Contencios administrativ și fiscal. Anulare proces verbal de contravenţie

Asupra apelului civile de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.  din , Judecătoria  a respins plângerea contravenţională formulată de petentul , împotriva procesului verbal de contravenţie seria  nr.  încheiat la data de  de Poliţia .

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria  a reţinut următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sub nr.583/321/2016, petentul , în contradictoriu cu intimatul  , a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea procesului-verbal seria  nr. încheiat la data de de  Poliţia oraşului , prin care a fost sancţionat cu suma de 1365 lei amendă contravenţională şi 13 puncte-penalizare, precum şi reţinerea perimsului pentru 30 zile, pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 59 alin.2 şi art.10 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002, constând în aceea că la data de , ora 13.33, conducând autoturismul marca , cu nr.de înmatriculare , pe strada , la intesecţia cu strada a efectuat un viraj la stânga şi nu a acordat prioritate de trecere autospecialei , care circula regulamentar din sens opus. Totodată, avea expirată I.T.P. de la data de .

În plângere, petentul nu a făcut referire la contravenţia prevăzută de 10 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002, ci doar la cea prevăzută de art.59 alin.2, susţinând că a acordat prioritate. Plângerea nu a fost motivată în drept.

Cererea a fost legal timbrată.

În dovedire, petentul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri depunând la dosar procesul-verbal, dovada nr. şi planşe fotografice (f.).

Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii(f.).

În motivare, a arătat în esenţă că procesul-verbal este temeinic şi legal fiind întocmit conform prevederilor O.G.nr.2/2001, iar din economia textului art.34 din acest act normativ, rezultă că procesul-verbal face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

S-a mai arătat că fapta contravenţională descrisă în procesul-verbal este probată cu ajutorul prezumţiei de legalitate a actului administrativ, act emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi formă prevăzute de lege coroborat cu prezumţia de autenticitate, cât şi cu prezumţia de veridicitate.

În apărare, intimatul a depus la dosar procesul-verbal contestat şi raportul întocmit de agentul constatator (f.).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa  de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

 La data de , a fost încheiat procesul-verbal seria  nr. reţinându-se faptul că petentul, conducând autoturismul marca , cu nr.de înmatriculare , pe strada , la intersecţia cu strada a efectuat un viraj la stânga şi nu a acordat prioritate de trecere autospecialei , care circula regulamentar din sens opus. Totodată, avea expirată I.T.P. de la data de , încălcând astfel dispoziţiile art.10 alin.1 şi art.59 alin.2 din  O.U.G.nr.195/2002.

În cauză, petentul a contestat procesul-verbal doar cu privire la fapta reglementată de art.59 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002.

Instanţa reţine că procesul-verbal de constatare a contravenţiei este un act administrativ şi se bucură de prezumţia de legalitate.

În acelaşi timp, actul administrativ este cenzurabil de instanţa de judecată.

În acest sens, art. 34 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 prevede că instanţa administrează probele necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal.

Examinând sub aspectul legalităţii procesul-verbal contestat, instanţa a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute, sub sancţiunea nulităţii absolute, de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

 Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, cu privire la contravenţia reţinută în sarcina petentului şi contestată de acesta, instanţa a reţinut că regimul juridic al contravenţiilor se completează, în materie de probe, cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Astfel, potrivit art.249 N.C.proc.civ, “cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege”. De altfel, astfel cum a stabilit şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia de inadmisibilitate în cauza Haiducu contra României “prezumţia de răspundere a contravenienţilor stabilită prin procesul-verbal este relativă şi proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislaţia naţională”.

Astfel, în cauză, petentul a înţeles să facă dovada susţinerilor sale cu înscrisuri constând din copia procesului-verbal, planşe fotografice şi legislaţie.

În ceea ce priveşte probatoriul propus de intimat, s-a reţinut că acesta a înţeles să facă dovada săvârşirii faptei contravenţionale cu înscrisuri, respectiv, procesul-verbal de contravenţie şi raportul agentului constatator.

