Anulare proces verbal contravenţie

Prin sentinţa civilă nr. X/08.12.2016 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosar nr. X/207/2016, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului de aplicare a sancţiunii amenzii contravenţionale, invocate de petent prin plângere contravenţională formulată.

S-a admis plângerea formulată de petentul X, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A împotriva procesului verbal de contravenţie seria R 16 nr. X/20.09.2016, şi s-a constatat prescris dreptul intimatei de a aplica sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 250 lei.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, potrivit art.248 alin.1 Cod pr. civilă, instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.

În fapt, instanţa a reţinut din conţinutul procesului verbal de constatare a contravenţiei seria R16 nr. X/20.09.2016 că agentul constatator X din cadrul C.N.A.D.N.R. S.A.- a constatat la data de 20.09.2016, cu toate că acesta a semnat olograf actul de sancţionare, că vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare X, aparţinând lui X, având domiciliul , a circulat la data de 25.03.2016, ora 17,09, locul DN1 Kml49+500m, Timişul de Sus, jud. BV, fără a deţine rovinietă valabilă, menţionându-se că proba se face cu foto X.

Întrucât, potrivit alin. (1) al art. 8 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă, la data de 20.09.2016, a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenţiei RI6 nr. X de către C.N.A.I.R.-S.A. (denumire modificată a C.N.A.D.N.R.-S.A.) prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - CESTRIN, fiind aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale, în cuantumul minim prevăzut în Anexa 2 a O.G. nr. 15/2002.

Procesul verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului şi a martorilor, constatarea contravenţiei fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare şi Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor.

Procesul verbal contestat a fost întocmit într-un unic exemplar original, semnat olograf de către agentul constatator X, iar o copie a acestuia a fost comunicată contravenientului, potrivit art. 25 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Faptul că petentul a primit procesul verbal în copie nu presupune că semnătura agentului constatator nu este originală. Procesul  verbal  de  constatare  a  contravenţiei,  în  original,  poartă  semnătura olografă/manuscriptă a agentului constatator.

Conform dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din O.G. nr. 15/2002 "Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenţiei, interval pentru care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru lipsa rovinietei valabile pentru acelaşi vehicul".

Intimata a precizat că data constatării contravenţiei este data la care agentul constatator, urmărind imaginile captate cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare şi Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R, pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, surprinde, în imaginile foto, un anumit vehicul circulând fără a deţine rovinietă.

Într-adevăr, termenul de 60 zile prevăzut în art. 9 alin. 8 din O.G. nr. 15/2002 nu este un termen de prescripţie, ci un  termen stabilit în vederea reglementării regimului sancţionator pentru săvârşirea faptei de a circula cu vehicule pe drumurile naţionale fără a deţine rovinietă valabilă, faptă care constituie contravenţie continuă, iar art.9 din O.G. nr. 15/2002 nu reglementează un termen special de prescripţie - un astfel de termen trebuie prevăzut în mod expres de actul normativ - ci are ca scop nesancţionarea succesivă pentru un interval de timp determinat a aceleiaşi persoane pentru săvârşirea contravenţiei de a circula pe reţeaua de drumuri naţionale fără a deţine o rovinietă valabilă, în situaţia contrară, în fapt se poate întâmpla ca aceeaşi persoană, circulând cu acelaşi autovehicul, fără a deţine rovinietă valabilă, să fie sancţionat în intervalul de 2 luni de zile de zeci de ori.

Practic, prin reglementările prevăzute de art.9, alin.8 din O.G. nr. 15/2002, se statuează un caracter de continuitate a acestei contravenţii şi se înlătură posibilitatea aplicării mai multor sancţiuni pentru aceeaşi faptă contravenţională în intervalul de două luni de la data constatării faptei / emiterii procesului verbal de constatare a contravenţiei.

Din interpretarea prevederilor legale mai sus menţionate, rezultă faptul că intenţia legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul cuprins între data constatării contravenţiei şi data comunicării procesului verbal la domiciliul / sediul contravenientului, să nu se poate încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenţiei la acest interval - si, în niciun caz, art. 9 alin. (8) nu prevede un termen de prescripţie a răspunderii contravenţionale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

În conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobata cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare - Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei, iar potrivit art. 14 alin.1 - Executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancţiunii şi, conform alin.2- Prescripţia executării sancţiunilor contravenţionale poate fi constatată chiar şi de instanţa învestită cu soluţionarea plângerii contravenţionale.

