Ameninţare,lovire sau alte violenţe, violenţă în familie

Sentinţă penală 107 din 25.03.2016


Prin rechizitoriul înregistrat la această instanţă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Neamţ a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate, dar sub control judiciar, a inculpatului P.G., de cetăţenie şi naţionalitate română, posesor a 8 clase elementare, cu stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, necăsătorit, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunilor de ameninţare (două fapte) şi lovire sau alte violenţe şi violenţă în familie, prev. de art. 206 alin.1 Cod penal, art. 193 alin. 1 Cod penal, art. 199 alin. 1 raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În fapt, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că la data de 04.06.2015, în jurul orelor 21:00, pe fondul consumului de alcool, în cadrul unui conflict conjugal, inculpatul P.G. a lovit pe persoana vătămată B.E., concubina sa, cauzându-i leziuni care au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi a ameninţat-o cu acte de violenţă, cu incendierea gospodăriei şi cu suprimarea vieţii. De asemenea, pe fondul aceluiaşi conflict, inculpatul P.G. a lovit pe persoana vătămată B.V.,  cauzându-i suferinţe fizice şi l-a ameninţat cu acte de violenţă, cu incendierea gospodăriei şi suprimarea vieţii, după care, la sosirea organelor de cercetare inculpatul P.G. a încercat să lovească cu ajutorul unei coase persoana vătămată B.V., provocând o stare de temere atât persoanelor vătămate cât şi persoanelor aflate de faţă.

Părţile vătămate B.E. şi B.V. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

La termenul de judecată din data de 24 septembrie 2015, partea vătămată a declarat că îşi retrage plângerea penală împotriva inculpatului P.G..

Având în vedere această manifestare de voinţă, dar şi disponibilitatea părţii vătămate B.V. de a ajunge la o înţelegere cu inculpatul, prin încheierea de şedinţă din data de 24.09 2015, în baza dispoziţiilor art. 208 alin. 5 Cod procedură penală, s-a dispus revocarea măsurii controlului judiciar luată faţă de inculpat în cursul urmăririi penale.

Această încheiere a rămas definitivă, nefiind atacată cu contestaţie.

La termenul de judecată din data de 7 ian. 2016, partea vătămată B.E. a declarat că revine asupra retragerii plângerii şi solicită în continuarea tragerea la răspundere penală a inculpatului (fila 96).

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor puse în sarcina sa, învederând instanţei următoarele:

În luna iunie 2015 locuia împreună cu partea vătămată B.E., fiind concubini.

La data de 4 iunie 2015 a consumat băuturi alcoolice împreună cu un prieten, iar când a reveni la domiciliu, în jurul orelor 16:00, concubina i-a reproşat că nu munceşte şi l-a anunţat şi pe tatăl său B.V., care locuieşte în apropiere şi care a venit la fiica sa.

Este adevărat că avea o coasă în mână, însă o avea pur şi simplu, fără a ameninţa pe părţile vătămate.

La un moment dat, concubina l-a legal cu o funie la mâini, el a încercat să se dezlege şi de aceea a îmbrâncit-o.

Este adevărat că organele de poliţie au venit la faţa locului în ziua respectivă de două ori, l-au găsit cu coasa în mână şi i-a sfătuit să se potolească, iar apoi a reluat convieţuirea cu partea vătămată.

La termenul de judecată din data de 7 ian. 2016, instanţa a constatat temeinicia probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Inculpatul nu a solicitat readministrarea probelor administrate în cursul urmăririi penale şi nici administrare de probe noi în apărare.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor puse în sarcina  inculpatului, încadrare dată prin rechizitoriu, instanţa, analizând certificatul de cazier judiciar al inculpatului (filele 102, 103 din dosar), reţine că prin sentinţa penală nr. 4/13.ian.2011 a Judecătoriei Tg.Neamţ, definitivă prin decizia penală nr. 355/14.04.2011 a Curţii de Apel Bacău, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 282, art. 284 Cod penal, fiind arestat la data de 18.04.2011 şi eliberat condiţionat la data de 15.08.2012, cu un rest rămas de executat de 63 de zile.

Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. 1 Cod penal, există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.

