Plângere împotriva soluţiei de clasare admisă. Abandon de familie

Prin încheierea nr. 153 CP/ 15.02.2017 judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea formulată de petenta B.V., în contradictoriu cu intimatul I.G., împotriva ordonanţei de clasare din data de 3.03.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, menţinută prin ordonanţa nr. 347/II/2/2016 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi din data de 24.08.2016, a desfiinţat soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa atacată şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul comiterii infracţiunii de abandon de familie.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

Prin ordonanţa din 3.03.2016 s-a dispus clasarea cauzei privind infracţiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, pe considerentul că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut următoarele:

Din căsătoria încheiată între I.G. şi B.V. au rezultat doi copii, A., născută la 11.07.1993, şi B., născut la 22.09.2003. Prin sentinţa civilă de desfacere a căsătoriei din anul 2010 copiii au fost încredinţaţi spre creştere şi educare petentei, aceştia aflându-se în Spania cu mama lor, iar I.G. a fost obligat să plătească pensie de întreţinere pentru cei doi minori, în cuantum de 168 de lei lunar, până la majoratul acestora, începând cu data de 9.12.2010. De la momentul rămânerii definitive a hotărârii, I.G. a achitat doar 400 de lei, în anul 2012.

În urma cercetărilor s-a stabilit că locuinţa intimatului a ars complet, motiv pentru care a plecat din ţară pentru a lucra, nu e posesor de terenuri agricole, nu desfăşoară activităţi remunerate, nefiind angajat la vreo societate comercială, nu desfăşoară activităţi din care să realizeze venituri şi are doi copii minori întreţinere, în afara persoanelor vătămate, neavând prin urmare condiţiile necesare plăţii pensiei de întreţinere, în plus suferind de diverse afecţiuni medicale. Procurorul a concluzionat că fapta nu a fost săvârşită cu rea-credinţă.

Această soluţie a fost menţinută prin ordonanţa nr. 347/II/2/2016 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi din data de 8.04.2016, prin care s-a reţinut că temeiul de drept al soluţiei de clasare era teza a doua a art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală.

Analizând actele şi lucrările dosarului, soluţiile dispuse în cauză de organele de urmărire penală şi plângerea formulată, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că aceasta este fondată şi că procurorul de caz a făcut o greşită apreciere a semnificaţiei penale a împrejurărilor de fapt, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, acestea fiind, în plus, insuficient stabilite. Din ordonanţa de clasare, care reia paragraf cu paragraf referatul organelor de cercetare penală, fără a face menţiune cu privire la însuşirea argumentaţiei acestora, nu rezultă clar, dar din declaraţiile date de I.G. şi I.E. rezultă că aceştia au lucrat în străinătate pentru a strânge bani în vederea construirii unei locuinţe, întrucât cea veche arsese din anul 2008, prin urmare înaintea desfacerii căsătoriei anterioare, aspecte care erau cunoscute la momentul stabilirii pensiei de întreţinere. Organele de cercetare penală nu au întreprins verificări şi nici nu l-au întrebat pe intimat cu privire la veniturile realizate în perioada în care a lucrat în străinătate, şi nici cu privire la veniturile sale actuale, pentru a putea aprecia în ce măsură veniturile realizate, chiar şi cele provenind din activităţi nereglementate de un contract individual de muncă, i-ar fi permis intimatului să îşi execute, fie şi în parte, obligaţiile. Judecătorul de cameră preliminară a considerat că din actele dosarului reiese în mod vădit împrejurarea că intimatul şi-a refăcut viaţa, are în întreţinere copii din căsătoria sa actuală, are prin urmare dificultăţi financiare, nu a păstrat legătura cu copiii în favoarea cărora a fost obligat la plata pensiei de întreţinere.

Stabilirea pensiei de întreţinere pe cale judecătorească prin raportare la venitul minim a avut în vedere tocmai situaţia unui debitor al întreţinerii cu surse de venit instabile, cu alte cuvinte cu dificultăţi financiare. Paternitatea unui copil înseamnă asumarea unei responsabilităţi faţă de acesta, consfinţită pe cale judecătorească prin stabilirea pensiei de întreţinere la un nivel care să fie cât mai puţin împovărător pentru debitorul pensiei de întreţinere, tocmai în considerarea situaţiei sale materiale dificile şi incerte. Dar din momentul în care a fost stabilită această obligaţie, avându-se deja în vedere veniturile intimatului, a luat naştere obligaţia ce îşi are izvorul în hotărârea instanţei civile şi, practic, sancţiunea în incriminarea abandonului de familie.

Judecătorul de cameră preliminară a considerat că organele de urmărire penală au avut în vedere dificultăţile materiale ale intimatului fără a lămuri pe deplin sursa veniturilor din care acesta, în mod vădit, îşi întreţine actuala familie, şi acre au permis construirea unei locuinţe, fără a considera nicidecum că aceasta nu i-ar fi fost necesară. Obligarea părintelui la plata unei pensii de întreţinere s-a făcut în condiţiile în care acesta avea aceeaşi situaţie şi atunci, iar situaţia materială dificilă sau o altă ordine a priorităţilor nu poate justifica neexecutarea obligaţiei stabilite pe cale judecătorească, cât timp nu a fost verificată efectiv şi probată imposibilitatea obiectivă, concretă, de executare fie şi în parte a obligaţiei.

Domenii speta

Spete similare