Raporturi de muncă

Sentinţă civilă 185 din 07.03.2017


Neacordarea condiţiilor speciale de muncă în situaţia în care unitatea angajatoare a primit aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, iar reclamantul a beneficiat de astfel de condiţii.

Faptul că reclamantul a desfăşurat activitate la şantierul societăţii dintr-o altă localitate decât cea în care îşi are sediul unitatea angajatoare, pe platforma unei societăţi care este prevăzută în anexa 2 la Legea nr.226/2006, nu îl îndreptăţeşte pe acesta să solicite de la unitatea angajatoare acordarea de condiţii speciale de muncă, atât timp cât în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale sus menţionate.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 07.03.2017

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 06.12.2016 reclamantul GC a chemat în judecată pe pârâta S.C.I.L.S SA B - ÎL SA B - Structuri şi Izolaţii solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate că în perioada 27.04.2001 - 01.08.2015 a lucrat în condiţii speciale de muncă prevăzute de HG nr. 1.025/28.08.2003, Legea nr.226/07.06.2006, Legea nr. 263/2010 şi nota RAAN nr. 1670/30.07.2015 privind încadrarea activităţii desfăşurate în cadrul RAAN-S RP în condiţii speciale de muncă în perioada 27.04.2001-01.08.2015, să fie obligată pârâta să-i acorde condiţii speciale de muncă pe această perioadă şi să-i elibereze o adeverinţă în acest sens.

În fapt, a arătat că a fost salariatul pârâtei îndeplinind funcţia de subinginer şi a desfăşurat activitate în condiţii speciale de muncă, la locul de muncă S RP care potrivit Hotărârii nr.1025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, Legii nr.226/07.06.2006, legislaţiei actuale în materie de grupe de muncă şi Legii nr. 263/2010 a fost încadrat în condiţii speciale.

A susţinut că locurile de muncă şi personalul din cadrul RAAN-S RP, precum şi angajaţii acesteia până la data 01 aprilie 2001 au beneficiat de grupa I de muncă, conform Ordinului 50/1990 cu modificările şi completările ulterioare, după care de la data de 01.04.2001, aceştia au primit grupa de muncă pentru condiţii speciale.

 Deşi, a lucrat în aceleaşi condiţii cu aceştia în intervalul 27.04.2001-01.08.2015 şi a desfăşurat activităţi la aceleaşi locuri de muncă, unitatea a refuzat să-i elibereze adeverinţa solicitată.

A menţionat că persoanele care îşi desfăşurau activitatea după 01.04.2001 pe locurile de muncă unde a lucrat şi reclamantul au îndeplinit cumulativ criteriile prevăzute de art. 2 alin 1 din HG 1025/2003 şi au fost încadrate în locuri de muncă cu condiţii speciale, conform avizului nr.55/04.07.2005, avizului nr.45/18.10.2012, HG nr.1284/2011 şi HG nr. 40/ 15.10.2012. Au efectuat lucrări de întreţinere şi reparaţii la GS-uri şi auxiliarele acestora pentru menţinerea lor în funcţiune, în condiţii de uzură fizică şi nervoasă permanentă, dar şi în pericol de hidrogen sulfurat, activitatea fiind încadrată în condiţii speciale de muncă.

De asemenea, au participat la repararea şi întreţinerea acestor instalaţii, iar prin activitatea desfăşurată, au concurat şi asigurat, siguranţa în funcţionare a lor. Mai mult, locul de muncă a prezentat factori de risc profesional şi noxe cu agresiuni asupra stării de sănătate. Deoarece nu s-a făcut nicio modernizare care să conducă la o îmbunătăţire în ceea ce priveşte condiţiile de muncă s-a impus ca RAAN-S RP să acorde condiţii speciale atât personalului propriu, cât şi personalului terţ care a lucrat în aceleaşi condiţii, motiv pentru care i s-a eliberat „nota nr.1670/30.07.2015 privind încadrarea activităţii desfăşurate de către domnul GC în cadrul RAAN-S RP în condiţii speciale de muncă în intervalul 27.04.2001-01.08.2015”.

