Plată diferenţe drepturi salariale

Decizie 700/A din 30.09.2015


Plată diferenţe drepturi salariale

Prin Decizia menţionată s-a admis apelul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, reclamanta a invocat în cuprinsul întâmpinării tardivitatea apelului declarat de pârât. Curtea apreciază că apelul declarat de pârât este formulat în termen. Astfel, hotărârea atacată s-a comunicat pârâtului la data de 16.07.2015, conform procesului-verbal de înmânare, aflat la dosar de fond, iar apelul a fost trimis prin poştă, având data poştei 27.07.2015. Art. 215 din Legea nr. 62/2011 prevede că termenul de apel este de 10 zile, care curge de la comunicarea hotărârii, iar modalitatea de calcul este cea reglementată de art. 181 alin. 1 pct. 2 Codul de Procedură Civilă. Chiar reclamanta arată în cuprinsul întâmpinării că termenul de declarare a căii de atac expira la data de 27.07.2015, dar probabil nu a observat expedierea prin poştă a apelului, situaţie în care se ia ca şi dată de comunicare a apelului data depunerii la poştă. În atare situaţie, apelul fiind introdus în termen, Curtea va respinge excepţia tardivităţii apelului.

În ceea ce priveşte apelul declarat de reclamantă, Curtea îl apreciază ca fiind nefondat. Reclamanta a invocat, ca şi motiv de apel, faptul că prima instanţă nu a apreciat cererea sa ca şi o completare a cererii de chemare în judecată şi nu a soluţionat şi cererea introductivă de instanţă, ci doar cererea precizatoare.

Codul de Procedură Civilă face o distincţie clară între precizarea acţiunii şi completarea acţiunii, instituţii procedurale care nu pot fi similare şi nu se pot confunda. Pentru termenul de judecată din 22 ianuarie 2015 reclamanta a depus la dosarul de fond „o precizare a acţiunii”, prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata diferenţei drepturilor salariale aferente funcţiei de asistentă medicală cu grad profesional principal, din data de 03 aprilie 2014 până la 01 decembrie 2014, dată de la care au fost acordate aceste drepturi, cu dobândă din data devenirii exigibilă şi până la plata efectivă. Şi la acordarea cuvântului pe fond, după închiderea dezbaterilor, reprezentanta reclamantei a solicitat instanţei admiterea acţiunii aşa cum a fost precizată pentru şedinţa din data de 22 ianuarie 2015. E adevărat că a solicitat şi admiterea petitului din cererea introductivă, însă Curtea consideră că în mod corect prima instanţă a soluţionat prin hotărârea atacată cererea precizată. Chiar şi analizând doar logic şi gramatical sintagma „precizare de acţiune”, comparativ cu „completare de acţiune”, apare evident faptul că precizarea acţiunii duce la înlocuirea petitului din acţiunea introductivă cu un alt petit, precizat ulterior, pe când completarea de acţiune presupune adăugarea, alături de petitul din cererea introductivă, a unuia sau mai multor petite. Or, reclamanta a nu a solicitat, nici în cuprinsul cererii depuse pentru termenul de judecată din 22 ianuarie 2015 şi nici ulterior, completarea hotărârii cu un nou petit, detailat prin înscrisul menţionat mai sus, ci a indicat expres că îşi precizează acţiunea introductivă. Astfel, prima instanţă în mod corect a reţinut în considerentele hotărârii atacate, în primul aliniat de la fila 2 a hotărârii, faptul că „la primul termen de judecată reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul…”.

Pentru toate argumentele arătate mai sus, Curtea, în baza art. 480 Codul de Procedură Civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

În privinţa apelului declarat de pârât, Curtea îl apreciază ca fondat numai sub aspectul datei de la care i se cuvin reclamantei drepturile stabilite în favoarea sa prin hotărârea apelată. Astfel, aşa cum corect a arătat şi apelantul în memoriul de apel şi a probat cu fluturaşul de salariu al reclamantei pentru luna noiembrie 2014, drepturile salariale cuvenite reclamantei ca urmare a promovării examenului, au fost acordate acesteia începând cu data de 1 noiembrie 2014, astfel că în mod greşit prima instanţă a dispus obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale cuvenite reclamantei pentru perioada 3 aprilie 2014 – 1 decembrie 2014.

În ceea ce priveşte celelalte critici aduse hotărârii pronunţate de către prima instanţă, Curtea le apreciază ca fiind nefondate. Prima instanţă a făcut o corectă reţinere a stării de fapt, la care a aplicat şi interpretat corespunzător textele de lege. Chiar apelantul face o corectă detaliere în memoriul de apel a textelor de lege aplicabile, invocând doar culpa Consiliului Judeţean Harghita şi lipsa unei proceduri adecvate, în valorificarea în termen a concursurilor care se organizează la nivelul unităţii pârâtului. În mod corect a reţinut prima instanţă că modalitatea avută în vedere de cele două instituţii publice este una defectuoasă şi de natură să prejudicieze dreptul celui care a promovat în funcţie de a se bucura de beneficiile rezultate în urma promovării şi sub aspect financiar.

Mai critică apelantul greşită reţinere de către prima instanţă a prevederilor art. 45 ind. 2 alin. 1 şi 2 din HG nr. 286/2011, deoarece această prevedere a intrat în vigoare după procedura de promovare în cauză. Susţinerea este neîntemeiată, deoarece la adoptarea soluţiei prima instanţă nu a făcut aplicarea acestui text de lege, doar l-a citat, cu titlu de exemplu. Pârâta a fost obligată la plata diferenţei de drepturi salariale cuvenite reclamantei începând cu luna aprilie 2014, lună în care s-a emis adeverinţa prin care se certifică faptul că reclamanta a promovat examenul şi nu începând cu „prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc promovarea”, aşa cum se prevede în textul de lege menţionat mai sus.

Pentru toate aceste argumente arătate anterior, Curtea, în baza art. 480 Codul de Procedură Civilă, va admite apelul declarat de pârât şi va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că drepturile salariale stabilite în favoarea reclamantei se vor acorda pentru perioada 3 aprilie 2014 (data emiterii adeverinţei menţionate mai sus) – 31 octombrie 2014, reclamanta beneficiind ulterior acestei date de drepturile salariale cuvenite ca urmare a promovării examenului.

Va menţine neschimbate restul dispoziţiilor din sentinţa atacată.