Procedura insolvenţei

Potrivit art. 22 alin. 2 din Legea 85/2006, în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice; încheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor.

Prin Decizia Civilă nr. 37/R/22.02.2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost respins recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 401/CC/12.12.2016 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. …, instanţa de control judiciar având următoarea argumentaţie:

Prin sentinţa civilă nr. 401/CC/12.12.2016 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2400/108/2012/a2 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditoarei - bugetare, şi pe cale de consecinţă a fost respinsă cererea formulată de creditoarea DGRFP Timişoara – AJFP Arad pentru înlocuirea lichidatorului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele că potrivit tabelului definitiv al creanţelor debitoarei de la filele 639-640 dosar, creditoarea A.J.F.P. Arad deţine un procent de 33,71% din totalul creanţelor înscrise la masa credală, nu 50% sau mai mult din totalul creanţelor.

Judecătorul-sindic a mai constatat că în această fază procesuală se discută doar despre un lichidator judiciar definitiv şi nu despre unul provizoriu.

În conformitate cu prevederile art. 22, alin. 2 din Legea nr. 85/2006 „În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor.”

Prevederile art. 19 din Legea nr. 85/2006 invocate de creditoarea intimată se referă doar la schimbarea administratorului judiciar/lichidatorului provizoriu, dar chiar şi aşa nu era îndeplinită condiţia prevăzută de lege privind un cuantum al creanţelor creditorului D.R.G.F.P. Timişoara –A.J.F.P. Arad de deţinere a cel puţin 50% din totalul creanţelor.

Se mai constată că judecătorul-sindic poate, într-adevăr să schimbe pe lichidatorul judiciar din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, însă o hotărâre a acestui comitet nu există, iar creditorul care a invocat excepţia aici analizată  deţine cea mai mare creanţă garantată şi este îndreptăţit să formuleze această excepţie.

Se mai constată că deşi a fost legal citată cu menţiunea de a face dovada faptului că are calitate procesuală activă (filele 619, 621), aceasta nu a depus la dosar dovada mandatării de către comitetul creditorilor, respectiv de către creditori pentru a formula o astfel de cerere şi nici o hotărâre a adunării creditorilor, respectiv a comitetului creditorilor pentru înlocuirea practicianului în insolvenţă.

Cu privire la activitatea practicianului în insolvenţă, judecătorul-sindic constată că acesta şi-a îndeplinit corect şi în termenele legale atribuţiile stabilite de lege şi de către judecătorul-sindic, iar o sesizare a judecătorului sindic, din oficiu, nu există, faptele imputate de către creditoare nefiind confirmate ca fiind produse de către lichidatorul judiciar.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea reclamantă prin care a solicitat admiterea recursului, în principal casarea sentinţei civile atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond a cererii formulate de intimata pentru înlocuirea lichidatorului judiciar.

În motivare, recurenta a arătat că  sentinţa atacată a fost nelegală şi netemeinică dată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor art.11 alin.1 lit. e) din lege raportat la art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei pentru înlocuirea lichidatorului judiciar pentru neîndeplinirea de către acesta a atribuţiilor ce îi revin conform prevederilor Legii nr. 85/2006, dând astfel o sentinţă neîntemeiată.

Potrivit art. 19, alin. 2 din Legea nr. 85/2006, la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i remuneraţia. Fiind un organ al procedurii conform dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 85/2006, activitatea acestuia fiind supusă, în primul rând controlului exercitat de către creditori. Tocmai de aceea, în măsura în care consideră că acesta nu și-a îndeplinit întocmai obligaţiile pe care le impune legea, art. 22, alin. 2 din Legea nr. 85/2006 prevede posibilitatea înlocuirii sale de către judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor.

Textul legal invocat conferă judecătorului-sindic ca fie din oficiu, fie la solicitarea comitetului creditorilor să procedeze la înlocuirea lichidatorului judiciar. Astfel, exprimarea aleasă de legiuitor conduce la concluzia că nicio altă persoană nu poate formula o astfel de cerere, calitate procesuală fiind conferită numai judecătorului-sindic şi comitetului creditorilor, însă această limitare nu încalcă accesul liber la justiţie la care face referire recurenta întrucât procedura insolvenței are un caracter colectiv şi concursual, nefiind una individuală.

Cu toate acestea, s-a afirmat că hotărârea primei instanţe ar fi fost nelegală, întrucât nimic nu împiedică vreo altă persoană să adreseze judecătorului-sindic o cerere prin care să solicite acestuia să se auto-investească în vederea înlocuirii lichidatorului judiciar, motiv pentru care s-a considerat că excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditoarei AJFP Arad este nefondată şi a fost solicitată respingerea acesteia pentru motivele expuse.

Motivele invocate de intimată au vizat activitatea desfăşurată de către practicianul de insolvenţă, în sensul că acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile declarative, nefiind depuse următoarele declaraţii: pe anul 2013 - decembrie 100 - redevențe miniere, respectiv 2015 octombrie - TVA.

