Fond litigii muncă. Disp. Lg. nr. 1 din - Lg educaţiei naţionale;ORDIN Nr. 5559 din 7 octombrie 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învăţământ; lege Nr.53 din 2003 Codul Muncii

Sentinţă civilă 133/F/2017 din 30.01.2017


Potrivit codului muncii ( dreptul comun în materie) concediul de odihna anual este unul dintre drepturile salariatului -art. 39 alin. (1) lit. c) - iar dreptul la concediul de odihna al persoanei detaşate nu poate fi afectat de detaşarea care a avut loc , efectuarea concediului de odihna urmând a se face in baza programării stabilite.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1953/98/2016 la data de 10.10.2016  reclamantul P.L, în contradictoriu cu pârâta LICEUL TEHNOLOGIC ŢĂNDĂREI a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtului la plata  concediului de odihnă pentru anul  şcolar 2015-2016 , când a funcţionat ca director la Şcoala Gimnazială nr 1 Ţăndărei, respectiv compensarea în bani a acestuia conform art. 146 alin 3 Codul muncii. , cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale reclamantul arată că a fost angajat la Şcoala Gimnazială nr 1 Ţăndărei în funcţia de director pe perioada 01.09.2015 -31.08.2016 astfel cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 2992 din 31.08.2015 în registrul general de evidenţă a salariaţilor.

Învederează că deoarece a fost nevoită să supravegheze lucrările de investiţii efectuate la această şcoală  în vara anului 2016 , nu a putut să  -şi efectueze concediul legal de odihnă.

Precizează că a formulat cerere de compensare în bani a concediului de odihnă neefectuat , având în vedere încetarea contractului individual de muncă , invocând prevederile art. 146 alin 3 Codul muncii.

Prin adresa nr 1557/05.09.2016  , arată reclamantul, pârâtul Liceul Tehnologic Ţăndărei , care prin hotărârea Consiliului Local Ţăndărei  din data de 29,02.2016 a preluat Şcoala Gimnazială nr 1, a refuzat plata concediului de odihnă.

În drept invocă prevederile art. 166 , art. 269 Codul muncii, art. 210 Legea nr. 62/2011.

În dovedire depune acte.

LICEUL TEHNOLOGIC ŢĂNDĂREI  formulează întâmpinare prin care invocă excepţiile privind

-prematuritatea formulării cererii având în vedere că nu a expirat termenul de 18 luni pentru acordarea concediului de odihnă neefectuat , termen prevăzut de alin 2 al art. 146  Codul muncii.

-  lipsa calităţii sale procesuale pasive motivat de faptul că nu este angajatorul reclamantului, neavând raporturi de muncă cu acesta care să fie derulate în temeiul unui contract de muncă.

Arată pârâtul că într-adevăr reclamantul  a îndeplinit funcţia de director  prin detaşare în urma deciziei Inspectoratului Scolar Judeţean Ialomiţa , însă acest fapt nu a dus la naşterea unor raporturi  juridice de muncă cu Liceul tehnologic.

Pe fondul cauzei solicită respingerea cererii ca nefondată  arătând că Şcoala gimnazială nr. 1 a fost preluată de Liceul Tehnologic prin Hotărârea Consiliului Local Ţăndărei nr 33/29.02.2016 . În anul 2015 reclamantul era profesor titular la Şcoala Gimnazială nr. 2 Spiru Haret Ţăndărei  iar prin decizia nr 921/19.08.2015 ISJ Ialomiţa a dispus detaşarea acestuia în funcţia de director la Şcoala gimnazială nr. 1 până la ocuparea postului prin concurs dar nu mai târziu de 31.08.2016.

Arată pârâtul că legea instituie interdicţia compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat , singura excepţie permisă fiind aceea când contractul individual de muncă încetează şi nu mai este posibilă efectuarea concediului în condiţiile alin 2.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Reclamantul Petre Leon este profesor disciplina matematică , fiind titular la SCOALA GIMNAZIALĂ SPIRU HARET ŢĂNDĂREI.

Prin decizia nr. 921/19.08.2015 INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN IALOMIŢA dispune ca începând cu data de 01.09.2015 reclamantul să fie detaşat în interesul învăţământului în funcţia de Director la SCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 ŢĂNDĂREI , până la organizarea concursului pentru ocuparea acestei funcţii de conducere , dar nu mai târziu de 31.08.2016 şi i se rezervă catedra / postul didactic pe care este titular.