A mai arătat că activităţile prestate în cadrul societăţii corespund încadrării în condiţii speciale şi că până în anul 2001 toţi angajaţii de pe aceste locuri de muncă au fost încadraţi în grupa I de muncă, echivalentul grupei speciale. Având înscrisă în carnetul de muncă funcţia de subinginer, încadrată ca personal tehnic productiv, rezultă că a lucrat în locuri de muncă care potrivit HG nr. 1025/2003 şi Legii nr. 226/2006 se încadrează în condiţii speciale. 

Potrivit prevederilor art. l alin. l, 2 si 3 din Legea nr.226/2006, începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiţii speciale locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute în anexa l. Din lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, astfel cum sunt enumerate în anexa nr. l la Legea nr.226/2006, rezultă că se regăseşte şi activitatea prestată de personalul RAAN-S RP, iar pe cale de consecinţă şi cea prestată de către  reclamant, astfel că de la data de 27 aprilie 2001, unitatea l-a lipsit de un drept care i se cuvenea.

Reclamantul a susţinut că activitatea s-a desfăşurat uneori şi în aer liber sub acţiunea intemperiilor si diferenţelor de temperatură, fiind situaţii în care lucrările de verificare, revizie întreţinere şi reparare a instalaţiilor, s-au efectuat concomitent cu funcţionarea instalaţiilor respective. Activitatea salariaţilor s-a desfăşurat într-o unitate cu regim de "foc continuu", cu funcţionarea instalaţiilor în permanenţă 24 h din 24h, pe tot cuprinsul combinatului chimic, riscurile de accidente şi agresiunea condiţiilor de muncă, fiind evidente şi acţionând cu aceeaşi intensitate asupra tuturor categoriilor profesionale.

Conform înscrierilor din carnetul de muncă al personalului S RP locul său de munca a fost încadrat în grupa I de muncă până la data de 01.04.2001 potrivit anexei nr.l la Ordinul nr. 50/1990 şi Hotărârii nr. 559/17.05.1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică şi petrochimică şi au beneficiat de grupa I de muncă, de un spor special, dar şi de sporuri pentru condiţii deosebite de muncă, iar după data de 01.04.2001 a fost încadrat la condiţii speciale de muncă.

A mai arătat că persoanele care desfăşoară activitatea în condiţii speciale, personalul de la GS-uri şi instalaţii auxiliare îndeplinesc cumulativ criteriile prevăzute de art.2 alin.l din HG nr.1025/2003, fiind dovedită existenţa noxelor profesionale, respectiv hidrogen sulfurat, zgomot şi vibraţii peste limitele maxime legale admise şi care au influenţat starea de sănătate a lucrătorilor, manifestându-se negativ asupra sistemului nervos şi auditiv, determinând şi creşterea nivelului de stres şi imposibilitatea reacţiei corespunzătoare a organismului la apariţia unui pericol. Atât H2S, zgomotul cât şi vibraţiile au fost cu mult peste limitele admise şi nu au putut fi diminuate sau înlăturate.

Din carnetele de muncă ale personalului de la GS-uri şi auxiliarele acestora, reiese că primul criteriu prevăzut de art.2 din HG nr. 1025/2003 a fost îndeplinit, deoarece anterior datei de 01.04.2001, locul său de muncă a fost încadrat în grupa I de muncă, iar celelalte criterii sunt îndeplinite în totalitate prin prisma existenţei factorilor de risc cu dubla provenienţă, una din acţiunea instalaţiilor şi alta a hidrogenului sulfurat, riscuri care au existat şi înainte de 01.04.2001, dar care au persistat până la data de 01.08.2015.

În perioada 27.04.2001-01.08.2015 a desfăşurat activitate în cadrul RAAN-S RP în condiţii speciale de muncă, în locuri de muncă definite conform art.1 litera a din Hotărârea 1025/28.08.2003 în condiţii speciale de muncă.

