Contraventii, oug 28/1999, aplicarea "ope legis" a sanctiunii complementare

Sentinţă civilă - din 20.10.2014


ROMÂNIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDETUL ARAD OPERATOR 2826

DOSAR NR……

SENTINŢA CIVILĂ NR……..

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2014

Judecător : …….

  Grefier: …….

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile formulată petenta SC F. D. L. SRL în contradictoriu cu intimata Direcţia Antifraudă Fiscală-Direcţia Regională Antifraudă 5 Deva, pentru anulare  proces verbal de contravenţie.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 5.11.2014, acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, a amânat pronunţarea pentru data 20.11.2014, având nevoie de timp pentru a delibera.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.06.2014 petenta SC F. D. L. SRL  cu sediul în …….înregistrat sub nr.J ……., CUI ….. în contradictoriu cu intimata Direcţia Antifraudă Fiscală-Direcţia Regională Antifraudă 5 Deva, a solicitat  anularea procesului verbal de  constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 0011058 din 30.05.2014 încheiat de intimată, a amenzii de 8000 lei aplicată şi sancţiunea complementară a suspendării activităţii pe o perioadă de 3 luni de zile.

În fapt a arătat că în data de 30.05.2014, inspectorii antifraudă au efectuat un control operativ şi inopinat la sediul petentei prilej cu care s-a evidenţiat faptul că  prin monetarul întocmit de operatorul casei de marcat pentru suma de bani găsită în şorţul ospătarei, reprezentând încasările zilei de 30.05.2014 şi raportul X pe care apare înscrisă suma de 90 lei, s-a constatat o diferenţă de  1216 lei care nu a putut fi justificată cu documente de provenienţă. Prin nota explicativă, operatorul casei de marcat, respectiv angajata R.S.V., recunoaşte că suma de 1216 lei provine din vânzările zilei de 30.05.2014  şi că trebuiau marcate.

Petenta susţine că procesul verbal de contravenţie nu este completat corespunzător, respectiv lipseşte  „locul” unde este încheiat procesul verbal  şi arată că este specificat că procesul verbal a fost încheiat în localitatea Ineu, judeţul Arad, fără a se indica în mod clar şi precis locaţia exactă unde a fost încheiat procesul verbal de contravenţie, nespecificând în acest sens nici strada, şi nici o altă locaţie care să indice unde anume în oraşul Ineu s-a întocmit acest proces verbal.

Arată că nu sunt respectate prevederile art.16 alin.6 din OG nr.2/2001 respectiv procesul verbal nu cuprinde numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi nu este arătată ora la care a fost săvârşită fapta aşa cum prevede art.16 alin.1 din OG nr.2/2001.

Faţă de dispoziţiile legale arătate, petenta apreciază că procesul verbal este nul pentru că nu îndeplineşte în mod corect aşa cum cere legea datele privind ora comiterii faptei contravenţionale.

Petenta mai arată că în procesul verbal se specifică în mod clar că, contravenientul  poate achita în condiţiile legii pe loc sau în 48 de ore, jumătate din minimul amenzii respectiv suma de 4000 lei şi nu cum  în mod greşit agentul constatator a inserat în procesul verbal la această precizare suma de 8000 lei, adică exact suma cu care a fost amendată petenta.

Petenta a invocat cauza Anghel contra României şi a arătat că Curtea a hotărât că în procedura contravenţională  trebuie să se asigure respectarea prezumţiei de nevinovăţie.

În subsidiar petenta a solicitat a se constata că fapta a fost săvârşită  practic şi direct de către angajata R.S.V. iar sancţiunea  aplicată petentei este foarte mare şi apăsătoare atât pentru societatea petentă cât şi pentru  angajaţii societăţii în cazul în care se aplică suspendarea activităţii  comerciale pe o perioadă de trei luni de zile, aceşti angajaţi rămânând fără salariu plătit la zi.

Astfel petenta solicită, raportat la fapta angajatei R.S.V., aplicarea sancţiunii avertismentului sau a unei amenzi contravenţionale fără a se  aplica sancţiunea complementară prevăzută de art.4 alin.2 din OUG nr.28/1999 privind suspendarea activităţii societăţii pe trei luni de zile.

În drept a invocat prevederile art. 31, 32, 33 şi 34 din OG nr.2/2001 actualizată, art.5 alin.2 lit.a şi b, art.16 alin.1 şi 6 din OG nr.2/2001, art.17 din OG nr.2/2001 actualizată,  OUG nr.28/1999 republicată.

În probaţiune, petenta a anexat cererii procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DGAF NR.0011058 din 30.05.2014 (fila 8),  proces verbal  din 21.03.2014 (fila 5) adresa de comunicare a procesului verbal (fila 6), copii bonuri fiscale (fila 59), notă explicativă (fila 9 şi 10), certificat de înregistrare (fila 11), certificat constatator (fila 12), filă din registrul unic de control (fila 13-16), dovezi achitare impozite bugetul de stat şi asigurări sociale (filele 17-23).

