Ordonanta presedintiala

ordonanţă preşedinţială

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PIATRA NEAMŢ

SENTINŢA CIVILĂ NR.577/2016

PREŞEDINTE : AA

GREFIER  : BB

Se examinează cauza civilă referitoare la acţiunea formulată de reclamanta CC în contradictoriu cu pârâtul DD, având ca obiect ordonanţă preşedinţială (exercitare autoritate părintească, stabilire domiciliu).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamanta CC, asistată de avocat AS, pârâtul DD, asistat de avocat SSşi martorii EEşi FF, lipsă fiind martorii GG şi HH.

În cadrul referatului cauzei, grefierul de şedinţă învederează instanţei următoarele:

-procedura de citare legal îndeplinită.

-cauza este la al doilea termen de judecată.

 Avocat AS, pentru reclamantă, arată faptul că martora lipsă este mama  reclamantei care a plecat în străinătate, motiv pentru care solicită înlocuirea acesteia cu martorul AC, care este prezent în sală. 

Apărătorul pârâtului învederează faptul că a fost o neînţelegere în privinţa martorei lipsă, solicită înlocuirea martorului lipsă cu martora prezentă TE.

La interpelarea instanţei, apărătorii părţilor arată că sunt de acord cu înlocuirea martorilor lipsă cu cei prezenţi.

Instanţa dispune înlocuirea martorilor lipsă cu martorii prezenţi, având în vedere lipsa opoziţiei adversarilor.

S-a procedat la luarea interogatoriului reclamantei şi pârâtului, răspunsurile acestora fiind consemnate si depuse la dosarul cauzei.

La întrebarea instanţei adresată reclamantei, în sensul de a preciza când a văzut-o ultima dată pe minora D după despărţirea în fapt, reclamanta arată că în prima zi de Crăciun a văzut-o pe minoră ultima dată.

Potrivit dispoziţiilor art. 311 alineat 1 Cod procedură civilă raportat la dispoziţiile art. 318 şi art.  319 din Codul de procedură civilă, s-a procedat la ascultarea martorilor Iftimie Vasile, AC, FF şi TE, cărora în prealabil li s-au pus în vedere dispoziţiile art. 273 Cod penal, declaraţiile acestora fiind consemnate şi depuse la dosar.

Apărătorul reclamantei a întrebat pe martora FF  – „Dacă i se pare corect martorei, ca mamă, ca reclamanta să fie lipsită de dreptul de a sta cu copilul”, întrebare care a fost respinsă de către instanţă.

 Avocat AS, depune la dosar o cerere modificatoare prin care solicită în subsidiar a se încuviinţa un program de vizită în favoarea reclamantei cu preluarea la domiciliu al minorei.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat, în temeiul dispoziţiilor art. 392 din Codul de procedură civilă, instanţa acordă cuvântul părţilor asupra fondului.

Avocat AS, pentru reclamantă:

-solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată în principal cu exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei şi stabilirea domiciliului minorei la domiciliul reclamantei;

-în subsidiar solicită admiterea programului de vizită aşa cum a fost precizată cererea împreună cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere;

-pentru început solicită înlăturarea declaraţiei date de către verişoara pârâtului, din punctul său de vedere există o stare de duşmănie, date fiind cele relatate de martoră;

-în ceea ce priveşte celelalte probe, arată faptul că raportul psiho- social  a fost întocmit cu recomandarea ca minora să fie crescută de către pârât, astfel solicită a se observa că condiţiile celor două domicilii sunt similare, cu toate acestea doreşte să menţioneze că există o relaţie de prietenie între părinţii pârâtului şi persoana care a întocmit acest raport, astfel solicită a se lua act de faptul că contestă acest raport, deşi nu poate proba cele expuse;

-arată de asemenea faptul că minora trebuie să crească cu noţiunea de mamă şi tată, ori în acest moment copilul se hrăneşte doar cu imaginea tatălui şi a spuselor mamei pârâtului şi a pârâtului;