Instanţa a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 14 alin.1 din O.G. nr.2/ 20021, agentul constatator avea obligaţia ca, în termen de 2 luni de la data de 25.03.2016 să comunice actul sancţionator petentului-contravenient, însă acesta a procedat la întocmirea procesului verbal în data de 20.09.2016 şi l-a comunicat la data de 10.10.2016, fiind astfel depăşit termenul imperativ de 2 luni, intervenind sancţiunea prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art.25 alin.1 din OG nr.2/2001, cu modificările şi completările ulterioare - Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului şi, dacă este cazul, părţii vătămate şi proprietarului bunurilor confiscate, şi potrivit alin.2- Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancţiunea, în termen de cel mult două luni de la data aplicării acesteia.

De asemenea, potrivit art. 26 alin.1 din OG nr.2/2001, cu modificările şi completările ulterioare - Dacă agentul constatator aplică şi sancţiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta şi înştiinţarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire, iar în conformitate cu alin.3 al aceluiaşi articol - În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult două luni de la data încheierii.

Prin întâmpinare, chiar intimata a invocat dispoziţiile art.13 alin.1 din O.G. nr.2/2001, menţionând că în prezenta speţă, fapta a fost săvârşită la data de 25.03.2016, iar amenda a fost aplicată la data de 20.09.2016, când a fost întocmit procesul verbal contestat în prezenta cauză, ceea ce presupune că termenul de prescripţie de 6 luni de la săvârşirea faptei, prevăzut de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, nu a fost încălcat.

Intimata a precizat de asemenea că Procesul Verbal de Constatare a Contravenţiei a fost comunicat contravenientului,  respectând dispoziţiile art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, inclusiv art. 9 alin. 8 din O.G. nr. 15/2002, însă eronat a susţinut că data constatării contravenţiei este data la care agentul constatator, urmărind imaginile captate cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare şi Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R, pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, surprinde, în imaginile foto, un anumit vehicul circulând fără a deţine rovinietă.

Instanţa a apreciat că, susţinerile intimatei în sensul că, contravenţia nu este constatată de către mijlocul tehnic amplasat pe reţeaua de drumuri naţionale, ci cu ajutorul acestuia, de către agentul constatator, la data verificării deţinerii unei roviniete valabile, în speţă 20.09.2016, conform menţiunilor din procesul verbal contestat, sunt eronate, întrucât dispoziţiile art.14, 25 şi 26 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobata cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, nu ar mai avea aplicabilitate în condiţiile în care legea specială, respectiv  O.G. nr. 15/2002 nu reglementează în prezent această situaţie.

Termenul de 60 zile prevăzut în art. 9 alin. 8 din O.G. nr. 15/2002 nu este un termen de prescripţie, ci un  termen stabilit în vederea reglementării regimului sancţionator pentru săvârşirea faptei de a circula cu vehicule pe drumurile naţionale fără a deţine rovinietă valabilă, faptă care constituie contravenţie continuă.

 Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta intimată COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii şi menţinerea procesului verbal de constatare a contravenţiei ca temeinic şi legal, având în vedere următoarele :

Probele au fost greşit interpretate, art. 480 alin. (6) N. Cod Pr. Civ si art. 9 alin 8 din OG 15/2002 si astfel, a hotărât ca răspunderea contravenţionala a petentei este prescrisa, considerând ca nu se mai impune analizarea fondului cauzei.

În acest sens s-a pronunţat si Înalta Curte de Casaţie si Justiţie prin Decizia nr. 43/2016, care statuează următoarele:” în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002. cu modificările şi completările ulterioare:

•termenul de „cel mult două luni" nu reprezintă termen special de prescripţie, în sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare:

•prin „data constatării contravenţiei" se înţelege data întocmirii procesului-verbal de contravenţie."

Având in vedere cele de mai sus, face următoarele precizări:

Agentul constatator este obligat sa constate contravenţia într-un termen de 6 (şase) luni de la data săvârşirii faptei, sub sancţiunea prescrierii aplicării sancţiunii, iar de la data constatării, agentul este obligat să transmită către contravenient procesul verbal de contravenţie, intr-un termen de doua luni sub sancţiunea prescrierii executării sancţiunii contravenţionale.

Comparând prevederile normei speciale cu cele ale legii generale în materie contravenţională, consideram că este esenţial de stabilit momentul de la care încep să curgă termenele derogatorii din legislaţia specială, respectiv care este momentul „constatării" faptei de a conduce fără a deţine rovinietă valabilă.

