Copie necertificată şi incompletă a procesului verbal. Necercetarea fondului cauzei

Copie necertificată şi incompletă a procesului verbal. Necercetarea fondului cauzei

Dosar nr. 751/326/2007 – decizia civilă nr. 114/R din 17.02.2009

Instanţa de recurs constată că, la dosarul instanţei de fond s-a depus, dintr-o eroare materială, doar o copie necertificată şi incompletă a acestui proces-verbal, însă procesul verbal original are faţă-verso, cuprinzând în conţinutul său rezoluţia de aplicare a sancţiunii, care cuprinde şi sancţiunea aplicată în concret, în sumă de 50.000 lei, precum şi măsura desfiinţării lucrărilor executate fără autorizaţie.

Recurentul, în acest sens, a depus în recurs ca probă nouă înscrisul, respectiv, copie conformă cu originalul de pe procesul-verbal de contravenţie contestat (fila 5 şi verso).

În acest context, Tribunalul constată că, instanţa de fond în mod greşit s-a pronunţat asupra unui proces-verbal incomplet, acesta echivalând cu necercetarea fondului cauzei, fiind incident în speţă motivul de casare prevăzut de art. 312 alin.5 C.pr.civ.

Prin sentinţa civilă nr.686 din 28.10.2008, pronunţată de Judecătoria Topliţa, s-a admis plângerea petentei SC A SRL în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA, prin  primar, judeţul Harghita şi s-a constatat nulitatea absolută a Procesului verbal de contravenţie nr.10837 din 09.08.2007 emis de intimată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, prin procesul verbal de contravenţie nr.10837 din 09.08.2007, petenta a fost sancţionată contravenţional, reţinându-se că în perioada 2006–iulie 2007, pe un amplasament situat s-au executat lucrări fără autorizaţie de construire, reprezentând atelier prelucrarea lemnului având suprafaţa construită de aproximativ 150 mp, vestiar pentru muncitori, având suprafaţa  construită de aproximativ 60 mp şi seră legume, având suprafaţa construită de aproximativ120 mp, fiind încadrată fapta în prevederile art. 26 (1) lit. a din Legea nr. 50/1991.

Instanţa de fond a mai constatat că, procesul verbal este nul absolut deoarece nu are  stabilită o amendă. S-au menţionat limitele amenzii care este prevăzută pentru fapta încălcată, dar nu s-a stabilit efectiv o amendă.

S-a reţinut că, Curtea reaminteşte (în cauza Anghel c. României) că procedura contravenţională este asimilată unei proceduri penale, şi prin urmare trebuie respectate toate cerinţele formale de acuzare şi sancţionare.

În speţă, nu s-a stabilit exact amenda ce se aplică. În aceeaşi cauză (Anghel c. României), Curtea arată că, atâta timp cât procedura contravenţională este asimilată unei proceduri penale, orice dubiu cu privire la certitudinea faptei se interpretează în favoarea contravenientului.

S-a stabilit că, cum în cauză nu este certă amenda aplicată, trebuie interpretată în favoarea petentei, deoarece instanţa este în imposibilitatea de a verifica certitudinea amenzii aplicate, agentul constatator a indicat corect limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârşită, dar nu a arătat limita pedepsei aplicate, astfel  reproducând aceleaşi limite prevăzute.

Pentru aceste considerente instanţa de fond a admis plângerea şi

a  constatat nulitatea procesului verbal de contravenţie.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Primăria – prin primar, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei în rejudecare, iar în subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei, şi rejudecând cauza pe fond, respingerea plângerii petentei.

În motivele de recurs, recurenta arată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut faptul că petenta la plângere ar fi anexat procesul-verbal de contravenţie a cărui anulare se solicită, acesta nefiind anexat. La dosar exista depusă, dintr-o eroare materială, doar o copie necertificată şi incompletă a acestui proces-verbal, însă procesul verbal original are faţă-verso, cuprinzând în conţinutul său rezoluţia de aplicare a sancţiunii, care cuprinde şi sancţiunea aplicată în concret, în sumă de 50.000 lei, precum şi măsura desfiinţării lucrărilor executate fără autorizaţie. În acest sens depune ca probă nouă în recurs înscrisul, respectiv, copie conformă cu originalul de pe procesul-verbal de contravenţie contestat.