-apreciază că părinţii trebuie să aibă drepturi egale, în momentul de faţă pârâtul este lipsit de puterea de a lua o decizie cu privire la copil, deoarece pârâtul nu este în măsură să-şi negocieze poziţia faţă de mama sa;

-consideră că este dreptul mamei de a lupta prin toate căile procesuale pentru a-şi vedea copilul, reclamanta nu a stat în pasivitate, iar atunci când acesta nu a putut să-şi petreacă timpul cu copilul, a lucrat, nu a dat dovadă de neglijenţă;

-cu privire la urgenţă, este clar că aceasta derivă din necesitatea ca minora să aibă relaţii cu ambii părinţi, este un drept al copilului;

-insistă în acţiunea formulată, consideră că este o acţiune admisibilă, solicită a se avea în vedere şi depoziţiile martorilor;

-solicită acordarea cheltuielilor de judecată.

Avocat SS, pentru pârât:

-solicită să se constate că din probatoriul administrat, rezultă o situaţie de fapt aşa cum a fost relatată în cuprinsul întâmpinării;

-de asemenea, lăsând deoparte acea relaţie de duşmănie despre care a făcut vorbire apărătorul părţi adverse, nu i s-a părut ca martora TE este revoltată, deşi ar fi îndreptăţită, iar cele relatate de către martoră se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu depoziţia mamei pârâtului, care este un martor direct care a expus în faţa instanţei o realitate;

-arată faptul că, există posibilitatea ca şi un tată să  se ocupe foarte bine de copilul său, astfel nu a rezultat de nicăieri că pârâtul este o persoană iresponsabilă, incapabilă să se ocupe de copil, minora fiind foarte ataşată de tată;

-mai arată faptul că s-a hotărât de comun acord ca minora să locuiască la bunică, de când era foarte mică, deoarece părinţii aveau serviciu iar pârâtul a încercat să stea cu copilul şi să-l viziteze de două, trei ori pe zi;

-din raportul întocmit de către specialişti rezultă foarte clar motivul pentru care s-a ajuns la aceste concluzii, având în vedere că în comunitate se cunoaşte faptul că acest copil se află în îngrijirea bunicilor paterni şi a tatălui, respectiv faptul că reclamanta s-a ocupat prea puţin de ea;

-din punctul său de vedere dispoziţiile legiuitorului nu sunt îndeplinite, nu s-a dovedit niciuna dintre condiţiile statuate de lege în privinţa urgenţei şi neprejudecării fondului;

-apreciază că nu s-a făcut nicio dovadă de încercare a acestei mame să fie alături de copilul ei şi să i se respingă acest lucru;

-sub aspectul urgenţei, care este condiţia cea mai importantă pe această procedură specială a ordonanţei nu este îndeplinită, nu rezultă din nicio probă că reclamanta nu poate să-şi vadă copilul, dimpotrivă, poate să vină oricând;

-faţă de modificarea cererii, arată că nu se opune la admiterea programului, având în vedere că se solicită în subsidiar;

-pentru toate cele arătate, solicită respingerea acţiunii ca inadmisibilă, având în vedere că nu se justifică nicio urgenţă, reclamanta fiind liberă să-şi vadă oricând copilul;

-solicită acordarea cheltuielilor de judecată, depune la dosar chitanţa cu nr. 001427 din 10.02.2016.

În replică, apărătorul reclamantei arată faptul că minora a fost la părinţii pârâtului, a fost o hotărâre comună pe care părţile au luat-o la acea vreme. De asemenea, în ceea ce priveşte urgenţa, dacă reclamantei i s-ar fi permis să-şi vadă fiica nu s-ar fi ajuns la această cerere, nimeni nu face o cerere fără o justificare.

Faţă de dispoziţiile art. 394 din Codul de procedură civilă, instanţa închide dezbaterile şi reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de .., sub nr. de dosar .., reclamanta CC chemat în judecată pârâtul DDşi a solicitat ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună exercitarea autorităţii asupra minorei D, exclusiv de către mamă, stabilirea locuinţei minorei la mamă, cu obligarea corelativă a pârâtului la plata contribuţiei lunare de întreţinere, măsuri care să dureze până la soluţionarea dosarului civil nr. 9443/279/2015 ce are ca obiect desfacere căsătorie si cereri accesorii referitoare la minoră.