Prin hotărârea nr. 33/29.02.2016 a Consiliului Local Ţăndărei  privind organizarea şi funcţionarea reţelei şcolare pentru anul şcolar 2016-2017  se stabileşte că SCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 ŢĂNDĂREI va funcţiona ca structură a  LICEULUI TEHNOLOGIC ŢĂNDĂREI  - unitate şcolară cu personalitate juridică .

Reclamantul a depus la dosar contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 2992 din 31.08.2015 în registrul general de evidenţă a salariaţilor încheiat între angajator SCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 ŢĂNDĂREI  reprezentată de reclamant în calitate de director  şi reclamant în calitate de angajat , respectiv profesor. Se stipulează în contract că acesta este încheiat pe durată determinată  de 12 luni începând cu 01.09.2015 şi până la 31.08.2016.

 Referitor la acest contract instanţa a solicitat lămuriri INSPECTORATULUI ŞCOLAR JUDEŢEAN IALOMIŢA şi LICEULUI TEHNOLOGIC ŢĂNDĂREI  care au învederat în esenţă că nu cunosc  temeiul legal şi nici motivul pentru care a fost încheiat contractul de muncă pe durată determinată, în condiţiile în care reclamantul era detaşat , nefiind justificată încheierea unui alt contract de muncă în paralel cu cel pe care reclamantul îl are încheiat cu SCOALA GIMNAZIALĂ NR. 2 ŢĂNDĂREI ( Spiru Haret).Într-adevăr prin adresa nr. 110/19.01.2017 SCOALA GIMNAZIALĂ SPIRU HARET ŢĂNDĂREI confirmă că reclamantul este angajatul său în baza unui contract de muncă pe durată nedeterminată.

Ulterior prin decizia nr. 937/16.08.2016  INSPECTORATULUI ŞCOLAR JUDEŢEAN IALOMIŢA dispune ca începând cu data de 01.09.2016 reclamantul să fie detaşat în interesul învăţământului în funcţia de Director la SCOALA GIMNAZIALĂGIURGENI , până la organizarea concursului pentru ocuparea acestei funcţii de conducere , dar nu mai târziu de 31.08.2017 şi i se rezervă catedra / postul didactic pe care este titular.

Tribunalul în condiţiile art. 248 Cod procedură civilă se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură , precum şi asupra celor de fond care fac inutilă , în tot sau în parte , administrarea de probe ori , după caz, cercetarea în fond a cauzei. 

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a LICEULUI TEHNOLOGIC ŢĂNDĂREI  tribunalul reţine  că prin calitatea procesuală se înţelege îndreptăţirea , respectiv obligaţia legală a unei persoane , fizice sau juridice , de a figura într-un anumit proces în calitate de parte. Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului şi respectiv al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii. Aşadar , calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparţine numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său , iar calitate de pârât numai persoanei despre care se afirmă ca a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.

Ca regulă art. 47 Codul muncii  ( dreptul comun în materie) dispune că  drepturile cuvenite salariatului detaşat se acordă de angajatorul la care s-a dispus detaşarea, iar dacă angajatorul la care s-a dispus detaşarea nu îşi îndeplineşte integral şi la timp toate obligaţiile faţă de salariatul detaşat, acestea vor fi îndeplinite de angajatorul care a dispus detaşarea.

În ipoteza în care  există divergenţă între cei doi angajatori sau niciunul dintre ei nu îşi îndeplineşte obligaţiile, salariatul detaşat are dreptul de a reveni la locul său de muncă de la angajatorul care l-a detaşat, de a se îndrepta împotriva oricăruia dintre cei doi angajatori şi de a cere executarea silită a obligaţiilor neîndeplinite.

Raportat la aceste prevederi, tribunal constată  că reclamantul a optat pentru a acţiona în judecată LICEULUI TEHNOLOGIC ŢĂNDĂREI, instituţie în a cărei structură funcţională se află SCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 ŢĂNDĂREI ,  unde a fost detaşat reclamantul, aşa încât va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Va respinge şi excepţia prematurităţii formulării cererii, motivat de faptul că reclamantul solicită compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat invocând drept  situaţie premisă încetarea contractului de muncă pe durată determinată  iar ca temei de drept art. 146 alin 3 Codul muncii. Or, într-o astfel de ipoteză nu se poate susţine că dreptul reclamantului nu s-ar fi născut, ci tribunalul va trebui să analize dacă în speţă sunt întrunite cerinţele textului de lege invocat de către acesta. 