Astfel, recurenta, faţă de cele arătate mai sus, solicită a se constata că instanţa de fond s-a pronunţat asupra unui proces-verbal incomplet, în realitate acest proces-verbal nu este nul absolut întrucât are aplicată amenda.

Drept urmare, se poate concluziona că instanţa de fond nu a analizat şi fondul cauzei, respectiv celelalte apărări din plângere şi întâmpinare, ceea ce face incident motivul de casare cu trimitere.

În ce priveşte cuantumul amenzii de 50.000 lei aplicată petentei, precizează recurenta, lasă la aprecierea instanţei, în urma analizării faptei contravenţionale, reducerea acestuia la o sumă mai mică sau nu.

În ce priveşte pct.2 din cererea de recurs, recurenta arată că prin plângerea formulată petenta SC A SRL a solicitat anularea procesului verbal atacat în baza art.5 pct.7 din OG nr.2/2001, arătând că pentru una şi aceeaşi contravenţie nu se poate aplica decât o singură sancţiune, considerând că pentru aceeaşi faptă s-a aplicat sancţiune şi prin procesul verbal nr.6 din 27.07.2005, care a format obiectul unui alt dosar aflat pe rolul Judecătoriei Topliţa.

De asemenea, s-a mai solicitat suspendarea cauzei întrucât pe rolul instanţei de contencios administrativ ar exista o cauză având ca obiect aprobarea tacită a eliberării autorizaţiei de construire. Deşi se arată prin însăşi plângerea formulată „Depune alăturat procesul-verbal de constatare şi aplicare a contravenţiilor prin care s-a constatat aceeaşi contravenţie”, la plângere nu a fost ataşat nici un proces-verbal, nici cel contestat şi nici cel cu nr.6 din 27.07.2005 despre care se face referire.

Singura apărare invocată este aceea că s-au aplicat două sancţiuni pentru aceeaşi faptă, susţineri ce nu au temei, întrucât prin proces-verbal nr.6 din 27.07.2005, rezultă că sancţiunea aplicată prin acesta se referă la altă faptă contravenţională, tot pentru realizarea de construcţii fără autorizaţie, pe acelaşi amplasament, însă pentru o altă clădire, respectiv „Depozit combustibil”.

Recurenta mai arată că petenta nu a solicitat nici un fel de probe în susţinerea plângerii sale, nu a depus nici procesul-verbal atacat, şi nici pe cel cu nr.6 din 27.07.2005 la care a făcut referire. Ca probă, recurenta depune sentinţa civilă nr.566 din 13.11.2006 a Judecătoriei Topliţa şi decizia civilă  nr.72/R/01.02.2007 a Tribunalului Harghita, prin care s-a menţinut procesul-verbal nr.6 din 27.07.2005.

Mai susţine recurenta că a învederat instanţei de fond că pe un amplasament, petenta a ridicat, fără autorizaţie de construcţie, la diferite intervale de timp, o serie de clădiri, încălcând orice prevedere legală cu privire la regimul construcţiilor.

De asemenea, recurenta mai susţine că, acţiunea prin care petenta a solicitat aprobarea tacită a eliberării autorizaţiei de construire, a fost soluţionată prin respingerea acestei cereri din dosarul nr.519/96/2008 al Tribunalului Harghita, anexând şi copia acestei sentinţe cu nr.595 din 10.04.2008.

În drept, sunt invocate dispoziţiile art.304 pct.9 cu art.312 pct.5 Cod pr.civilă, solicitând totodată judecarea recursului şi în lipsă.

Pin întâmpinarea depusă la dosar (fila 14), intimata-petentă SC A SRL solicită respingerea recursului şi menţinerea în întregime a sentinţei atacate, arătând că în prezent, primarul prin procesul-verbal nr.7/2008, înregistrat la Primărie sub nr.9384 din 05.09.2008, a recunoscut existenţa construcţiilor şi a acceptat întocmirea documentaţiei cadastrale pentru intabularea în cartea funciară a terenului şi construcţiilor realizate şi în baza acestei recunoaşteri au şi fost intabulate construcţiile în CF nr.1233 CN sub nr. cadastral 1726.