Prin cererea formulată scris si oral în şedinţa publică din data de 10.02.2016, reclamanta a precizat că, in subsidiar, înţelege să solicite si încuviinţarea unui program de vizită a minorei.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că minora D este ţinută cu forţa de soţul si de soacra sa si că nu i se permite să o vadă, deşi toate părţile locuiesc în acelaşi sat. A mai arătat că la începutul căsătoriei cu pârâtul, relaţiile dintre ei au decurs foarte bine, dar de aproximativ 3 ani de zile nu se mai înţeleg, totul culminând cu despărţirea in fapt a părţilor in anul 2015, când reclamanta a plecat din domiciliul conjugal pe care l-au avut la bunicii pârâtului.

Relaţiile dintre ei s-au deteriorat din cauza pârâtului, pe fondul comportamentului violent al acestuia. A precizat că nu este lăsată să isi vadă fiica, deşi aceasta tânjeşte după mamă, nu i se permite nici măcar să vorbească la telefon cu ea, cert fiind că din luna august 2015 a văzut-o la de aproximativ 3-4 ori.

În prezent, reclamanta locuieşte cu părinţii săi, unde are o cameră separată şi toate condiţiile pe care le presupune îngrijirea unui copil.

În opinia reclamantei, sunt îndeplinite condiţiile speciale pentru soluţionarea cauzei pe calea ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa este justificată de circumstanţele obiective ale cauzei, un copil atât de mic, o fetită mai ales trebuie să stea cu mama ei, ataşamentul existent între ele fiind un argument esenţial în luarea acestei măsuri provizorii.

Cu privire la vremelnicie, reclamanta a învederat că măsura este limitată în timp, respectiv până la soluţionarea dosarului civil nr. 9443/279/2015

Si condiţia privind neprejudecarea fondului este îndeplinită deoarece se impune a se cerceta doar aparenţa dreptului, fără a se cerceta soluţionarea acesteia în fond.

În concluzie, având în vedere interesul legitim al minorei, reclamanta  a solicitat admiterea acţiunii.

În drept, reclamanta a invocat aplicarea prevederilor art. 996-998 Cod procedură civilă, Legii nr. 272/2004.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, actele de stare civilă ce interesează cauza, dovada introducerii cererii de divort, adeverintă de salariat.

În apărare, la data de 21.01.2016, pârâtul DD a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă sau, dacă se va aprecia că sunt indeplinite conditiile de admisibilitate impuse de lege, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că, în primul rând, se susţine că nu sunt întrunite condiţiile pentru emiterea ordonanţei preşedinţiale, nu este justificată urgenţa in modificarea stării actuale a copilului.

A insistat asupra imprejurării că situatia actuală a minorei este una foarte bună, stabilă, si care nu trebuie modificată, mai ales provizoriu, precum si asupra faptului că reclamanta este cea care nu s-a interesat de soarta fetitei, de câte ori a preluat-o de la bunica paternă, a readus-o imediat inapoi, cu diverse probleme.

În plus, la domiciliul bunicii materne, unde solicită reclamanta a se stabili domiciliul minorei, nu sunt conditii propice pentru cresterea si dezvoltarea copilului, bunica maternă fiind plecată în străinătate de câtiva ani, iar bunicul patern fiind consumator de alcool.

A mai arătat că reclamanta nu a contribuit niciodată la intretinerea fetitei, de acest lucru ingrijindu-se doar bunicii paterni si tatăl.

În temeiul art. 258 raportat la art. 255 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, apreciindu-le ca fiind admisibile, legale, pertinente şi concludente, putând duce la dezlegarea pricinii în fond cu privire la situaţia de fapt, instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reciproc şi proba testimonială.

În şedinţa publică din data de 10.02.2016, s-a procedat la administrarea probei cu interogatoriul părţilor, răspunsurile acestora fiind consemnate in procesele verbal de la f. 44- 48 din dosar, precum si la administrarea probei testimoniale, fiind audiaţi martorii EE, FF, GG, TE, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauze, f. 49-52 din dosar.