Având în vedere neîndeplinirea de către lichidatorul judiciar a atribuţiilor ce-i reveneau pe întreg parcursul procedurii insolventei, inclusiv a obligaţiilor în raport cu autorităţile fiscale pe perioada de derulare a prezentei proceduri de insolvenţă, respectiv nedepunerea declaraţiilor fiscale, recurenta a sesizat judecătorul-sindic pentru înlocuirea lichidatorului judiciar, prin aplicarea prevederilor art. 22 din Legea nr. 85/2006, motivat de neîndeplinirea atribuţiilor de către practicianul în insolvenţă .

Potrivit prevederilor art. 22, alin. 2 din Legea nr. 85/2006: "(2) În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor."

Având în vedere că legiuitorul a creat posibilitatea pentru judecătorul-sindic să procedeze la înlocuirea lichidatorului judiciar confirmat de adunarea creditorilor, atât din oficiu cât şi la cererea comitetului creditorilor, s-a considerat că motivele invocate care au stat la baza sesizării adresate judecătorului-sindic trebuiau analizate în raport cu situaţia de fapt a dosarului de fond.

Având în vedere textul de lege mai sus amintit şi coroborat cu starea de fapt a cauzei, judecătorul-sindic a respins nemotivat cererea intimatei de înlocuire a lichidatorului judiciar ca sancţiune prin aplicarea prevederilor art. 22 din Legea nr. 85/2006.

În drept, invocă prevederile  art. 304 pct. 7 şi 9 şi 3041, art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă precum și Legea nr. 85/2006.

Intimata - creditoare a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că sentinţa atacată a fost pronunţată în mod legal şi nu s-a impus casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare, respectiv nici modificarea acesteia.

Potrivit art. 22 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2006, invocat de recurentă în susţinerea cererii sale de înlocuire şi a motivelor de recurs: în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice."

Aşadar, cererea de înlocuire a lichidatorului judiciar trebuia formulată de comitetul creditorilor sau de un mandatar al acestuia, de unde rezulta că această chestiune trebuia supusă în primul rând dezbaterii respectivului comitet, ceea ce în speţa de faţă nu s-a întâmplat, neexistând o hotărâre a comitetului creditorilor prin care să se decidă înlocuirea lichidatorului. Aşadar, câtă vreme nu există nici acordul comitetului creditorilor pentru înlocuire, iar recurenta, nu deţinea 50% din valoarea totală a creanţelor, pentru a putea cere înlocuirea lichidatorului judiciar, această creditoare nu justifica calitate procesuală activă pentru a formula o astfel de cerere.

Recurenta a afirmat în calea de atac, schimbându-şi poziţia procesuală din prima instanţă, că în realitate nu a formulat o cerere de înlocuire a lichidatorului judiciar, ci doar o sesizare a judecătorului-sindic, în sensul că acesta să dispună (din oficiu) înlocuirea practicianului în insolvenţă.

Prin această afirmaţie, recurenta a recunoscut practic că nu are calitate procesuală activă de a formula o astfel de cerere, nefiind mandatată în acest sens de comitetul creditorilor debitoarei şi nici nu este creditor majoritar al debitoarei. Soluţia tribunalului a apărut ca fiind temeinică în aceste condiţii, fiind evidentă lipsa calităţii procesuale active a recurentei creditoare cu privire la formularea unei cereri directe de înlocuire a lichidatorului judiciar. Chiar recurenta afirma, contradictoriu cu susţinerile sale, că procedura insolvenţei are un caracter colectiv şi concursual, iar nu unul individual, fiind evident că cererea formulată de recurentă are un puternic caracter individual, cu ignorarea puterii concursuale a comitetului creditorilor de a decide înlocuirea lichidatorului judiciar, putere conferită chiar de legiuitor prin prevederile art. 22 din Legea nr. 85/2006.

Pe de altă parte, recurenta a ignorat că judecătorul-sindic, deşi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a acesteia, a luat totuşi în considerare posibilitatea de a dispune din oficiu înlocuirea lichidatorului judiciar, analizând activitatea practicianului în insolvenţă. Cu toate acestea, în urma analizei efectuate, judecătorul-sindic a apreciat în mod corect că nu s-a impus sesizarea sa din oficiu, iar lichidatorul judiciar şi-a îndeplinit corect şi la termen atribuţiile stabilite de lege şi de către judecătorul-sindic, faptele imputate de creditoare nefiind confirmate.

Recurenta a susţinut că lichidatorul judiciar nu și-ar fi îndeplinit atribuţiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006, pentru că „nu si-a îndeplinit obligaţiile declarative", nefiind depuse declaraţia pe anul 2013 - decembrie 100 - redevențe miniere, respectiv 2015 octombrie - TVA, referindu-se astfel la pretinse obligaţii în raport cu autorităţile fiscale.

