Aplicarea unei singure sancţiuni pentru săvârşirea a două contravenţii

Sentinţă civilă 2334 din 18.05.2017


Prin sentinţa civilă nr. 2334 pronunţată de Judecătoria Iaşi la data de 22 februarie 2017 în dosarul nr. 36552/245/2016, instanţa a admis plângerea formulată de petenta SG  în contradictoriu cu intimata Direcţia de Sănătate Publică Iaşi şi a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenţiei seria A.A. nr. 963 din data de 04.10.2016.

Instanţa a constatat deşi s-a constatat săvârşirea a două fapte contravenţionale, prevăzute de  art. 5, respectiv art. 52 lit. a) din H.G. nr. 857/2011 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele din domeniul sănătăţii publice, petentei i s-a aplicat o unică sancţiune, respectiv amenda contravenţională în cuantum de 5.000 lei.

Cu privire la aspect instanţa  a reţinut că potrivit art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie.

Or, din cuprinsul procesului-verbal nu a rezultat care a fost sancţiunea stabilită pentru fiecare contravenţie în parte, agentul constatator aplicând o singură sancţiune pentru ambele fapte contravenţionale.

Astfel, instanţa a constatat că procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea art. 10 din O.G. nr. 2/2001, deoarece deşi s-a reţinut în sarcina petentei săvârşirea a două contravenţii diferite, indicându-se temeiuri diferite de sancţionare a contravenţiilor, nu au fost stabilite şi aplicate sancţiuni diferite.

Deşi nerespectarea prevederilor art. 10 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu este sancţionată în mod expres cu nulitatea procesului-verbal, din interpretarea coroborată a alineatelor 2 şi 3 al aceluiaşi articol rezultă cerinţa imperativă ca fiecare faptă contravenţională să fie sancţionată distinct, iar în situaţia în care constatarea faptelor se realizează prin acelaşi înscris, să se procedeze la evidenţierea cumulului sancţiunilor contravenţionale.

Caracterul imperativ al dispoziţiei legale mai sus menţionate rezultă din scopul edictării acestei norme, acela de a permite verificarea de către instanţă a legalităţii aplicării şi proporţionalităţii  fiecărei sancţiuni în parte.

Articolul 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 din acelaşi act normativ permite instanţei să aprecieze inclusiv sancţiunea ce se impune aplicată petentei, astfel încât neindividualizarea sancţiunilor aplicate determină imposibilitatea verificării de către instanţă, dacă este sau nu cazul realizării unei individualizări a acestor sancţiuni.

Aşadar, menţionarea unei singure sancţiuni, deşi au fost reţinute în sarcina petentei mai multe fapte contravenţionale, atrage nelegalitatea procesului-verbal întrucât face imposibil controlul instanţei asupra legalităţii aplicării şi individualizării fiecărei sancţiuni în parte raportat la gradul de pericol social al faptelor săvârşite.