La solicitarea instanţei, a fost depus raportul de anchetă psiho-socială efectuat de Consiliul local al comunei Podoleni, f. 42 din dosar.

Analizând actele dosarului, precum şi susţinerile părţilor instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamanta este căsătorită cu pârâtul din data de 25.02.2012, potrivit certificatului de căsătorie depus la f.8 din dosar, iar din căsătoria acestora a rezultat minora Răcaru D Andreea, născută la data de 27.11.2012, f.9 din dosar.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe reclamanta a solicitat ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună exercitarea autorităţii asupra minorei D, exclusiv de către mamă, stabilirea locuinţei minorei la mamă, cu obligarea corelativă a pârâtului la plata contribuţiei lunare de întreţinere.

Prin cererea formulată scris si oral în şedinţa publică din data de 10.02.2016, f. 53 din dosar, cu care pârâtul a fost de acord, reclamanta a precizat că, in subsidiar, înţelege să solicite si încuviinţarea unui program de vizită a minorei.

În drept, conform art. 996 din codul de procedură civilă ,,instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cu privire la condiţia de admisibilitate a urgenţei, instanţa reţine că  aceasta nu este prezumată de lege deoarece art. 919 Cod procedură civilă prezumă urgenţa doar în cazurile în care obiectul cererii de emitere a ordonanţei preşedinţiale intră în categoria cererilor enumerate limitativ astfel încât reclamanta trebuie să justifice condiţiile de admisibilitate ale cererii, stabilite de art. 996 din acelaşi act normativ potrivit căruia instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că urgenţa este dată de împrejurările legate de situaţia minorei D Andreea, având in vedere că trecerea timpului poate avea consecinţe ireparabile asupra relaţiilor dintre părinţi şi copii, iar interesul superior al minorului impune ca luarea deciziilor privitor la acesta să se realizeze cu celeritate.

Cu privire la cerinţa neprejudecării fondului, se retine caracterul vremelnic al măsurilor ce urmează a fi luate, dată fiind împrejurarea că fondul relaţiilor analizate urmează a fi soluţionate definitiv în dosarul nr….

Astfel, instanţa nu poate da eficienţă susţinerii pârâtului privind faptul că analizarea cererii ar avea semnificaţia prejudecării fondului deoarece instanţa este îndrituită doar a analiza aparenţa dreptului fără a cerceta pricina in tot ansamblul ei.

Instanţa, constatând condiţiile de admisibilitate îndeplinite, va proceda la analiza aparenţei dreptului, urmând să statueze asupra cererilor reclamantei, până la soluţionarea cererii de divorţ si a celor accesorii acestuia.

În acest punct al expunerii sale, instanţa reaminteşte părţilor că, în exercitarea autorităţii părinteşti părinţii au obligaţia de a coopera şi colabora în luarea deciziilor importante privind creşterea, educarea, îngrijirea şi pregătirea copilului, având în prim plan interesul superior al acestuia. Totodată, instanţa reaminteşte părţilor şi obligaţia părinţilor de a coopera, în limitele unei relaţii interumane civilizate,  în vederea creşterii copilului în condiţii care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială în mod armonios.

Conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 ,,principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti”.

Acesta este singurul criteriu după care si instanţa de fată se va călăuzi pentru a decide cu privire la cererile reclamantei.

Instanţa reţine astfel că autoritatea părintească, conform prevederilor art.483 alin. (1) Cod civil, reprezintă ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi. Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate. Mai mult, ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor minori, potrivit art. 483 alin. (3) Cod civil.

Conform art. 486 Cod civil, ori de câtre ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă, după ce îi ascultă pe părinţi şi luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

Aplicând aceste dispoziţii legale la cauza dedusă judecăţii, instanţa constată că nu există motive întemeiate care să determine convingerea instanţei că autoritatea părintească trebuie exercitată exclusiv de către reclamantă. Dimpotrivă, în cauză, ambii părinţi sunt in egală măsură capabili să exercite această autoritate si in acest sens va decide şi instanţa.