A mai arătat că S RP, ca entitate organizatorică şi ca activitate, se regăseşte la poziţia nr.36 din Anexa nr.1 – lista locurilor de muncă în care se desfăşoară activităţi ce pot fi  încadrate în condiţii speciale de muncă la Hotărârea nr.1025/28.08.2003 şi în anexa nr.3 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice la poziţia 23 şi 24.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 95 şi următoarele Cod  procedură civilă, art. 266, 267 şi 269 Codul muncii, HG nr. 1025/28.08.2003, Legilor nr. 226/ 07.06.2006 şi nr. 263/2010.

În dovedirea susţinerilor din acţiune reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: carte de identitate, nota nr.1670/30.07.2015 emisă de S RP, buletinul de expertizare nr. 2194/15.07.1998, adeverinţele nr. 1223/20.08.2013 şi 114i/19.08.2015 emise de S.C.I.L.S SA B.

Pârâta S.C.I.L.S SA B a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

 A arătat că îşi întemeiază excepţia inadmisibilităţii acţiunii pe prevederile art. 34 Cod procedură civilă, susţinând că această cerere nu poate fi primită, întrucât realizarea dreptului pretins de reclamant se putea îndeplini prin depunerea unei cereri la sediul pârâtei prin care să solicite dreptul pretins şi numai în situaţia în care răspunsul dat îi afecta acest drept, atunci putea fi primită acţiunea în instanţă.

Pe fondul cauzei, a arătat că a avut mai multe contracte de lucrări încheiate cu RAAN din DTS, la efectuarea cărora a luat parte şi reclamantul în calitate de salariat al societăţii în funcţia de subinginier, însă S.C.I.L.S SA B este o societate distinctă de RAAN, cu patrimoniu şi conducere proprie, fiind administrată după regulamente şi contracte colective de muncă proprii.

A susţinut că potrivit aprobărilor şi încadrărilor avute în baza legislaţiei în vigoare la acea dată, a acordat salariaţilor săi grupa a II-a de muncă din anul 1969 până la data de 01.04.2004, cu menţiunea că de la data de 30.04.2001 până la data de 01.04.2004 denumirea de grupa a II-a de muncă s-a schimbat în condiţii deosebite de muncă, de la data de 01.04.2004 nemaiîndeplinind condiţiile pentru a acorda astfel de facilităţi, deoarece condiţiile de muncă îmbunătăţit, neexistând o expertiză din care să rezulte că activitatea sa se încadra în una din cele doua condiţii de muncă - deosebite sau speciale.

Pentru această perioadă i s-a eliberat reclamantului adeverinţa nr.1105/23.06.2011, din care rezultă că a fost încadrat în condiţii deosebite pentru perioada 27.04.2001-data încheierii contractului de muncă - 01.04.2004, dată de la care nu s-au mai acordat condiţii deosebite la S.C. I.L.S. S.A. B.

Pârâta a mai arătat că susţinerile reclamantului potrivit căruia în perioada 27.04.2001 - 01.08.2015 a lucrat în condiţii speciale, în procent de 100% la RAAN – RP, completate de nota nr. 1670/30.07.2015 emisă de S RP, sunt neîntemeiate şi chiar false, fiind contrazise în mare parte chiar de actele depuse de reclamant la dosar, respectiv de adeverinţele privind vechimea în muncă nr.1223/20.08.2013 şi nr. 1141/ 19.08.2015 emise de societatea pârâtă din care rezultă că în perioada 20.08.2013 - 11.11.2013, reclamantul nu a fost salariatul S.C. I.L.S. S.A. B.

S-a mai arătat că atât nota susmenţionată, cât si susţinerile reclamantului sunt mincinoase deoarece susţin că reclamantul a lucrat neîntrerupt 14 ani 3 luni şi 3 zile în cadrul RP, calcul făcut fără a fi scăzute cele circa 3 luni în care reclamantul nu a mai avut calitatea de salariat al S.C.I.L.S. SA Bacău şi fără a avea în vedere că o mare parte a lucrărilor efectuate de S.C.I.L.S. SA la RAAN erau efectuate la S RT, societate care nu se încadrează la condiţii speciale, iar în lunile de iarnă activitatea era întreruptă.