Cerere a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanţei seria AR INEU, nr…./12.06.2014 (fila 6) în temeiul art.19 OUG nr.80/2013.

La data de 24.07.2014 intimata a depus la dosar întâmpinare (filele 36-38) prin care a solicitat respingerea  ca neîntemeiată a excepţiei nulităţii procesului verbal de contravenţie şi a arătată că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DGAF nr.0011058/30.05.2014 cuprinde toate elementele expres prevăzute sub sancţiunea nulităţii de lege.

Intimata arată că la controlul efectuat a constatat neîndeplinirea obligaţiei operatorului economic de a utiliza şi de a emite bonuri fiscale pentru toate mărfurile vândute direct către populaţie, fiind încălcate astfel prevederile art.1 alin 1 şi 2 din OG nr.28/1999, republicată.

Cu ocazia controlului, ca urmare a monetarului efectuat la punctul de lucru al petentei s-a constatat un sold faptic în cuantum de 1306 lei. Totodată s-a solicitat şi Raportul X, emis de aparatul de marcat electronic fiscalizat, rezultând astfel un sold scriptic de 90 lei. În urma comparării soldului faptic cu soldul scriptic s-a constatat o diferenţă de 1216 lei care nu a putut fi justificată prin niciunul dintre mijloacele de probă prevăzute limitativ de art.11 alin.3 din OUG nr.28/1999.

Intimatul arată că sunt întrunite elementele răspunderii sub aspectul săvârşirii contravenţiei prevăzută de art.10 lit.b din OUG nr.28/1999 atât pe latura obiectivă cât şi pe latura subiectivă.

Intimatul susţine că sancţiunea aplicată agentului economic s-a dispus în concordanţă cu prevederile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 cu modificările şi completările ulterioare şi  amenda stabilită este în limitele prevăzute la art.10 alin.1 lit.b din OUG nr.28/1999 republicată  care prevede amenzii între 8000 lei şi 10.000 lei, amenda aplicată petentei fiind cea minimă.

De asemenea învederează că legiuitorul nu lasă la latitudinea agentului constatator  luarea măsurii complementare a suspendării activităţii agentului economic sancţionat, aceasta derivând din încălcarea dispoziţiilor art.10 lit.b din OUG nr.28/1999 republicată, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art.14 alin.2 din OUG nr.28/1999 republicată potrivit cărora „ nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art.10 lit.b, referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi neintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni”.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat de petentă (filele 52-53), petenta a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată  şi arată că  procesul verbal este nul pentru că nu îndeplineşte în mod corect aşa cum  cere legea  datele privind ora comiterii faptei contravenţionale.

În cauză s-a încuviinţat proba testimonială cu martorul R. S. V. care a fost audiată în şedinţa publică din 5.11.2014.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că plângerea a fost depusă în termenul legal prevăzut de art.31 alin.1 din Ordonanţa nr.2/2001, la data de 12.06.2014 (fila 2).

În fapt, instanţa reţine că prin procesul-verbal seria DGAF, nr.0011058, încheiat la data 30.05.2014, ora 13:45, s-a aplicat petentei SC F. D. L. SRL, sancţiunea contravenţională principală constând în amendă în cuantum de 8000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art.10 lit.b din OUG 28/1999 şi sancţionată de art.11 alin.1 lit.b din OUG 28/1999 şi sancţiunea complementară constând în suspendarea activităţii pentru o perioadă de trei luni supra locaţiei reprezentând sediul şi punctul de lucru din localitatea … conform art.14 alin.2 din OUG 28/1999.

În procesul-verbal de contravenţie s-a constatat în fapt că în data de 30.05.2014 ora 13:00, în urma controlului efectuat la locaţia din Ineu, …. jud. Arad, prin monetarul întocmit de operatorul casei de marcat pentru suma de bani găsită în şorţul operatoarei reprezentând încasările zile de 30.05.2014 şi raportul pe care apare scrisă suma de 90 lei, s-a constatat o diferenţă de 1216 lei care nu putea fi justificată cu documente de provenienţă. Prin nota explicativă operatorul casei de marcat recunoaşte că suma de 1216 lei provine din vânzările zile de 30.05.2014 şi că trebuiau marcate.

Instanţa, analizând procesul-verbal atacat sub aspectul legalităţii, reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege, întrucât cuprinde toate elementele reglementate sub sancţiunea nulităţii absolute de art.17 din Ordonanţa nr.2/2001, care pot fi constatate de instanţă din oficiu.

În procesul-verbal de contravenţie sunt consemnate data şi ora săvârşirii contravenţiei respectiv 13:00 şi ora încheierii procesului-verbal 13:45, este arătat locul întocmirii (fila 8), procesul-verbal fiind semnat şi ştampilat de petentă. Totodată, în procesul-verbal de contravenţie este subliniat faptul că se poate achita pe loc sau în termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii. În aceste condiţii, petenta nu a dovedit existenţa unei vătămări cu privire la cerinţele menţionate.