Pe fondul cauzei,deliberând asupra prezentei acţiuni, prin prisma susţinerilor părţilor, a probelor administrate, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Tribunalul constată că este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:

Legislația relevantă în materie este reprezentată de LEGE Nr. 1/2011 din  5 ianuarie 2011 -Legea educaţiei naţionale;  ORDIN Nr. 5559 din  7 octombrie 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învăţământ;  LEGE Nr. 53/2003 din 24 ianuarie 2003 - Codul muncii

ART. 254^1 din  legea nr.1/2011 dispune că  „(1) Personalul didactic titular în învăţământul preuniversitar poate fi detaşat în interesul învăţământului, cu acordul său, pentru ocuparea unor posturi din unităţi/instituţii de învăţământ şi unităţi conexe, la solicitarea acestuia, precum şi pentru asigurarea pe perioadă determinată de cel mult un an şcolar a conducerii unităţilor de învăţământ, unităţilor conexe ale învăţământului preuniversitar, inspectoratelor şcolare şi caselor corpului didactic şi a funcţiilor de îndrumare şi de control în inspectoratele şcolare. Detaşarea în interesul învăţământului se realizează conform metodologiei elaborate cu consultarea partenerilor de dialog social şi aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.”

Potrivit ART. 258 alin 7 şi 8 din Legea nr.1/2011. “ (7) În cazul vacantării funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar, conducerea interimară este asigurată, până la organizarea concursului, dar nu mai târziu de sfârşitul anului şcolar, de un cadru didactic titular, numit prin detaşare în interesul învăţământului, prin decizia inspectorului şcolar general, cu avizul consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar şi cu acordul scris al persoanelor solicitate.

(8) Inspectorul şcolar general emite decizia de numire în funcţia de director, respectiv de director adjunct.”

ART. 267 legea nr.1/2011” (1) Cadrele didactice beneficiază de concediu anual cu plată, în perioada vacanţelor şcolare, cu o durată de 62 de zile lucrătoare; în cazuri bine justificate, conducerea unităţii de învăţământ poate întrerupe concediul legal, persoanele în cauză urmând a fi remunerate pentru munca depusă.

(2) Perioadele de efectuare a concediului de odihnă pentru fiecare cadru didactic se stabilesc de consiliul de administraţie, în funcţie de interesul învăţământului şi al celui în cauză, dar cu asigurarea personalului didactic necesar pentru desfăşurarea examenelor naţionale.

(3) Neefectuarea concediului anual dă dreptul la efectuarea concediului restant în vacanţele anului şcolar următor.”

Potrivit codului muncii ( dreptul comun în materie) concediul de odihna anual este unul dintre drepturile salariatului -art. 39 alin. (1) lit. c) - iar dreptul la concediul de odihna al persoanei detaşate nu poate fi afectat de detaşarea care a avut loc , efectuarea concediului de odihna urmând a se face in baza programării stabilite.

Totodată , art. 144 din Codul muncii dispune că  salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada in care a fost programat, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.

In doctrina, detaşarea este apreciata drept o cedare temporara a contractului individual de munca al salariatului către un alt angajator. In temeiul detaşării, salariatului detaşat nu i se întocmeşte un nou contract de munca cu angajatorul la care este detaşat, nu se naşte un nou raport de munca alături de cel anterior, raportul de munca continuând sub alt angajator, fiind deci cedat temporar către alt angajator.

Cum legea nu prevede încheierea unui nou contract de muncă între reclamant şi unitatea şcolară unde acesta  a fost detaşat (reclamantul fiind numit la scoala nr 1 prin detaşare în interesul învăţământului, prin decizia inspectorului şcolar general), nu se poate pune nici problema incidentei in cauza a dispoziţiilor art. 146 alin. (3) din Codul muncii, care prevăd posibilitatea compensării in bani a concediului de odihna neefectuat de salariat la data încetării contractului individual de munca, deoarece aceste dispoziţii, derogând de la regula efectuării in natura a concediului de odihna, sunt de stricta interpretare si aplicare, fiind aplicabile doar in situaţia încetării contractului individual de munca. Or in speţă este vorba de o încetare a detaşării, iar nu a unui contract individual de munca, cum în mod eronat susţine reclamantul.

Într-o astfel de ipoteză precum cea în speţă,  legea dă dreptul la efectuarea concediului restant în vacanţele anului şcolar următor.

Faţă de aspectele sus – reţinute , cererea reclamantului va fi respinsă.

Referitor la solicitarea pârâtului privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul va respinge această cererea , având în vedere că la dosar nu au fost depuse dovezile privind efectuarea cheltuielilor şi cuantumul acestora, art. 452 Cod procedură civilă prevăzând în mod expres că “ Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.”

În temeiul art. 40 din Regulamentul de Ordine interioară al instanţelor judecătoreşti opinia asistenţilor judiciari este concordanta cu soluţia şi considerentele expuse în motivarea prezentei hotărâri.