Data săvârşirii faptei este data la care contravenientul a încălcat norma legală, adică data la care a circulat fără a deţine rovinietă valabila. 

Data constatării contravenţiei este data la care agentul constatator, urmărind imaginile video, captate cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare şi Control a Rovinietei - S.I.E.GM.C.R, pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, surprinde, in imaginile video, un anumit vehicul circulând fără a deţine rovinietă.

În ceea ce priveşte momentul constatării faptei, raportat la specificul acestei contravenţii, potrivit art. 9 alin. 2 din OG nr. 15/ 2002, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

Captarea cu ajutorul unor mijloace tehnice reprezintă un fapt material, fără valenţe juridice în privinţa momentului constatării faptei. Mijloacele tehnice nu pot să constate, ci sunt doar un instrument care ajuta la constatare.

In acest sens, trebuie avută în vedere distincţia dintre proba unei fapte contravenţionale şi constatarea acesteia. Dacă în primul caz, legea impune folosirea unor mijloace tehnice, constatarea unei contravenţii reprezintă o activitate intelectuală a agentului constatator competent prin care, pe baza înregistrării video sau a probei foto obţinute cu ajutorul mijloacelor tehnice prevăzute de lege, constată că fapta există, constituie contravenţie şi aplică sancţiunile conform legii.

Faţă de specificul modalităţii de constatare a unor astfel de abateri, se solicită să se  constate că momentul constatării faptei nu este momentul când se realizează captura fotografică sau video a autovehiculului, ci momentul vizionării de către agent a înregistrărilor video realizate cu mijloacele tehnice, data la care agentul constatator urmărind imaginile captate cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR, constatata ca vehiculul a circulat fara a deţine rovinieta valabila, identifica contravenientul pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Externe - Direcţia Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, aplica sancţiunea si încheie procesul verbal de constatare a contravenţiei conform art. 9 din OG nr. 15/2002.

Mai mult, la art. 9 alin. (2) lit. c din OG nr. 15/2002 se arata in mod expres ca faptele de natura celei in cauza se constata de personalul împuternicit din cadrul C.N.A.I.R. - S.A. care efectuează controlul, prin intermediul mijloacelor tehnice. Acesta este si scopul pentru care art. 9 alin. (1) din OG 15/2002 prevede ca o atare constatare se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, ci nu de către mijloacele tehnice, ceea ce face sa nu existe niciun dubiu asupra faptului ca momentul săvârşirii contravenţiei (dovedit cu planşa fotografica) este diferit de acela al constatării ei (de către agentul constatator).

Aşadar, în speţa de faţă, fapta a fost săvârşita la data de 25.03.2016, iar amenda a fost aplicată la data de 20.09.2016 când a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenţiei seria R16X de către C.N.A.I.R. - S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - CESTRIN, adică in termenul legal de prescripţie de 6 luni de la săvârşirea faptei, așa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.

Procesul Verbal de Constatare a Contravenţiei R16X a fost comunicat contravenientului respectând dispoziţiile art. 14 alin. (1) din OG 2/2001, care prevede ca "Executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancţiunii", inclusiv art. 9 alin 8 din OG 15/2002 care prevede ca "Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenţiei, respectiv la 10.10.2016.

Din interpretarea prevederilor articolelor mai sus menţionate, rezulta faptul că, prin apariţia Legii 144/20112 pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, intenţia legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de doua luni de la data constatării contravenţiei, sa nu se poate încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenţiei la perioada de doua luni - si in nici un caz, art. 9 alin. (8) nu prevede un termen de prescripţie a răspunderii contravenţionale  mai scurt decât termenul general de 6 luni.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul petent X a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii instanţei de fond, pentru următoarele motive:

Instanţa de fond în mod corect a reţinut că, faţă de dispoz. art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, agentul constatator avea obligaţia ca în termen de 2 luni de la data de 25.03.2016 să comunice petentului procesul verbal de contravenţie, în condiţiile în care, în mod corect aceasta a apreciat că  termenul de 60 zile prevăzut în art. 9 alin. 8 din O.G. nr. 15/2002 nu este un termen de prescripţie, ci un  termen stabilit în vederea reglementării regimului sancţionator pentru săvârşirea faptei de a circula cu vehicule pe drumurile naţionale fără a deţine rovinietă valabilă.