Această regulă este justificată prin faptul că autoritatea părintească asupra minorului nu este doar un drept al părintelui, ci şi un drept al copilului de care acesta poate fi lipsit doar în situaţii ce ţin de interesul său superior, iar, pe de altă parte, autoritatea părintească implică numeroase obligaţii pentru părintele în cauză. De altfel, art. 398 alin. 1 din noul Cod civil prevede că dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi. Astfel, ambii părinţi păstrează faţă de copil, chiar dacă nu se mai înţeleg sau nu mai locuiesc împreună, cum este cazul de fată, totalitatea şi deplinătatea drepturilor şi obligaţiilor care formează conceptul de autoritate părintească şi au obligaţia de a coopera şi colabora în luarea deciziilor importante privind creşterea, educarea, îngrijirea şi pregătirea copilului, având în prim plan interesul superior al acestuia şi nu propriile orgolii şi interese.

Totodată, instanţa constată că nu există impedimente reale care ar putea afecta exercitarea corespunzătoare a autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, cum ar fi cele privind lipsa totală de comunicare dintre părinţi sau comportamentul vreuneia dintre părţi.

În ceea ce priveşte locuinţa minorei, instanţa apreciază că este în interesul acesteia să locuiască în continuare la domiciliul tatălui astfel încât măsura dispusă să asigure stabilitatea acesteia în îngrijirea, educarea şi întreţinerea sa, ţinând seama de gradul de ataşament al tatălui si al bunicilor paterni faţă de minoră, cei care s-au ocupat de îngrijirea copilei si până acum, de când avea câteva săptămâni, împrejurare ce reiese atât din depoziţiile martorilor audiaţi nemijlocit - inclusiv cei propuşi de reclamanta înseşi cât si din referatul de anchetă socială depus in cauză.

Pârâtul, ajutat de părinţii săi unde are domiciliul, dispune de posibilităţi materiale pentru a asigura condiţiile optime pentru creşterea, educarea, supravegherea şi pregătirea minorei precum şi pentru dezvoltarea ei fizică, mentală, spirituală, morală şi socială echilibrată, aşa cum rezultă tot din referatul de anchetă psihosocială întocmit dar cum a considerat reclamanta înseşi când a încredinţat-o, în repetate ori, soacrei sale, pentru perioade nedeterminate, aşa cum a rezultat din depoziţiile martorilor GG si TE.

În acest sens, instanţa a mai avut în vedere şi faptul că menţinerea situaţiei de fapt actuale a minorei, îndeosebi prin prisma caracterului provizoriu al procedurii de fată, este benefică asigurării condiţiilor necesare dezvoltării psihice armonioase a  minorei, în cadrul căreia stabilitatea emoţională are un rol esenţial, având în vedere legăturile afective care s-au stabilit între minoră si pârât si, îndeosebi, bunica paternă a minorei.

Faţă de aceste motive, criteriul fundamental avut în vedere de instanţă la analiza locuinţei minorei este reprezentat de ataşamentul acesteia faţă de tatăl si de bunica paternă, cu care a locuit de foarte mică, precum si de posibilităţile concrete ale tatălui, ajutat de familia sa, de a supraveghea şi îngriji minora.

Pe de altă parte, răspunsul dat de reclamantă la întrebarea nr. 7 din interogatoriu, in sensul că atunci când va merge la serviciu, ‚va plăti o persoană care să stea cu fetita’ este pentru instanţă un argument in plus, la fel de convingător, că situaţia minorei nu trebuie să se schimbe prin această procedură vremelnică.

Astfel, instanţa va respinge acest petit al cererii reclamantei si, constatând caracterul subsidiar al cererii de obligare a pârâtului la plata contribuţiei legale de întreţinere, dat fiind că acesta este cel care îşi exercită in natură obligaţia de întreţinere, va respinge si acest punct al cererii reclamantei.

 Cu privire la dreptul de vizită al mamei, instanţa retine că, în cadrul relaţiei dintre părinţi şi copii, exerciţiul drepturilor părinteşti şi legăturile personale dintre părinţi şi copii reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar respectul pentru viaţa familială implică, în materia separaţiei copiilor de părinţi, obligaţia pozitivă a statului de a lua toate măsurile necesare, atât pentru a menţine legăturile personale, cât şi pentru a reuni copilul cu părintele său, ţinând cont de interesul superior al minorului.

Instanţa resubliniază că, în cauze de acest fel, examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesului superior al minorului este întotdeauna de o importanţă fundamentală, că interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial şi că doar un comportament deosebit de nedemn poate determina ca părintele să fie privat de dreptul său de a păstra legături personale în interesul superior al copiilor.

De asemenea, instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 8 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, text aplicabil în temeiul art. 20 din Constituţia României, care reglementează dreptul persoanei la viaţa de familie.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Monory contra României (Hotărârea din 5 aprilie 2005) că relaţia dintre părinţi şi copii intră în sfera vieţii de familie, în sensul art. 8 din Convenţie. Posibilitatea părintelui şi a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar măsurile care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerinţă în dreptul protejat de art. 8 din Convenţie, deci trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de paragraful 2, respectiv amestecul să fie prevăzut în lege, să fie necesar într-o societate democratică (...) pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

În consecinţă, este necesar a se stabili un echilibru corect între interesele părinţilor şi cele ale minorului, având în vedere că trecerea timpului poate avea consecinţe iremediabile asupra relaţiilor dintre copii şi părintele care nu locuieşte cu acesta.

În raport de aceste considerente, instanţa, având in vedere si acordul pârâtului in acest sens, apreciază că este întemeiată cererea completată a reclamantei, urmând a fi astfel admisă.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa apreciază că cererea având ca obiect emiterea unei ordonanţe preşedinţiale este întemeiată in parte, urmând a fi admisă in parte, cu amendamentele expuse in cele ce preced.

Cu privire la cererea accesorie având ca obiect obligarea părţii potrivnice la plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească cheltuielile de judecată. Astfel, având în vedere soluţia pronunţată cu privire la cererea principală, dar si acordul pârâtului cu privire la admiterea petitului completat, instanţa nu poate reţine culpa procesuală a pârâtului în declanşarea litigiului.

În consecinţă, fiecare parte urmează a-si suporta propriile cheltuieli efectuate cu prezentul litigiu, care vor fi integral compensate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea civilă completată având ca obiect ordonanţă preşedinţială, formulată de către reclamanta CC, în contradictoriu cu pârâtul DD, şi cu dom. procedural ales la cabinet avocat SS, .

Dispune ca părţile să exercite în comun autoritatea părintească asupra minorei D, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr…. al Judecătoriei Piatra Neamţ.

Încuviinţează reclamantei ca, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr… al Judecătoriei Piatra Neamţ, să aibă legături personale cu minora D, la domiciliul său sau în alte medii sociale, cu obligaţia de a o readuce pe minoră, la domiciliul pârâtului, la finalizarea următorului program :

- în primul si al treilea week-end din lună de vineri orele 18.00 până duminică orele 18.00;

- în vară, două săptămâni la finalul lunii iulie si două săptămâni la finalul lunii august;

- în prima si a doua zi de Paşti, in anii pari si in a doua si a treia zi de Paşti, in anii impari;

- de Crăciun, in ajun si in prima zi in anii pari, alternativ cu a doua si a treia zi, in anii impari;

- în ziua de 27 noiembrie, de la orele 15.00 la orele 20.00 in anii impari si de la orele 09.00 la orele 14.00, in anii pari.

Respinge cererile reclamantei privitoare la stabilirea domiciliului minorei la domiciliul său si la obligarea pârâtului la plata unei contribuţii lunare de întreţinere, ca nefondate.

Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

Provizorie şi executorie, potrivit art. 997 alin 2cpc.

Cu drept de apel la Tribunalul Neamt, în termen de 5 (cinci) zile de la pronunţare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra Neamt.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 10.02.2016.

Preşedinte, Grefier,

AA BB

_________  ________

Domenii speta

Spete similare