Aceste obligaţii nu se regăsesc expres între cele stipulate la art. 20 din Legea nr. 85/2006, societatea debitoare s-a aflat în procedura reorganizării judiciare în perioada imputată (28.01.2013 - 12.09.2016) în care s-a pretins că nu au fost depuse anumite declaraţii fiscale, nefiind ridicat dreptul de administrare al debitoarei, prin administratorul special.

În concluzie, instanţa fondului a apreciat în mod legal că creditoarea reclamantă nu a justificat calitatea procesuală activă pentru a solicita înlocuirea lichidatorului, motiv pentru care s-a impus respingerea cererii sale, iar o înlocuire din oficiu a lichidatorului nu se impune câtă vreme acesta şi-a îndeplinit corect şi la timp atribuţiile care îi revin.

Intimata a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită respingerea recursului formulat de creditoarea - recurentă împotriva Sentinţei civile nr. 401/CC/12.12.2016 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul 2400/108/2012 ca nefondat și menţinerea sentinţei recurate ca legală și temeinică.

S-a opinat că instanţa de fond a procedat în mod corect la admiterea excepției lipsei calităţii procesuale,active a creditoarei reclamante, respingând în consecinţă cererea formulată de către aceasta de înlocuire a lichidatorului.

Astfel, creditoarea reclamantă, la momentul formulării cererii de înlocuire a lichidatorului deţinea un procent de 33,71% din totalul creanţelor înscrise în masa credală (astfel cum reieşea din tabelul definitiv al creanţelor debitoarei), nu 50% sau mai mult, potrivit legii speciale 85/2006 ar fi fost posibil îndreptăţită să promoveze o astfel de iniţiativă - şi nici nu a fost mandatată de către comitetul creditorilor în a formula o astfel de cerere. În temeiul art. 248 alin 1 C. pr. civilă, instanţa de fond în mod corect a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditoarei AJFP Arad, pentru motivele ante-menționate.

A fost subliniat faptul că în anul 2013 și 2015, societatea debitoare se afla în perioada de reorganizare judiciară. Astfel, declaraţiile la care s-a făcut referire puteau fi depuse doar de către societatea debitoarea falită. - prin administrator special, la momentul deschiderii procedurii generale, debitoarea a fost notificată, precum și administratorul statutar al acesteia să depună la sediul administratorului judiciar documentele contabile prevăzute de lege. Societatea nu a depus la sediul administratorului judiciar niciun document contabil, ulterior fiind numit administrator special în persoana administratorului statutar, societatea ținându-și singură pe perioada de reorganizare contabilitatea, depunând documentele obligatorii către organele în drept. Astfel, declaraţiile la care creditoarea a făcut referire nu intrau sub incidenţa de obligativitate a administratorului judiciar pe perioada reorganizării judiciare. După deschiderea procedurii falimentului, prin Sentinţa Civilă nr. 650 din data de 12,09,2016, lichidatorul judiciar ca urmare a ridicării dreptului de administrare al fostului administrator special, a notificat din nou reprezentanţii societăţii debitoare pentru depunerea documentelor contabile prevăzute de lege la sediul lichidatorului. De asemenea a depus, potrivit obligaţiilor prevăzute de Legea-cadru la AJFP Arad, declaraţia aferentă lunii septembrie 2016, pentru debitoare, urmând că pe viitor să procedeze similar executându-și astfel obligațiile și atribuţiile prevăzute de Legea-cadru.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Prima instanță a respins cererea formulată de recurenta-creditoare de înlocuire a lichidatorului judiciar al debitoarei, cu motivarea că aceasta nu are calitate procesuală activă pentru a formula o asemenea solicitare.

Potrivit art. 22 alin. 2 din Legea 85/2006, în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice; încheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor.

Atunci când se invocă excepția lipsei calității procesuale active se analizează identitatea dintre reclamant și titularul dreptului dedus judecății.

Or, din textul legal menționat rezultă că înlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar se poate realiza fie de judecătorul-sindic din oficiu, fie la cererea comitetului creditorilor, doar acesta din urmă având calitatea procesuală activă în formularea unei asemenea cereri.

Recurenta-creditoare a mai arătat că trebuie să i se recunoască posibilitatea de a sesiza judecătorul-sindic pentru ca acesta din oficiu să procedeze la înlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar.

Curtea constată că prima instanță a analizat această sesizare și a constatat că lichidatorul judiciar şi-a îndeplinit corect şi în termenele legale atribuţiile stabilite de lege şi de către judecătorul-sindic, faptele imputate de către creditoare nefiind confirmate.

Față de cele mai sus, reținând că prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală, Curtea a respins recursul formulat de recurenta-reclamantă ca nefondat.

În baza art. 274 din Codul de procedură civilă, nefiind solicitate, nu au fost acordate.

Domenii speta

Spete similare