i sunt aduse, să conteste învinuirile, să scoată la iveală nevinovăţia sa şi să prezinte dovezi în acest sens, aspecte concretizate prin luarea unei note explicative. Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse în probatoriu, nota explicativă a fost luată reclamantului chiar la locul său de muncă, loc care într-adevăr nu se afla în incinta sediului DGASPC însă în aceeaşi curte.

Astfel, nu se poate reţine că reclamantului i-a fost încălcat dreptul de a fi asistat de către un reprezentant al sindicatului. Deşi nu avea obligaţia, unitatea a comunicat acestuia prin adresa de convocare inclusiv faptul că va putea fi însoţit de către un reprezentant al organizaţiei sindicale al cărui membru este. Cu ocazia luării notei explicative, reclamantul nu a făcut nici o menţiune în acest sens, nu a prezentat probe în apărare şi nu a solicitat să fie asistat de un reprezentant al sindicatului, deşi avea acest drept. De asemenea, nu a adus la cunoştinţa persoanei desemnate să efectueze  cercetarea disciplinară  faptul că în prealabil ar fi luat legătura cu vreun reprezentant al sindicatului, insistând în prezenţa acestuia, cu toate că la dosarul cauzei a fost depusă cererea nr.23 din 21.01.2016 prin care reclamantul a solicitat să fie asistat de reprezentantul sindicatului.

Nu pot fi primite nici susţinerile reclamantului în sensul că, din datele furnizate, beneficiarii Complexului au părăsit incinta în jurul orei 16,00 petentul intrând în tură la ora 19,00.

Aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, într-adevăr tura reclamantului începea la ora 19,00(graficul de serviciu), numai că acesta s-a prezentat mult mai devreme la serviciu, respectiv pe la ora 14,30 înlocuindu-l astfel pe colegul său M.G., care a părăsit locul de muncă. În acest sens este de remarcat chiar declaraţia acestuia din urmă , în acre se menţionează faptul că trebuia să stea în tură până la ora 19,00 însă reclamantul a venit pe la 14,30 şi l-a înlocuit, continuând ulterior cu tura lui. A mai precizat martorul că obişnuiau să procedeze în acest mod, însă doar cu înştiinţarea administratorului, în procesele verbale de predare-primire menţionând însă ora reală la care ar fi trebuit să aibă loc efectiv schimbarea turei. De asemenea, le permiteau copiilor să se joace pe derdeluşul de la poartă, deşi aceştia puteau părăsi incinta unităţii doar pe bază de bilete de voie.

Prezenţa reclamantului la locul de muncă în intervalul orar în care a avut loc incidentul a fost confirmată şi de către martorul B.E.G.. Mai mult, susţinerile reclamantului sunt contrazise chiar de acesta, conform notei explicative de la fila 19 din dosar.

Prin urmare, din întregul material probatoriu în cauză rezultă că reclamantul a săvârşit fapta ce i-a fost imputată, neexistând motive care să atragă nulitatea absolută a deciziei de sancţionare.

Instanţa reţine însă că  la emiterea deciziei de sancţionare, angajatorul nu a respectat criteriile prevăzute în mod imperativ de art. 250 Codul muncii, sancţiunea aplicată reclamantului fiind disproporţionată în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, gravitate care se apreciază în mod obligatoriu în funcţie de criteriile legale: împrejurările în care fapta a fost comisă; gradul de vinovăţie a salariatului; consecinţele abaterii disciplinare; comportarea generală în serviciu a salariatului şi eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de acesta.

Este adevărat că angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având competenţa de a individualiza sancţiunea disciplinară aplicabilă, însă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, cu luarea în considerare a împrejurării în care a fost săvârşită fapta, cu gradul de vinovăţie al salariatului, raportat la consecinţele abaterii disciplinare şi cu luarea în considerare a comportamentului general al salariatului la serviciu şi a eventualelor sancţiuni suferite anterior de către salariat.

Dispoziţiile legale mai sus menţionate au ca preocupare dozarea sancţiunii, deoarece numai o corelare justă a sancţiunii cu gravitatea faptei este de natură să asigure realizarea rolului activ educativ şi preventiv al răspunderii.

Prin urmare, sancţiunile se aplică gradual în funcţie de fapta comisă şi de gradul de vinovăţie al salariatului.

