Suspendare executare act administrativ

Decizie 554/R din 03.08.2015


Suspendare executare act administrativ

Prin Decizia menţionată s-a admis recursul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

Necesitatea asigurării unei protecţii jurisdicţionale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative, în speţă reclamantei, este recunoscută şi pe plan european, prin Recomandarea R (89) 8  adoptată de Consiliul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, aplicabilă şi României. Potrivit acesteia, instanţa în calitate de autoritate jurisdicţionale chemată să decidă măsura de protecţie provizorie, trebuie să ţină cont de ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente şi să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului administrative este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat şi când există un argument juridic, aparent valabil, faţă de nelegalitatea lui.

Aşa cum este reglementată această instituţie în art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin tonul restrictiv – imperative al normelor din articolul de mai sus, rezultă că suspendarea executării actului administrativ are un caracter de excepţie presupunând dovedirea efectivă a celor 2 condiţii, cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Conform art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004, prin cazuri bine justificate se înţelege împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrative.

În speţă, efectuând o analiză sumară a aparenţei dreptului pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate Curtea  apreciază că au fost oferite indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate a actului atacat, contrar celor reţinute de  instanţa de fond.

Recurenta reclamantă a solicitat suspendarea executării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 59/12.12.2014 emisă de ANAF – DGRFP Braşov, AJFP Harghita – Colectare contribuabili mijlocii înregistrată sub nr. 156057/12.12.2014 până la soluţionarea definitivă a cauzei care are ca obiect anularea actului administrativ fiscal de mai sus. Pârâta intimată, în urma controlului efectuat de către Direcţia Regională Antifraudă Fiscala 7 Sibiu la recurentă, prin Procesul verbal nr. 2217 din data de 26.09.2014 s-a constatat că în perioada 04.02.2014 - 25.09.2014 societatea ca terţ poprit a efectuat viramente bancare şi plăţi prin casa în valoare totală de 223.298,82 lei, în contul debitorului, deşi în conformitate cu prevederile art.149 alin.9 lit. b) trebuia „să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înştiinţând despre aceasta organul de executare'' nerespectând astfel adresa de înfiinţare a popririi asiguratorie nr. 138549/29.01.2014 înfiinţată în conformitate cu prevederile art. 129 din Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările şi completările ulterioare.

Adresa de înfiinţare a popririi asiguratorie nr. 138549/29.01.2014 a fost comunicată recurentei la data de 05.02.2014 însă, la acea dată recurenta ca şi terţ poprit, nu mai avea nicio datorie către debitoare, sumele datorate fiind achitate la data de 31.01.2014.

Conform dispoziţiilor art. 149 alin. 1 din OG nr. 92/2003 sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

În contextul în care anterior comunicării adresei de înfiinţare a popririi, reclamanta recurentă  a efectuat plata datoriei sale  către debitoare. Curtea în neconcordanţă cu concluzia primei instanţe, reţine existenţa unor obiecţii serioase asupra validităţii actului.

Toate aspectele care ţin de notificarea acestui aspect către pârâta intimată anterior emiterii Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 59/12.12.2014 precum şi  eventuala legalitate a plăţii, urmează a fi analizate în cadrul acţiunii în anularea actului administrativ fiscal şi care face obiectul dosarului nr. 521/96/2015.

În privinţa prejudiciului iminent, conform art. 2 lit. ş, prin pagubă iminentă se înţelege prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

În cauză, indisponibilizarea a unei sume în cuantum de 223.298,82 lei creează prezumţia unui blocaj financiar al reclamantei-intimate, în condiţiile în care recurenta are deja datorii la bugetul de stat pentru care a solicitat acordarea de eşalonării la plată. Mai mult, în condiţiile în care recurenta îşi achitase datoria pentru care s-a înfiinţat poprirea asiguratorie, executarea acestei sume încă odată de către intimata pârâtă este de natură să provoace un prejudiciu greu de reparat în situaţia anulării actului, neputând fi soluţionată nici cererea de acordare de eşalonării la plată.

Având în vedere aceste considerente, Curtea consideră sentinţa atacată ca fiind netemeinică şi legală, instanţa de fond neprocedând la o analiză clară şi concretă a dispoziţiilor art. 14 din Legea 554/2004 în raport de argumentele recurentei reclamante şi a apărărilor pârâtei intimate.

Aşa fiind, în temeiul art. 496 C. pr. civ., recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi în rejudecare se va dispune suspendarea executării deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 59/12.12.2014 emisă de AJFP Harghita precum şi a actelor subsecvente, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei prin care s-a solicitat anularea acestei decizii.