În cauză, s-a reţinut că fapta contravenţională a fost percepută de agentul constatator cu propriile simţuri, constatările acestuia beneficiind în aceste condiţii de prezumţiile de veridicitate şi temeinicie până la înscrierea în fals.

Faţă de cele reţinute, instanţa a apreciat că prezumţia de nevinovăţie a petentului a fost înlăturată.

Având în vedere situaţia astfel reţinută, instanţa a considerat că fapta reţinută în sarcina petentului întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzută de art.59 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, instanţa a avut în vedere pericolul social al faptei.

Astfel, s-a reţinut că prin neacordarea priorităţii pe drumurile publice se produce o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere.

Faptele de natura celei pentru care a fost sancţionat petentul prezintă, prin ele însele, un grad ridicat de pericol social întrucât pun în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

 Din aceste motive, analizând fapta petentului, instanţa a constatat că aceasta prezintă un grad de pericol social ridicat.

 Faţă de aceste considerente, a apreciat că sancţiunea aplicată de agentul constatator este individualizată în mod corect, iar scopul sancţiunii contravenţionale nu poate fi atins decât prin executarea acesteia.

Împotriva sentinţei civile nr.  din  pronunţată de Judecătoria  a formulat apel petentul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat că se deplasa cu autoturismul cu număr de înmatriculare pe strada  din direcţia Vânători spre . La intersecţia cu str. M. Sadoveanu, din sens opus, din direcţia Ocea către  se deplasa autospeciala  care virase spre dreapta înspre , a încetinit acordându-i prioritate de dreapta. După trecerea de pietoni poliţistul i-a făcut semn din maşină să tragă pe dreapta, aplicându-i amenda contravenţională.

Menţionează că a făcut obiecţiuni la procesul verbal, iar fapta reţinută în sarcina sa nu este dovedită. Autospeciala  nu este dotată cu cameră video, fapta nefiind înregistrată. Solicită în acest sens ca poliţia să precizeze dacă autospeciala  este dotată cu camera video ori dacă are acces la sistemul video din intersecţie.

Totodată arată că procesul verbal se bucură de prezumţia de legalitate doar până la formularea plângerii împotriva acestuia, situaţie în care trebuie ca organul constatator să aducă dovezi în dovedirea faptei.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii instanţei de fond.

Nu s-au administrat probe noi în apel.

Prin adresa nr. înaintată la dosar (F. apel)  a arătat că aparatul radar marca PHYTON montat pe auto  este dotat cu aparatură video, însă abaterea din data de  nu a fost înregistrată.

Examinând apelul petentului, conform art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinţei şi a criticii invocate, Tribunalul reţine următoarele:

Prin procesul verbal seria  nr. încheiat de Poliţia oraşului , petentul-apelant a fost sancţionat cu amendă de 420 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art.59 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 şi cu amendă de 945 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 10 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 şi drept sancţiune complementară i s-a reţinut permisul de conducere pentru 30 de zile.

Din cuprinsul procesului verbal rezultă că la data de , ora 1333, petentul -apelant a condus autoturismul marca  cu nr. pe str. , la intersecţia cu str. M. Sadoveanu a efectuat un viraj la stânga şi nu a acordat prioritate de trecere autospecialei , care circula regulamentar din sens opus.

Potrivit  art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa competentă să soluţioneze plângerea verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii aplicate.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, în acord cu prima instanţă, se reţine că acesta este întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi a art. 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenţie, Tribunalul reţine că prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, prezumţia de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei contravenţionale să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Prin urmare, în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situaţia de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie, aplicarea prezumţiei de temeinicie a procesului verbal de contravenţie în cauză ar fi contrară garanţiilor prevăzute de art. 6 din CEDO, printre care şi prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază contravenientul.

Amintim că şi în Decizia nr. 70 din 21.02.2013, Curtea Constituţională a subliniat faptul că „procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură”.