Pârâta a solicitat să nu se ţină seama de nota nr.1670/30.07.2015 emisă de S RP, deoarece pe lângă faptul că are înscrise menţiuni nereale, nu este semnată de reprezentantul legal al societăţii, respectiv avizată de administratorul judiciar.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că în cauză ar fi existat excepţia inadmisibilităţii acţiunii dacă ar fi trebuit să recurgă la un anumit tip de acţiune şi nu a făcut-o, adică să se adreseze pârâtei cu o cerere prin care să solicite acordarea condiţiilor speciale. De altfel, s-a adresat societăţii cu cerere scrisă pe care a trimis-o cu mandat poştal acesteia, cerere pe care pârâta a primit-o în data de 01.09.2016, aşa cum rezultă din copia la mandatul poştal cu AR29901666167.

A mai arătat că în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de pârâtă pe Platforma R şi de reclamant în cadrul societăţii, aceasta a prestat lucrări de reparaţii la instalaţiile de pe platformă prin punctul de lucru aflat în zona de activitate şi perimetrul de proprietate al CCAG, aceste lucrări fiind coordonate de reclamant atât din punct de vedere tehnico-operativ, dar şi al protecţiei muncii şi PSI, aşa cum reiese din deciziile emise de aceasta cu nr.15/15.05.2007 şi nr. 47/01.04.2014, în punctul de lucru de pe Platforma R.

Cu privire la Nota RAAN nr.1670/30.07.2015 privind încadrarea activităţii desfăşurate de reclamant în cadrul RAAN-S RP în condiţii speciale de muncă, în intervalul 27.04.2001-01.08.2015, s-a arătat că afirmaţiile făcute de pârâtă sunt foarte grave şi calomnioase, întrucât singura persoană din conducere îndrituită să semneze acea notă care a atestat faptul că a lucrat în condiţii speciale de muncă era inginerul şef al RP, MP, cu care zilnic se întâlnea în instalaţii pentru execuţia programului de lucrări şi detalii tehnice de execuţie privind execuţia, admiterea la lucrări, dar şi din punctul de vedere al protecţiei muncii şi PSI, colaborare care a fost bună, pentru că atât timp cât a lucrat acolo nu au fost probleme pe linie de PSI, dar niciun accident de muncă, iar lucrările executate au fost de foarte bună calitate.

Nota nr.1670/30.07.2015 a fost semnată, având la bază avizul nr.55/04.07.2005, avizul nr.45/18.10.2012, HG nr.1284/2011, HG nr.40/15.10.2012, o notă de confirmare a faptului că a executat lucrări în locuri de muncă ce se încadrează în condiţii speciale, astfel că nu era cazul să se adreseze administratorului judiciar care venise în septembrie 2013 şi nu ştia nimic despre procesul tehnologic de producere a apei grele prin folosirea hidrogenului sulfurat şi nici despre activitatea prestată de reclamant, iar administratorul judiciar nu avea competenţă în această direcţie fiind un act semnat la nivel de subunitate RP cu ştampilă proprie şi nu de RAAN.

Din oficiu, instanţa a dispus emiterea unei către societatea pârâtă pentru a comunica locul de muncă în care şi-a desfăşurat activitatea reclamantul pe perioada 27.04.2001-01.08.2015, ce funcţie a îndeplinit pe această perioadă; dacă activitatea reclamantului s-a desfăşurat în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale; care au fost locurile de muncă din cadrul societăţii în care a desfăşurat activitate reclamantul care au fost încadrate în condiţii speciale pe perioada 27.04.2001-01.08.2015 în raport de prevederile HG 1025/2003 şi Legii 226/2006; de asemenea, s-a solicitat să depună la dosar fişa postului şi contractul individual de muncă al reclamantului şi să comunice dacă reclamantul a lucrat în aceleaşi condiţii de muncă ca şi cele dinainte de data de 01.04.2001 sau în alte locuri de muncă.