Astfel, prin înscrierea construcţiilor şi a terenului în CF, consideră că procesul-verbal nr.10837 din 09.08.2007 încheiat de primar nu mai are obiect, deoarece prin intabulare s-a intrat în legalitate şi nu se mai poate solicita demolarea unor construcţii legal intabulate şi menţionate în CF şi pentru care deja a achitat impozitul aferent clădirilor, considerând că nu a comis contravenţia cu vinovăţie întrucât a depus toate documentele la Primărie pentru obţinerea autorizaţiei de construire, însă neprimind autorizaţia în termen de 30 de zile, a considerat că aprobarea s-a dat tacit şi că poate efectua construcţiile pentru care s-a solicitat autorizaţia.

Mai arată că, construcţiile pentru care s-a încheiat procesul-verbal nr.10837 din 09.08.2007 încheiat de primar, au fost executate şi finalizate încă din anul 2005. Astfel că la data de 09.08.2007 a fost încheiat procesul-verbal nr.10837 de către primar, după expirarea termenului de 2 ani de la data comiterii faptei, în care avea dreptul de a constata contravenţia şi de a aplica amenda conform art.26 în procesul-verbal întocmit  Legea nr.50/1991 actualizată, lucru ce rezultă chiar din primul proces verbal cu nr.6 încheiat la data de 27.07.2005 tot de primar, fapt recunoscut de acesta, dar în care nu a menţionat toate construcţiile ce se aflau la faţa locului în acel moment. Această amenda, susţine intimata, a fost achitată la bugetul Consiliului Local, astfel că, nu consideră relevant faptul că agentul constatator nu a menţionat în procesul-verbal întocmit toate imobilele existente la data de 27.07.2005, însă consideră că fiind sancţionat deja conform prev.art.5 pct.7 din OG nr.2/2001, nu se mai putea încheia un alt proces-verbal pentru aceeaşi contravenţie.

Tribunalul, analizând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în sensul prevăzut de art. 304/1 C.pr.civ., constată următoarele:

Recurentul critică hotărârea atacată sub aspectul nelegalităţii, solicitând în principal casarea hotărârii şi trimiterea cauzei în rejudecare, invocând că,  instanţa de fond în mod greşit a reţinut faptul că petenta la plângere ar fi anexat procesul-verbal de contravenţie a cărui anulare se solicită, acesta nefiind anexat.

Instanţa de recurs constată că, la dosarul instanţei de fond s-a depus, dintr-o eroare materială, doar o copie necertificată şi incompletă a acestui proces-verbal, însă procesul verbal original are faţă-verso, cuprinzând în conţinutul său rezoluţia de aplicare a sancţiunii, care cuprinde şi sancţiunea aplicată în concret, în sumă de 50.000 lei, precum şi măsura desfiinţării lucrărilor executate fără autorizaţie.

Recurentul, în acest sens, a depus în recurs ca probă nouă înscrisul, respectiv, copie conformă cu originalul de pe procesul-verbal de contravenţie contestat (fila 5 şi verso).

În acest context, Tribunalul constată că, instanţa de fond în mod greşit s-a pronunţat asupra unui proces-verbal incomplet, acesta echivalând cu necercetarea fondului cauzei, fiind incident în speţă motivul de casare prevăzut de art. 312 alin.5 C.pr.civ.

Faţă de cele ce preced, fără a se mai analiza motivele de recurs vizând netemeinicia hotărârii, invocate în subsidiar de recurent, Tribunalul va admite recursul declarat de recurent, prin primar, împotriva sentinţei civile nr. 686 din 28.10.2008, pronunţată de Judecătoria Topliţa, pe care în baza art.312 al.5 C.pr.civ. o va casa şi va trimite cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, Judecătoria Topliţa.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond se va pronunţa cu privire la toate aspectele de fapt şi de drept invocate de părţile în cauză, prin plângere şi întâmpinare, inclusiv cu privire la cele invocate în faza recursului, urmând să verifice legalitatea şi temeinicia procesului verbal contestat.

Domenii speta

Spete similare