În acest caz, instanţa va administrat probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului verbal. Cel care a formulat plângere nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat însă (cauza Salobiaku c. Franţei, Anghel c. României) şi faptul că prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora şi în materie penală (în care CEDO a inclus şi acuzaţia contravenţională), pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, cu respectarea unor limite rezonabile, ţinând seama de gravitatea mizei şi prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut,  după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, prezumţia de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal,  deşi din probele administrate de „acuzare”, instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În prezenta cauză, Tribunalul reţine că nu poate opera prezumţia  de temeinicie a procesului-verbal de contravenţie, având în vedere împrejurarea că petentul a susţinut în mod constant, încă din momentul încheierii procesului-verbal, că nu a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa, respectiv neacordarea de prioritate de trecere a autospecialei , astfel încât se naşte o îndoială rezonabilă cu privire la săvârşirea de către petent a faptei  reţinute în sarcina sa.

În această situaţie, în lipsa unor probe care să confirme fapta petentului, prezumţia de temeinicie a procesului-verbal de contravenţie în cauză, ar fi contrară garanţiilor prevăzute de art. 6 CEDO.

Prima instanţă arată că intimatul, în calitate de agent constatator „ a înţeles să facă dovada săvârşirii faptei contravenţionale cu înscrisuri, respectiv, procesul-verbal de contravenţie şi raportul agentului constatator”.

Cu aceste înscrisuri agentul constatator nu poate face dovada săvârşirii contravenţiei de către petent, în lipsa unei probe care să confirme situaţia de fapt petrecută la data de  şi reţinută în procesul-verbal contestat.

La cererea petentului-apelant s-a solicitat de la intimat să comunice dacă fapta reţinută în sarcina sa, petrecută la intersecţia străzii  cu strada Mihail Sadoveanu-, a fost înregistrată video.

Cu adresa nr. (F. dosar apel), intimatul a comunicat că autospeciala  este dotată cu aparatură video, însă abaterea din data de  nu a fost înregistrată.

Nefiind nicio dovadă a organului constatator care să conducă la faptul că petentul-apelant a săvârşit fapta contravenţională, în mod nelegal prima instanţa a respins plângerea.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 şi a art. 6 paragraful 2 din CEDO, instanţa constată plângerea petentului întemeiată.

În consecinţă, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite apelul, va schimba în tot sentinţa civilă apelată, va admite în parte plângerea contravenţională şi va dispune anularea în parte a procesului verbal de contravenţie contestat, urmând a se înlătura sancţiunea contravenţională prev. de art. 59 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 şi sancţionată de art. 100 alin. 3 lit. c din  OUG nr. 195/2002, respectiv contravenţia privind neacordarea de prioritate de trecere autospecialei , va exonera petentul de plata amenzii în cuantum de 420 lei şi va înlătura sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile

Se menţin celelalte dispoziţii ale procesului-verbal, reprezentând contravenţia prev. de art. 10 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, constând în expirarea I.T.P. la data de , faptă dovedită şi recunoscută de petentul-apelant, urmând ca acesta să achite amenda aferentă de 945 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de petentul petentul , cnp:, cu domiciliul în , str., împotriva sentinţei civile nr.  din  pronunţată de Judecătoria  în contradictoriu cu intimatul .

Schimbă în tot sentinţa apelată şi în consecinţă:

Admite în parte plângerea formulată de petentul , împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare contravenţională seria  nr. întocmit la data de  de către Poliţia oraşului .

 Anulează în parte procesul verbal contestat în sensul că înlătură sancţiunea contravenţională prevăzută de art.59 alin.2 din OUG nr.195/2002 şi sancţionată de art.100 alin.3** lit.c din OUG nr.195/2002, precum şi reţinerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 zile.

Menţine celelalte dispoziţii ale  procesul verbal contestat, urmând ca petentul să achite amenda de 945 lei.

 Definitivă.

Domenii speta

Spete similare