Plangere contraventionala (rovinieta)

Deliberând asupra plângerii contravenţionale de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de .., sub nr. .., petenta AA a contestat procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R16 nr. .. prin care a fost sancţionată cu amendă contravenţională în sumă de 250 lei, solicitând anularea procesului-verbal..

În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că, la data de .., a primit prin poştă de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. procesul-verbal de contravenţie menţionat prin care a fost sancţionată pe motiv că a circulat pe drumurile publice cu maşina cu numărul de înmatriculare … fără a deţine rovinieta valabilă.

Petenta a precizat că a vândut autoturismul, la data de 11.06.2015, către BB SRL Piatra Neamţ, arătând cu nici nu a condus maşina şi nici nu-i aparţine acest autovehicul. A menţionat că obligaţia cumpărătorului este ca în termen de 30 de zile de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare să înmatriculeze auto cu numărul … pe numele firmei BB SRL

În drept, plângerea nu a fost motivată.

În dovedire, petenta a solicitat proba cu înscrisurile anexate în copie plângerii, respectiv: proces-verbal de scoatere din evidenţă mijloc de transport nr. 15696D/11.06.2015, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (avariat) din 11.06.2015, procesul-verbal contestat, dovada de comunicare.

Petenta a achitat în mod legal taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

La data de 18.08.2016, intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică CESTRIN a depus la dosar întâmpinare, la filele 13-14, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului-verbal ca fiind temeinic şi legal întocmit.

În fapt, intimata a precizat că, la data de 13.01.2016, pe DN15, km 303+750 m, pe raza localităţii Vaduri, jud. Neamţ, vehiculul cu numărul de înmatriculare ...., aparţinând petentei a fost surprins că a circulat pe drumurile naţionale fără a deţine rovinieta valabilă. Întrucât potrivit alin. 1 al art. 8 din OG nr. 15/2002, fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă, la data de 07.07.2016 a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R16 nr. ….

Intimata a invocat art. 1 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, potrivit căruia, începând cu data de 1 iulie 2002, a fost introdus tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe reţeaua de drumuri naţionale din România, structurat în funcţie de perioada de parcurs şi de staţionare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) şi de numărul de axe, după caz..

Intimata a susţinut că procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului şi a martorilor, constatarea contravenţiei fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare şi Control a Rovinietei, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor- Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor.

Sub aspectul legalităţii, a arătat că procesul-verbal conţine elementele obligatorii prevăzute la art. 16 şi art. 17 din OG nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei procesul-verbal a fost întocmit ca urmare a constatării că vehiculul cu numărul de înmatriculare .... a circulat pe reţeaua de drumuri naţionale fără a deţine rovinietă valabilă.

Procesul-verbal a fost întocmit într-un unic exemplar original, semnat olograf de agentul constatator, iar o copie a acestuia a fost comunicată contravenientului, potrivit art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Din prevederile art. 7 şi art. 8 coroborate cu art. 1 alin. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002 rezultă că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca utilizator. Problema transmiterii dreptului de proprietate este reglementată de OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi Ordinul nr. 1501 din 13 noiembrie 2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru  probe a vehiculelor. Aceste reglementări presupun obligaţii şi în sarcina celui care transmite dreptul de proprietate asupra vehiculului.

Potrivit art. 1 din OG nr. 15/2002, termenul de utilizator este definit astfel: „b) utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”. Prin urmare, noţiunea de utilizator folosită de legiuitor are o semnificaţie mai largă, incluzând nu numai persoana care deserveşte (foloseşte la un moment dat) un vehicul, ci şi pe proprietarul acestuia, căruia în calitate de deţinător legal sau fost deţinător al unui astfel de bun îi incumbă o serie de obligaţii legale.

Astfel, după enunţul iniţial privind înscrierea în certificatul de înmatriculare urmează o propoziţie atributivă (care explică ceva suplimentar), separată prin virgule de restul frazei şi nu de conjuncţia coordonatoare copulativă „şi” care ar fi putut sugera instituirea unor condiţii cumulative pentru stabilirea calităţii de utilizator. Prezenţa acestei propoziţii era necesară în contextul în care, conform art. 2 alin. 1 şi 2 din Ordinul MTI nr. 611/2015 privind aprobarea normelor de aplicare a OG nr. 15/2002, proprietarul este considerat utilizator în sensul normelor numai dacă pe certificatul de înmatriculare nu sunt înscrise şi persoane care pot folosi în baza unui drept legal vehiculul.

Atâta timp cât petenta figurează ca şi proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare şi în evidenţele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări şi nicio altă persoană nu este menţionată în calitate de utilizator, aceasta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravenţional, potrivit art. 8 coroborat cu art. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002 şi acesteia îi revine obligaţia de a face dovada valabilităţii rovinietei.

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Deciziile nr. 217/2013 şi nr. 623/2012) s-a reţinut în mod constant că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisă în certificat îşi asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit pe reţeaua de drumuri naţionale, unde deţinerea unei roviniete este obligatorie, aşa încât culpa nedeţinerii rovinietei îi aparţine.

Intimata a adăugat că acceptarea unei soluţii contrare ar conduce la perpetuarea şi consolidarea unei situaţii juridice anormale în sensul că părţile nu vor efectua nici pe viitor demersurile necesare în vederea reglementării situaţiei juridice dintre ele, atitudinea de pasivitate având la bază şi convingerea părţilor contractului de vânzare-cumpărare că orice sancţiunea contravenţională aplicabilă fostului proprietar după data predării autoturismului va fi anulată de instanţa de judecată.

În legătură cu vehiculele înmatriculate în România, legiuitorul a optat pentru sancţionarea persoanei care foloseşte vehiculul în temeiul unui drept legal şi care este înscrisă în certificatul de înmatriculare, iar nu sancţionarea conducătorului vehiculului pentru a evita oprirea în trafic şi purtarea unei corespondenţe cu utilizatorul acestuia în vederea identificării persoanei vinovate de a fi circulat fără a deţine rovinieta valabilă, sancţionării acesteia din urmă şi comunicării actului sancţionator.

Un alt argument, a adăugat intimata, este că rezultatul imediat produs ca urmare a circulaţiei unui vehicul pe un drum naţional constă în uzura acestuia şi, pe cale de consecinţă, necesitatea alocării resurselor materiale şi financiare necesare conservării şi întreţinerii acestuia, punerea în circulaţie a vehiculului efectuându-se evident fie efectiv de către titularul dreptului legal de folosinţă înscris în certificatul de înmatriculare, fie de către o altă persoană, dar cu consimţământul expres sau tacit al primului menţionat.

La stabilirea subiectului activ al raportului contravenţional, legiuitorul nu are în vedere persoana care conduce efectiv autovehiculul, ci doar calitatea dedusă din cuprinsul certificatului de înmatriculare. O astfel de soluţie legislativă a fost impusă, pe de o parte, de modalitatea de sancţionare, în principal cu ajutorul mijloacelor SIEGMCR şi, pe de altă parte, de necesitatea stimulării deţinătorilor de autovehicule de a face demersuri pentru punerea de acord a situaţiei rezultate din certificatul de înmatriculare şi din evidenţele Serviciului Public Comunitar Regim Permise şi Înmatriculare cu situaţia juridică reală.

În altă ordine de idei, vinovăţia utilizatorului menţionat în certificatul de înmatriculare constă fie în fapta de a fi circulat pe drumurile naţionale din România fără a deţine rovinietă valabilă, fie pentru că şi-a dat consimţământul expres sau tacit ca o altă persoană să circule pe drumurile naţionale fără a fi achitat în prealabil tariful de utilizare a infrastructurii rutiere.

Pentru situaţia în care utilizatorul menţionat în certificatul de înmatriculare a suferit un prejudiciu material ca urmare a aplicării unei amenzi contravenţionale, acesta are posibilitatea de a recupera prejudiciul suferit de la persoana care a folosit vehiculul în momentul constatării contravenţiei în temeiul răspunderii civile delictuale sau, după caz, a răspunderii civile contractuale.

De asemenea, a considerat că petenta avea posibilitatea de a include în contractul de vânzare-cumpărare o clauză sub forma unei condiţii rezolutorii care să ducă la rezoluţiune în cazul în care noul proprietar nu îşi îndeplinea obligaţia de transcriere a transmiterii dreptului de proprietate.

În drept, a invocat prevederile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Ordinul MT nr. 611/2015.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi cu planşa foto.

Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare

Potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa a constatat că plângerea depusă de petentă la data de 01.08.2016 a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, respectiv de la data de 21.07.2016 (fila 9).

Instanţa a administrat, la solicitarea părţilor, proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba cu planşa fotografică depusă de intimată.

Examinând probele administrate în cauză şi apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R16 nr. …, încheiat la data de 07.07.2016 de către un agent din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică CESTRIN, petenta AA a fost sancţionată cu amendă în valoare de 750 lei. S-a constatat că, la data de 13.01.2016, ora 1656, vehiculul cu numărul de înmatriculare ...., aparţinând petentei, a circulat pe DN 15 km 303+750m, în loc. Vaduri, jud. Neamț, fără a deţine rovinieta valabilă. Contravenţia a fost încadrată juridic în art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, fiind sancţionată potrivit art. 8 alin. 32 din acelaşi act normativ.

Petenta a înstrăinat către BB SRL autovehiculul marca Ford tipul Transit cu numărul de identificare …, cu numărul de înmatriculare ...., potrivit contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 11.06.2015.

Din procesul-verbal de scoatere din evidenţă mijloc de transport nr. .. din 11.06.2015, depus la fila 6 din dosar, rezultă că a fost operată scoaterea din evidenţă a mijlocului de transport la data de 11.06.2015.

În drept, instanţa reţine că, potrivit principiilor generale de drept administrativ, actele administrative se bucură de prezumţia de legalitate, iar procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este un act administrativ, fiind emis pe baza şi în executarea legii de o autoritate administrativă sau de alte structuri care înfăptuiesc administraţia publică, cu scopul de a produce efecte juridice. În acelaşi timp, actul administrativ este cenzurabil de instanţa de contencios administrativ, în primă instanţă judecătoria. În acest sens, art. 34 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede că instanţa administrează probele necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

În plus, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale „chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei.” (Decizia nr.1.353 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.822 din 9 decembrie 2010)

Examinând procesul-verbal contestat sub aspectul legalităţii, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute, sub sancţiunea nulităţii absolute, de art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa reţine însă că acesta nu a fost corect întocmit întrucât petenta nu mai avea calitatea de proprietar al autoturismului cu numărul de înmatriculare .... la data de 13.01.2016 când s-a verificat de către intimată îndeplinirea obligaţiei de achiziţionare a rovinietei.

Instanţa reţine că valoarea probatorie a contractului de vânzare-cumpărare a vehiculului depus la dosar este aceea a unui act sub semnătură privată care este opozabil terţilor întrucât acest contract a dobândit dată certă la data scoaterii din evidenţă a mijlocului de transport de către organul fiscal competent, potrivit art. 278 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă („Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege, respectiv: ... 3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public”), fiind deci opozabil şi intimatei.

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de petentă cu privire la autoturism este opozabil terţilor, în baza art. 1281 din Codul civil, potrivit căruia „Contractul este opozabil terţilor, care nu pot aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor născute din contract. Terţii se pot prevala de efectele contractului, însă fără a avea dreptul de a cere executarea lui, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.”

Instanţa reţine că, potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, „Fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă.”

Din înscrisurile depuse de petentă la dosar rezultă că aceasta nu a circulat fără rovinietă valabilă întrucât, la data de 11.06.2015, petenta a vândut autoturismul cu numărul de înmatriculare .....

Referitor la persoana căreia îi revine obligaţia efectuării demersurilor necesare pentru transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, instanţa reţine că, potrivit art. 11 alin. 4 teza a doua din OUG nr. 195/2002, „În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni şi emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.” Aşadar, potrivit legii, petenta nu avea obligaţia de a solicita această transcriere, ci noul proprietar, respectiv cumpărătorul. Instanţa apreciază că dispoziţiile art. 24 alin. 2 lit. d) din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, invocate de intimată, nu au fost corelate cu modificările operate în textul OUG nr. 195/2002, act normativ cu forţă juridică superioară Ordinului nr. 1501/2006.

Aşadar, nu petenta este cea care avea obligaţia legală de a efectua demersurile necesare pentru transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în baza de date consultată de intimată.

Mai mult, instanţa reţine că într-adevăr potrivit art. 7 alin. 1 din OG nr. 15/2002 „Responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare şi a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.”, iar potrivit art. 1 lit. b „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”. Aşadar, chiar textul special care reglementează contravenţia în cauză impune condiţia ca utilizatorul să deţină în proprietate autovehiculul sau să îl folosească în baza unui drept legal. Or, dreptul de proprietate cu privire la autovehicul se dovedeşte cu înscrisul reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare, înscrierea în certificatul de înmatriculare fiind numai o operaţiune administrativă. Cum în cauză petenta nu avea nici în proprietate şi nici în folosinţă autovehiculul verificat de intimată, instanţa reţine că aceasta nu are calitatea de subiect activ al contravenţiei de a circula fără a deţine rovinieta valabilă.

Împrejurarea că intimata s-a aflat în imposibilitate de a afla proprietarul actual al autoturismului, consultând baza de date în care era înscrisă numai petenta, nu îi este imputabilă intimatei, însă nu îi poate fi imputată nici petentei care, după cum s-a arătat mai sus, nu avea obligaţii în sensul transcrierii transmiterii dreptului de proprietate.

Instanţa apreciază că este necesară o colaborare administrativă între organele fiscale şi serviciile de înmatriculări de autovehicule astfel încât în momentul radierii din rolul fiscal al unei persoane a dreptului de proprietate cu privire la un autovehicul să se transmită această informaţie, pe cale administrativă, către serviciul de înmatriculări autoturisme.

A impune particularilor să declare în mod repetat înstrăinarea unui vehicul la toate instituţiile publice interesate este nu numai o sarcină excesivă, dar şi una pe care nici o lege în vigoare nu o prevede.

Este adevărat că, aşa cum a arătat intimata, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate invocate în legătură cu această contravenţie şi reglementarea ei legală motivat de împrejurarea că încredinţarea spre folosinţă a autovehiculului unei alte persoane presupune că persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare îşi asumă întreaga responsabilitate. Or, aceste considerente vizează evident o altă situaţie de fapt, respectiv aceea în care autovehiculul este încredinţat spre folosinţă unei alte persoane. În speţă, însă, autovehiculul a fost vândut, fiind în proprietatea altei persoane, situaţie de fapt care trebuie stabilită de instanţa de judecată, aceasta fiind singura competentă să aplice legea potrivit acestei situaţii de fapt, Curtea Constituţională neavând astfel de atribuţii şi nici nu a analizat această ipoteză de fapt în mod expres în jurisprudenţa sa.

În consecinţă, având în vedere principiul legalităţii care guvernează dreptul contravenţional, asimilat şi sub acest aspect dreptului penal, instanţa va admite plângerea contravenţională formulată de petenta AA în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică CESTRIN şi va anula procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R16 nr. …. şi va exonera petenta de la plata amenzii în cuantum de 750 lei.

Domenii speta

Spete similare