Răspunsul la relaţiile solicitate de instanţă a fost înaintat la dosar cu adresa nr. 92/13.02.2017 la care s-au anexat contractele individuale de muncă nr. 10692/14.05.2001, nr. 606/08.11.2013, fişa postului nr.07/14.03.2007, fişa postului nr. 21, decizia nr. 47/01.04.2014 şi avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 06/12.02.2002.

La termenul de judecată din data de 21.02.2017 instanţa a dispus revenirea cu adresă către societatea pârâtă pentru a comunica: anexa la avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 06/12.02.2002 înaintat instanţei cu adresa nr. 92/13.02.2017 şi adeverinţa nr. 1105/23.06.2011 la care se face referire în întâmpinare, înscrisuri care au fost depuse la dosar de către pârâtă cu adresa nr.163/01.03.2017.

La data de 01.03.2017, reclamantul a depus la dosar avizul nr. 55/04.07.2005 pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale şi hotărârea nr. 45/18.10.2012 privind menţinerea avizului de încadrare în condiţii speciale de muncă.

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamantul GC a fost angajatul pârâtei SC ILS SA B începând cu data de 27.04.2001 şi până la data de 20.08.2013, îndeplinind funcţia de subinginer, precum şi pe perioada 11.11.2013-19.08.2015, cât a desfăşurat activitate ca şef şantier la Şantierul DTS, aşa cum rezultă din adeverinţele nr.1223/20.08.2013, 1141/19.08.2015 emise de pârâtă şi contractul individual de muncă nr.606/08.11.2013 (filele 10, 11, 38, 39 dosar).

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul solicită să se constate că de la data de 27.04.2001 şi până la data de 01.08.2015 a lucrat în condiţii speciale de muncă, să fie obligată pârâta să-i acorde condiţii speciale de muncă şi să-i elibereze o adeverinţă în acest sens.

În conformitate cu dispoziţiile art.248 alin.1 Cod procedură civilă „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta SC ILS SA B, instanţa constată că este neîntemeiată şi urmează să o respingă pentru următoarele motive:

Pârâta a invocat în susţinerea excepţiei dispoziţiile art.34 Cod procedură civilă arătând că reclamantul nu a făcut dovada că s-a adresat societăţii pârâte cu o cerere privind eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte că a lucrat în condiţii speciale în perioada 27.04.2001-01.08.2015 şi că numai în cazul în care răspunsul dat îi afecta dreptul pretins, acţiunea în instanţă putea fi primită.

Or, pe de o parte reclamantul a susţinut că s-a adresat cu o cerere scrisă societăţii pârâte pe care a primit-o la data de 01.09.2016, conform mandatului poştal cu AR29901666167, iar pe de altă parte, introducerea unei cereri de chemare în judecată prin care să se constate că o persoană a desfăşurat activitate în condiţii speciale de muncă nu este condiţionată de formularea unei cereri către societatea la care a lucrat prin care să se solicite eliberarea unei adeverinţe în acest sens.

Pe fondul cauzei, instanţa constată că reclamantul a invocat în susţinerea acţiunii prevederile Legii nr.226/2006 şi HG nr.1025/2003, iar potrivit art.1 alin.1, 2 din Legea nr. 226/2006 „Începând cu data de 01.04.2001 sunt încadrate în condiţii speciale locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr.1; locurile de muncă prevăzute la alin.1 sunt cele din unităţile prevăzute în anexa nr. 2 care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale în conformitate cu prevederile HG nr. 1025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale”.

Din interpretarea  textelor de lege citate rezultă că, sunt încadrate în condiţii speciale numai locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr.1 la lege, respectiv dacă aceste locuri de muncă sunt  cele din unităţile prevăzute în anexa 2, unităţi care au obţinut avizul prevăzut de HG nr.1025/2003.

De asemenea, se constată că HG nr.1025/2003 reglementează metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale.