Este eronată susţinerea apelantei intimate referitoare la data constatării contravenţiei ca fiind data verificării deţinerii unei roviniete valabile (20.09.2016).

În condiţiile în care legea specială nu reglementează această situaţie, dispoz. art. 14, 25, 26, din OG 2/2001 cu modificările şi completările Legii 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, nu ar mai avea aplicabilitate.

Prin notele scrise formulate de apelanta intimată, aceasta arată că, în ceea ce priveşte prescripţia sancţiunii amenzii, potrivit art. 13 alin.1 din OG 2/2001, aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie in termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei, astfel ca agentul constatator are la dispoziţie, prin voinţa legiuitorului, un termen de maximum 6 luni de la data săvârşirii contravenţiei să constate existenţa acesteia si să întocmească procesul verbal de constatare a contravenţiei.

Data săvârşirii faptei este data la care contravenientul a încălcat norma legala, adică data la care a circulat fără a deţine rovinietă valabila.

Data constatării contravenţiei (20.09.2016) este data la care agentul constatator, urmărind imaginile video, captate cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare şi Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R, pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, surprinde, in imaginile video, un anumit vehicul circulând fara a deţine rovinieta si întocmeşte procesul-verbal.

Potrivit noilor modificări ale OG 15/2002, art.9 alin (8) prevede: Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenţiei, interval pentru care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru lipsa rovinietei valabile pentru acelaşi vehicul.

Termenul de 2 luni, nu este un termen special de prescripţie, în interiorul căruia procesul verbal trebuie întocmit şi comunicat.

Din interpretarea logico-sistematică a textelor legale susmenţionate, rezulta fără echivoc faptul că  intenţia legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 2 luni de la data constatării contravenţiei să nu se poate încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenţiei la perioada de 2 luni - şi în niciun caz, art. 9 alin. 8 nu prevede un termen de prescripţie a răspunderii contravenţionale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

Prin decizia ICCJ publicata in M.O. nr. 107/07.02.2017 în dosarul nr. 2160/1/2016, Înalta Curte a stabilit că termenul de 2 luni din cuprinsul art. 9 alin. 8 al O.G. nr. 15/2002 nu este un termen special de prescripţie (a aplicării sancţiunii) si, deci, implicit, că termenul de 2 luni este un termen de prescripţie a executării sancţiunii contravenţionale, adică un termen in care se realizează comunicarea PVCC.

Analizând sentinţa apelată în raport de motivele invocate, dar şi în conformitate cu prevederile art. 476 şi urm. cod pr civilă, tribunalul constată apelul fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Instanţa de fond a apreciat eronat că în cauză a intervenit sancţiunea prescripţiei dreptului intimatei de a aplica sancţiunea amenzii contravenţionale, în sensul că fapta a fost săvârşită la data de 25.03.2016, iar amenda a fost aplicată la data de 20.09.2016, când a fost întocmit procesul verbal contestat în prezenta  cauză, ceea ce presupune că a fost  depăşit  termenul de două luni de comunicare a  actului sancţionator , act ce a fost comunicat la data de 10.10.2016.

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2017 a fost publicată Decizia nr. 43/2016 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Caraş-Severin – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.650/208/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a admis , în parte, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi s-a  stabilit în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare:

„– termenul de „cel mult două luni” nu reprezintă termen special de prescripţie, în sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

– prin „data constatării contravenţiei” se înţelege data întocmirii procesului-verbal de contravenţie. Respinge, în rest, sesizarea, ca inadmisibilă”.

S-a  reţinut în considerentele  deciziei că dispoziţiile art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 instituie în sarcina agentului constatator:

– o obligaţie pozitivă – comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei în oricare zi a intervalului de două luni, calculat de la data întocmirii procesului-verbal (considerată data constatării contravenţiei);

– o obligaţie negativă – abţinerea de a întocmi noi procese- verbale de contravenţie pentru acelaşi vehicul, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, pentru întreg intervalul de două luni, calculat de la data întocmirii procesului-verbal.

Se reţine, aşadar, că data constatării contravenţiei este data la care agentul constatator verifică imaginile video realizate cu mijloacele tehnice, când  se constată  ca vehiculul a circulat fara a deţine rovinieta valabila şi este identificat contravenientul pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Externe - Direcţia Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, după care aplică sancţiunea si încheie procesul verbal de constatare a contravenţiei conform art. 9 din OG nr. 15/2002.