Potrivit considerentelor Deciziei nr.22/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din O.G. nr.2/2001. În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Petenta a susţinut că nu a fost consemnat în cuprinsul procesului verbal numărul de înmatriculare în registrul comerţului, obligaţie prevăzută de art.16 alin.6 OG nr.2/2001.

Având în vedere Decizia nr. 22/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, instanţa reţine că nerespectarea acestei obligaţii la întocmirea procesului-verbal poate determina anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei doar dacă petentul ar dovedi o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului. În cazul de faţă însă, petenta nu a dovedit că nerespectarea acestei cerinţe i-ar fi provocat vreo vătămare, cât timp în cuprinsul procesului-verbal sunt consemnate suficiente date pentru identificarea petentei.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, instanţa reţine că procesul-verbal de constatare a contravenţiei se bucură de o prezumţie relativă de validitate cu privire la constatările făcute cu propriile simţuri de agentul care a încheiat procesul-verbal. Astfel, întrucât fapta a fost constatată personal de către agentul care a întocmit procesul-verbal, potrivit art.16 şi art. 34 din O.G. nr.2/2001 petenta trebuie să facă dovada unei fapte contrare. 

Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancţionat contravenţional nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi nici prezumţia de nevinovăţie asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravenţională presupune o judecată contradictorie cu toate garanţiile procesuale care decurg din aceasta. În hotărârea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Anghel c. României, s-a concluzionat, din perspectiva desfăşurării procedurii în ansamblul său şi asigurării dreptului la un proces echitabil, faptul că instanţa naţională a aşteptat de la reclamant să inverseze prezumţia de legalitate şi de temeinicie a procesului-verbal în litigiu, raportând proba contrarie la expunerea faptelor stabilită în procesul-verbal. Curtea a subliniat că o asemenea abordare a instanţelor naţionale nu este surprinzătoare, în măsura în care regimul juridic aplicabil contravenţiilor este completat de dispoziţiile Codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul „onus probandi incubit actori” – sarcina probei revine reclamantului. Această regulă presupune că, obligaţia de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui care invocă fapta, fiind acceptat de către Curte faptul că orice sistem juridic cunoaşte prezumţiile de fapt şi de drept pe care Convenţia nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depăşească un anumit prag.

Cu respectarea principiilor prezumţiei de nevinovăţie şi al egalităţii armelor impuse de exigenţele art.6 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, precum şi a principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părţi de a propune probe.

Instanţa reţine că petenta nu a prezentat nici o probă pentru a dovedi o stare de fapt contrară celei relatate în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie. Săvârşirea faptei a fost confirmată şi în declaraţia martorei R.S.V. propusă de petentă. Astfel, martora, angajata societăţii, a invocat faptul că a fost o perioadă a aglomerată şi s-a terminat rola de la casa de marcat, aspecte care nu sunt însă de natură a înlătura răspunderea contravenţională a societăţii comerciale, pentru faptele angajatei săvârşite în desfăşurarea activităţii.

În drept, conform art.10 lit.b din OUG 28/1999:

“Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: (…)

b) neîndeplinirea obligaţiei operatorilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative”.

În temeiul art.11 alin.1 lit.b din OUG 28/1999:

„(1) Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepţia celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: (…)

b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) şi m) se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei”.

Potrivit art.14 alin.2 din OUG 28/1999:

„Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni”.

Cu privire la sancţiunea contravenţională principală aplicată petentei constând în amendă în cuantum de 8000 lei, instanţa constată că acesta se încadrează în limitele legale, potrivit dispoziţiilor art.11 alin.1 lit.b din OUG 28/1999, reprezentând sancţiunea legală pentru încălcarea obligaţiei menţionate.

În raport de  criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, instanţa reţine că sancţiunea amenzii în cuantumul aplicat corespunde gradului de pericol social al faptei, deoarece acest cuantum reprezintă minimul legal, fapta fiind considerată a prezenta o gravitate sporită de către legiuitor prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum.

De asemenea, instanţa reţine că intimatul a aplicat în mod legal sancţiunea complementară privind suspendarea activităţii pentru o perioadă de trei luni asupra locaţiei, întrucât această sancţiune este stabilită de art.14 alin.2 din OUG 28/1999.

Pentru considerentele arătate, întrucât procesul-verbal contestat este legal şi temeinic întocmit, sancţiunile aplicate fiind corect individualizate, în temeiul art.34 alin.1 din Ordonanţa nr.2/2001 instanţa va respinge plângerea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea formulată de petenta SC F. D. L. SRL cu sediul în …. înregistrat sub nr.J ….., CUI RO ….., în contradictoriu cu intimata ANAF-DGAF-Direcţia Regională Antifraudă 5 Deva, cu privire la procesul-verbal de contravenţie seria DGAF, nr.0011058, încheiat la data 30.05.2014 de către intimat, ca nefondată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

În caz de exercitare a căii de atac cererea se depune la Judecătoria Ineu.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20.11.2014.

PREŞEDINTE GREFIER