Art. 1 lit. a,b din HG 1025/2003 defineşte locurile de muncă în condiţii speciale ca fiind acele locuri unde există factori de risc profesional, care prin natura sarcinii de muncă şi a condiţiilor de realizare a acesteia conduc în timp la reducerea prematură a capacităţii de muncă, îmbolnăviri profesionale şi la comportamente riscante în activitate cu urmări grave asupra securităţii şi sănătăţii angajaţilor şi/sau a altor persoane; de asemenea arată că, persoanele încadrate în astfel de locuri sunt angajaţii care îşi desfăşoară activitatea pe parcursul programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la lit.a.

Potrivit art.1 lit. c, d din acelaşi act normativ, identificarea factorilor de risc care nu pot fi înlăturaţi se face prin expertizarea locurilor de muncă, iar expertizele medicale evaluează efectele riscurilor care nu pot fi înlăturate asupra capacităţii şi stării de sănătate a angajaţilor.

In conformitate cu dispoziţiile art.2 din HG nr.1025/28.09.2003, criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiţii speciale sunt următoarele: a. încadrarea locurilor de muncă  în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001; b. desfăşurarea activităţii în condiţii speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art.1 lit.a; c. existenţa la locurile de muncă în condiţii speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturaţi, în condiţiile în care s-au luat măsurile tehnice şi organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislaţia de protecţie a muncii în vigoare: d. efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale şi înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani; efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale.

Potrivit art.3 alin.1 din HG nr. 1025/2003 metodologia  de încadrare a locurilor  de muncă în condiţii speciale include următoarele etape: a) nominalizarea locurilor de muncă care se solicită a fi încadrate în condiţii speciale, efectuată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecţia muncii; b) solicitarea de verificare a activităţilor cuprinse în lista locurilor de muncă în condiţii speciale, iniţiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecţia muncii, adresată inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia se află locul de muncă respectiv sau CNCAN. Lista locurilor de muncă în care se desfăşoară activităţi ce pot fi încadrate în condiţii speciale, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri, este prevăzută în anexa nr. 1 c) verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă sau CNCAN a locurilor de muncă nominalizate la lit. a), din punct de vedere al îndeplinirii măsurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislaţia privind protecţia muncii ori în normele fundamentale de securitate radiologică, după caz, confirmată prin procesul-verbal întocmit conform anexei nr. 2.1, respectiv anexei nr. 2.2; d) efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecţia muncii, în vederea identificării factorilor de risc care nu pot fi înlăturaţi, conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c), precum şi a efectelor asupra persoanelor, definite conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. d); e) efectuarea expertizei medicale, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecţia muncii, în vederea identificării şi interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii şi al comisiilor de expertizare a capacităţii de muncă, pentru confirmarea criteriului stabilit la art. 2 alin. (1) lit. e).

În raport de dispoziţiile actelor normative citate se reţine că potrivit susţinerilor pârâtei din adresa nr.92/13.02.2017 (fila 75 dosar), societatea nu a avut niciodată locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, menţionându-se totodată că locurile de muncă din cadrul unităţii au fost încadrate în condiţii deosebite, conform avizului ITM B nr.06/12.02.2002 valabil până la data de 01.04.2004, pentru salariaţii SC ILS SA B nefiind niciodată avizate condiţii speciale de muncă.

Din adeverinţa nr.1105/23.06.2011 eliberată de SC ILS SA B (fila 99 dosar) reiese că în perioada 27.04.2001-01.04.2004 reclamantul, având meseria de subinginer, a fost încadrat în condiţii deosebite de muncă în procent de 100%, conform avizului nr.6/12.02.2002.

De asemenea, se reţine că pârâta a susţinut în întâmpinare că începând cu data de 01.04.2004 nu a mai acordat salariaţilor săi grupă de muncă sau condiţii speciale/deosebite deoarece nu mai îndeplinea condiţiile pentru a acorda astfel de facilităţi, condiţiile de muncă îmbunătăţindu-se, neexistând o expertiză din care să rezulte că activitatea sa se încadra în condiţii de muncă – deosebite sau speciale.

Prin urmare, atât timp cât locurile de muncă din cadrul societăţii pârâte nu au fost încadrate în condiţii speciale, societatea primind aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite pe perioada 01.04.2001-01.04.2004, se apreciază că solicitarea reclamantului de a fi obligată pârâta să-i acorde condiţii speciale de muncă pe perioada 27.04.2001-01.08.2015 este neîntemeiată, acesta beneficiind de condiţii deosebite pe perioada de valabilitate a avizului nr.6/12.02.2002, conform menţiunilor din adeverinţa nr. 1105/23.06.2011.

Faptul că reclamantul a desfăşurat activitate la şantierul societăţii din DTS pe platforma unei societăţi care este prevăzută în anexa 2 la Legea nr.226/2006, nu îl îndreptăţeşte să solicite de la pârâtă acordarea de condiţii speciale de muncă, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale sus menţionate.

În acest sens, se reţine că printre criteriile de încadrare a persoanelor în locurile de muncă în condiţii speciale prevăzute de art.2 alin.1 lit.a-e din HG 1025/2003 se numără şi cel referitor la desfăşurarea activităţii numai în locurile de muncă ce au fost încadrate anterior datei de 01.04.2001 în grupa I de muncă.

Or, în cauză, din carnetul de muncă al reclamantului nu reiese că acesta ar fi beneficiat de la societatea pârâtă de grupa I de muncă, iar în ceea ce priveşte susţinerea acestuia că angajaţii S RP au beneficiat de grupa I de muncă anterior datei de 01.04.2001 conform Ordinului nr.50/1990, instanţa reţine că potrivit susţinerilor pârâtei din adresa nr.92/2017, susţineri care nu au fost combătute de reclamant, acesta şi-a desfăşurat activitatea la şantierul societăţii din DTS, în cea mai mare parte pe platformele RP şi RT, dar şi la diverse alte obiective din municipiul DTS cum ar fi FHC, FBS, la diverse unităţi militare.

De asemenea, nu au fost combătute de reclamant nici susţinerile pârâtei din întâmpinare potrivit cărora o mare parte a lucrărilor efectuate de SC ILS SA la RAAN erau efectuate la sucursala RT, societate care nu se încadrează în condiţii speciale, iar în lunile de iarnă activitatea era întreruptă.

Faţă de cele expuse anterior, instanţa apreciază că nu poate fi luată în considerare nota nr.1670/30.07.2015 emisă de S RP, din care reiese că în perioada 27.04.2001-01.08.2015 reclamantul a desfăşurat activitate în cadrul RAAN-S RP, întrucât acest înscris nu se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei.

Totodată, se reţine că în art.3 alin.3 din HG nr.1025/2003 se prevede că în situaţia în care angajatorul nu declanşează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale, sindicatele reprezentative sau reprezentanţii angajaţilor pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă care vor dispune verificarea locurilor de muncă.

De asemenea, art.13 din HG nr.1025/2003 prevede că angajatorii şi/sau sindicatele reprezentative sau după caz reprezentanţii angajaţilor care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale pot formula plângere în termen de 15 zile de la data comunicării la MMSSF, decizia acestei instituţii putând fi contestată la instanţa judecătorească competentă potrivit legii.

Aşa fiind, se constată că HG nr.1025/2003 prevede şi o procedură de contestare în situaţia în care angajatorul nu declanşează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale sau dacă anumite locuri de muncă nu au primit avizul necesar, însă în cauză nu s-a uzat de aceste proceduri legale.

În ceea ce priveşte condiţiile speciale de muncă, prin decizia în interesul legii nr. 2/23.05.2016 pronunţată de ÎCCJ s-a statuat că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.20 alin.2 şi 3 din Legea nr.19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, raportate la prevederile art. 2 - 6, art. 9, 13 şi 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte condiţiile speciale, acest tip de acţiuni nu sunt deschise, atunci când nu sunt întrunite condiţiile cumulative privind înscrierea activităţii şi a unităţii angajatoare în anexele nr. 1 şi 2 la Legea nr. 226/2006 şi, respectiv, în anexele nr. 2 şi 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare.”

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse instanţa constată că acţiunea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr.1507/08.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.