În speţă, date fiind împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, , instanţa reţine că angajatorul a aplicat o măsură severă faţă de salariatul în cauză, deşi avea posibilitatea să aleagă o măsură mai moderată faţă de elementele concrete care stau la baza stabilirii unei sancţiuni disciplinare aşa cum prevăd dispoziţiile art. 250 Codul muncii.

Se reţine că în materia legislaţiei muncii nu există o interdicţie expresă a instanţei de judecată de a dispune înlocuirea sau modificarea  sancţiunii aplicate de către angajator, pornind de la faptul că rolul instanţei este în primul rând de a controla legalitatea şi temeinicia deciziilor angajatorului şi totodată să aprecieze la dozarea sancţiunii aplicată de angajator angajatului.

Prin înlocuirea sau modificarea sancţiunii, instanţa nu se substituie în atribuţiile angajatorului, ci dispune conform propriei judecăţi, sub aspectul individualizării acesteia. În acest mod nu trebuie absolutizată realizarea interesului salariatului, prin stabilirea unei sancţiuni mai uşoare, ci trebuie avut în vedere că, odată ce s-a constatat săvârşirea unei abateri disciplinare, acesta nu rămâne nesancţionat.

Astfel, instanţa are în vedere că, aşa cum a rezultat din probatoriul administrat se obişnuia lăsarea copiilor-beneficiari ai C.S.S.P.C.N.T.J., să părăsească incinta instituţiei pentru a se juca în exteriorul curţii. De asemenea, părăsirea incintei de către doi dintre cei patru copii  a fost sesizată şi de către martorul B.E.G., care ocupă chiar funcţia de educator, iar în ziua respectivă asigura, împreună cu o altă colegă, supravegherea tuturor beneficiarilor complexului, precizând că nu s-a dus după aceştia întrucât era sigură că se întorc, sesizându-se doar în privinţa celorlalţi doi copii care plecaseră, unul dintre aceştia fiind adus de poliţie.

Aceste împrejurări pot constitui doar motive de reducere a cuantumului sancţiunii aplicate reclamantului şi nicidecum de înlăturare, pentru ca acesta să conştientizeze gravitatea şi consecinţele care se pot produce în situaţia săvârşirii unei astfel de fapte, fiind vorba de copii cu nevoi speciale, care presupun astfel supraveghere permanentă şi atenţie deosebită.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind daunele morale, se reţine că reclamantul a solicitat acordarea lor pentru prejudiciul moral cauzat prin emiterea deciziei de sancţionare, ca urmare a producerii unei stări emoţionale puternice de tensiune şi stres.

Potrivit prevederilor art.253 alin.1 din Codul muncii republicat, angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Prin prisma acestor prevederi legale, cererea salariatului de acordare a daunelor morale este admisibilă, însă aceste daune pot fi acordate doar în condiţiile în care solicitantul probează prejudiciul moral suferit.

În cauză reclamantul nu a dovedit în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate şi nici legătura de cauzalitate dintre faptele imputate  şi impactul acestora asupra ei.

Faţă de considerentele de mai sus, instanţa apreciază că se impune dozarea sancţiunii, reţinând că angajatorul nu a individualizat în mod legal sancţiunea aplicată proporţional cu gravitatea abaterii disciplinare, gravitate ce trebuie apreciată în mod obligatoriu în funcţie de criteriile legale, prevăzute de art. 250 Codul muncii, astfel că va dispune modificarea deciziei de sancţionare nr. 136 din 04.02.2016 în sensul reducerii procentului privind reducerea salariului de bază pe perioada de 3 luni de la 10% la 5%. Totodată va dispune restituirea sumelor reţinute în baza deciziei menţionate, peste procentul de 5% şi va respinge capătul de cerere privind daunele morale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul S.I.S., cu sediul în …….., în numele şi pentru membrul de sindicat S.I.S., cu domiciliul în ………, având CNP …….., în contradictoriu cu pârâta D.G.A.S.P.C.G., cu sediul în ……….

Dispune modificarea deciziei de sancţionare nr. 136 din 04.02.2016 în sensul reducerii procentului privind reducerea salariului de bază pe perioada de 3 luni de la 10% la 5%.

Dispune restituirea sumelor reţinute în baza deciziei menţionate, peste procentul de 5%.

Respinge capătul de cerere privind daunele morale.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică de la 01 Iulie 2016.

PREŞEDINTE, ASISTENŢI JUDICIARI,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare