Obligaţia de a face

Sentinţă civilă 7334 din 24.11.2016


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr._____ la data de __________, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ  MUNICIPIUL BACAU- PRIN PRIMAR

a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta _________ la demolarea construcţiei  - executarea lucrărilor de construire : un etaj superior executat la anexă (foişor), fără a deţine autorizaţie de construire în __________, iar în cazul în care pârâta nu-şi va demola singură construcţia să fie autorizată reclamanta să demoleze construcţia pe cheltuiala pârâtei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de _________ a fost amendată pârâta cu 3000 lei de către Poliţia Locală a mun. Bacău prin procesul verbal  de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria __________, ca urmare a săvârşirii contravenţiei prevăzută de art.26 alin.1 lit. a din Legea 50/1991 republicată, pentru că a executat lucrări de construire – respectiv un etaj superior executat la anexă (foişor, fără a deţine autorizaţie de construire;  ca sancţiune complementară pârâta a fost obligată prin acelaşi proces verbal şi la „oprirea imediată a lucrărilor şi intrarea în legalitate, prin depunerea documentelor necesare şi obţinerii autorizaţiei de construire până la data de_______.

A mai arătat reclamanta că contravenienta nu a adus la îndeplinire  până la termenul menţionat,  măsurile dispuse prin procesul verbal de sancţionare a contravenţiilor

Reclamanta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art.32 alin.1 lit.b, art.28 alin.3 din Legea 50/1991 republicată, Ordinul nr.839/2009 (actualizat), pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus adresa nr.4693/01.07.2016 emisă de Poliţia Locală Bacău, procesul verbal de sancţionare a contravenţiei, planşe foto, autorizaţie de construire nr.134/2013 – fl.6-12.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine :

La data de ________, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ  MUNICIPIUL BACAU- PRIN PRIMAR a formulat cerere prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta ___________ la demolarea construcţiei  - executarea lucrărilor de construire : un etaj superior executat la anexă (foişor), fără a deţine autorizaţie de construire în _________, iar în cazul în care pârâta nu-şi va demola singură construcţia să fie autorizată reclamanta să demoleze construcţia pe cheltuiala pârâtei.

Pârâta este proprietara imobilelor locuinţă cu garaje la parter, regim de înălţime P+1, în suprafaţă de 142,20 mp şi a unei anexe foişor, regim de înălţime parter , în suprafaţă  de 95,50 mp, acoperiş tip terasă, aşa cum rezultă din autorizaţia de construire 134/23.05.2013.

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria _ nr. ___________ emis de Primăria Municipiului Bacău, a fost sancţionată pârâta cu amendă contravenţională pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 26 alineat 1 litera a) din Legea 50/1991 republicată. S-a reţinut în sarcina pârâtei că aceasta a executat lucrări de supraetajare la foişor, fără să deţină autorizaţie de construire. Prin acelaşi proces verbal s-a dispus oprirea lucrărilor efectuate şi intrarea pârâtei in legalitate până la 18.12.2015. Procesul verbal a fost comunicat la data încheierii acestuia sub semnătura pârâtei.

Prin referatul întocmit de Poliţia Locală a Municipiului Bacău şi înaintat Primăriei Bacău, unde s-a înregistrat sub nr. __________ s-a constatat că măsurile dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria ____ nr. _________ nu au fost duse la îndeplinire in termenul stabilit, __________ şi nici până la data întocmirii referatului.

Cu referire la procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei reţinută pârâtei, O.G nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziţie cu privire la forţa probantă a procesului verbal de contravenţie, dar în practica judiciară şi doctrină se apreciază că acesta se bucură de o prezumţie de legalitate şi de realitate a actului având în vedere faptul că este vorba despre un act administrativ. În aceste condiţii se prezumă că situaţia de fapt menţionată în procesul verbal de constatare a contravenţiei este conformă realităţii, prezumţie care poate fi răsturnată de contravenient in procedura contravenţională.

Prin urmare, până la formularea unei plângeri contravenţionale, in privinţa stării de fapt (a constatărilor făcute de agentul instrumentator) există o prezumţie relativă de autenticitate şi veridicitate, ce poate fi răsturnată până la proba contrară. Obiectul plângerii contravenţionale nu îl reprezintă doar verificarea legalităţii procesului-verbal ca act juridic, ci şi verificarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru angajarea răspunderii contravenţionale a contravenientului. În ipoteza în care aceste condiţii de validitate sunt respectate, instanţa, analizând fondul cauzei, va putea considera că nu se impune angajarea răspunderii contravenţionale a contravenientului pentru motive de fond (fapta nu există, fapta nu a fost săvârşită de către petent, fapta nu este prevăzută de legea contravenţională, faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale contravenţiei sau există vreo cauză care împiedică angajarea răspunderii contravenţionale - de exemplu prescripţia răspunderii contravenţionale). În aceste situaţii, instanţa va anula procesul-verbal, deşi acesta îndeplineşte toate condiţiile de formă prevăzute de lege, întrucât  va constata că nu poate fi angajată răspunderea contravenţională a petentului.

Neformulându-se plângere împotriva procesului verbal de contravenţie, deşi fără a fi absolută, prezumţia de realitate, de veridicitate a situaţiei de fapt descrisă prin procesul verbal devine mult mai puternică. Instanţa este astfel ţinută de constatările agentului instrumentator, urmând a-şi întemeia concluziile pe situaţia de fapt descrisă de acesta. Pe cale de consecinţă, ulterior definitivării procesului verbal prin necontestare, instanţa nu poate restabili intre părţi o altă situaţie de fapt (in speţă, data la care se efectuau lucrări de modernizare, natura lucrărilor, beneficiarul acelor lucrări).

Litigiul de faţă are cu totul alt obiect decât cel al analizării legalităţii întocmirii procesului-verbal, pentru a se putea pune în discuţie aceste chestiuni. Obligaţia de desfiinţare a lucrărilor neautorizate este întemeiată pe existenţa procesului-verbal de contravenţie, proces-verbal care este valabil,  pârâta nesusţinând şi nedovedind faptul că acesta ar fi fost anulat de instanţa de judecată.

In cauză sunt incidente dispoziţiile art. 28 alineat (3) din Legea 50/1991 republicată: Măsura desfiinţării construcţiilor se aplică şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară.

Potrivit art. 32 din Lege, în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:

b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.

Constatând din probele administrate că pârâta nu a obţinut autorizaţie de construire pentru lucrările efectuate, instanţa urmează a admite acţiunea şi a dispune desfiinţare construcţiilor realizate nelegal, astfel cum s-a constatat prin procesul verbal  ____ nr. ___________ emis de Primăria Municipiului Bacău.