Tribunalul  reţine, de asemenea, că art. 9 alin. (2) lit. c din OG nr. 15/2002 prevede expres ca faptele de natura celei in cauza se constata de personalul împuternicit din cadrul C.N.A.I.R. - S.A., care efectuează controlul, prin intermediul mijloacelor tehnice, situaţie în care momentul săvârşirii contravenţiei (dovedit cu planşa fotografica) este diferit de acela al constatării ei .

Aşadar, în speţa de faţă, fapta a fost săvârşita la data de 25.03.2016, iar amenda a fost aplicată la data de 20.09.2016, când a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenţiei seria R16X de către C.N.A.I.R. - S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - CESTRIN, adică in termenul legal de prescripţie de 6 luni de la săvârşirea faptei, așa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.

Procesul verbal de constatare a contravenţiei R16X a fost comunicat contravenientului cu respectarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din OG 2/2001, care prevede ca: "Executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancţiunii", şi cu respectarea prevederilor  art. 9 alin 8 din OG 15/2002, conform cărora:  "Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenţiei, respectiv la data de  10.10.2016”.

În concluzie, tribunalul reţine că data săvârşirii contravenţiei nu  este una şi aceea cu data constatării contravenţiei, aceasta din urmă fiind data întocmirii procesului verbal de contravenţie , în cauza dedusă judecăţii procesul verbal fiind întocmit la data de 20.09.2016, iar comunicarea acestuia s-a realizat în intervalul de timp de două luni prevăzut de  art.9 alin. 8 din OG nr. 15/2002, astfel că nu s-a prescris dreptul intimatei de a aplica sancţiunea amenzii contravenţionale, sentinţa pronunţată de instanţa de fond, sub acest aspect, fiind nelegală.

Analizând procesul-verbal de constatare a contravenţiei, tribunalul reţine că petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă.

În conformitate cu prevederile art. 7 din OG nr.15/2002 cu modif. şi completările ulterioare, „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi deţinerea rovinietei valabile revin în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deţinătorilor menţionaţi în certificatul de înmatriculare, documentele vamale sau în alte documente oficiale, iar în cazul utilizatorilor străini, acestea revin în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.

Potrivit art.1 alin.11 din OG nr.15/2002 cu modif. şi completările ulterioare – rovinieta valabilă este:„b) rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului. În cazul deteriorării rovinietei matcă-cupon, dovada achitării tarifului de utilizare se face astfel:

(ii) pentru utilizatorii persoane juridice - documentul care atestă plata integrală a tarifului de utilizare, în original sau o copie a acestuia ştampilată şi semnată în original de către conducătorul unităţii, cu înscrisul „Conform cu originalul”.

În ceea ce priveşte aspectele de legalitate, tribunalul  reţine că procesul verbal contestat respectă condiţiile de formă impuse de art. 16-17 din O.G nr. 2/2001, acesta conţinând menţiunile privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, denumirea faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia, susţinerea petentului în sensul că procesul verbal nu poartă semnătura olografă a agentului constatator , fiind neîntemeiată.

Referitor la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, tribunalul reţine că în cauză au fost respectate toate garanţiile procesuale şi i-a fost creat în mod efectiv petentului cadrul pentru  administrarea de probatorii care să combată situaţia de fapt reţinută de organul constatator, însă prin administrarea probei cu înscrisuri nu a fost  răsturnată această prezumţie, petentul nefăcând dovada că la data la  care a fost surprins de către  agentul constatator deţinea rovinietă valabilă, potrivit dispoziţiilor legale susmenţionate.

Dispoziţiile art. 34 din OG 2/200l  privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările ulterioare, care constituie dreptul comun in materie contravenţională, coroborate cu art. 2l. alin.3.  şi 38 alin. 3 din acelaşi act normativ, permit  instanţei să aprecieze  inclusiv asupra naturii sancţiunii in ipoteza in care prezumţia relativă de legalitate şi temeinicie a procesului verbal  nu a fost răsturnată.

In raport de criteriile  de individualizare  prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/200l, tribunalul apreciază că sancţiunea amenzii în cuantum de 250  lei,  aplicată petentului, corespunde gradului de pericol social concret al faptei săvârşite.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 cod pr civilă, se va admite apelul  declarat, se va schimba sentinţa pronunţată de instanţa de fond, în sensul că se va respinge plângerea contravenţională, ca neîntemeiată.

Data publicarii pe portal:19.06.2017

Domenii speta

Spete similare