Aşa fiind, în baza art. 386 Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptelor puse în sarcina inculpatului P.G., respectiv prin aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. 1, art. 43 alin. 5 Cod penal.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 04.06.2015, organele de poliţie din cadrul Poliţiei X. au fost sesizate prin SNUAU 112 de către B.E. cu privire la faptul că concubinul acesteia P.G. a agresat-o şi a ameninţat-o.

Organele de poliţie din cadrul Poliţiei X. s-au deplasat la faţa locului şi întrucât nu au reuşit aplanarea conflictului, au solicitat sprijinul lucrătorilor de poliţie din cadrul Posturilor de poliţie Z., Y. şi W., care, de asemenea, s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate B.E..

Ajungând la faţa locului, lucrătorii de poliţie au observat pe inculpat în curtea imobilului părţii vătămate, acesta ţipa, avea un comportament violent, profera ameninţări cu moartea şi cu acte de violenţă la adresa părţilor vătămate B.E. şi B.V. şi a încercat să îi lovească cu o coasă, pe care o avea în mâini şi pe care o agita în aer.

Aşa se face că inculpatul a fost somat de organele de poliţie să înceteze acţiunea violentă faţă de părţile vătămate, acesta nu s-a conformat şi a continuat să ameninţe cu coasa pe acestea; încercând să îl lovească pe B.V. cu coasa, acesta a parat lovitura cu un par din lemn pe care îl avea în mână.

În continuare, lucrătorii de poliţie au somat pe inculpat să înceteze violenţele, acesta a continuat să ameninţe pe părţile vătămate cu coasa, în final organele de poliţie au folosit spray-ul lacrimogen din dotare, au executat un foc de avertisment în plan vertical, au încătuşat pe inculpat şi l-au condus la sediul poliţiei din localitate.

Această situaţie de fapt rezultă cu certitudine din cuprinsul procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante (filele 13-15 d.u.p.), dar şi din declaraţiile părţilor vătămate, care conformă cele reţinute de agenţii de poliţie.

Martorul B.G. (fila 68 d.u.p.) a declarat că la data de 4 iunie 2016 a auzit zgomote şi scandal la locuinţa lui B.E. şi un foc de armă la un moment dat.

Martora S.B., audiată de asemenea în cursul urmăririi penale (fila 67), fiica părţii vătămate B.E., a declarat că ulterior acestor evenimente inculpatul a venit de mai multe ori la domiciliul acesteia pentru a se împăca.

Urmare a agresiunii exercitate de inculpat, partea vătămată B.E. a suferit leziuni vindecabile în 6-7 zile de îngrijiri medicale, consemnate în certificatul medico-legal nr. A2/402/06.06.2015 (fila 22 d.u.p.).

Analizând probatoriul administrat în cauză – proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţii persoane vătămate, declaraţiile martorilor S.B. şi B.G., planşe foto, mijloace materiale de probă, înscrisuri privind intervenţia la eveniment, certificat medico-legal nr. A2/402/05.06.2015, declaraţii inculpat, instanţa reţine că la data de 04.06.2015, în jurul orelor 21:00, pe fondul consumului de alcool, în cadrul unui conflict conjugal, inculpatul P.G. a lovit pe persoana vătămată B.E., concubina sa, cauzându-i leziuni care au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi a ameninţat-o cu acte de violenţă, cu incendierea gospodăriei şi cu suprimarea vieţii. De asemenea, pe fondul aceluiaşi conflict, inculpatul P.G. a lovit pe persoana vătămată B.V.,  cauzându-i suferinţe fizice şi l-a ameninţat cu acte de violenţă, cu incendierea gospodăriei şi suprimarea vieţii, după care, la sosirea organelor de cercetare inculpatul P.G. a încercat să lovească cu ajutorul unei coase persoana vătămată B.V., provocând o stare de temere atât persoanelor vătămate cât şi persoanelor aflate de faţă.

În atare context, instanţa reţine, faţă de probatoriul administrat şi prezentat anterior, că săvârşirea faptei de către inculpat este neîndoielnică, stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, dată fiind şi linia de raţionament a Curţii europene de contencios al drepturilor omului, de la Strasbourg, conform căreia aprecierea probelor făcută de judecătorul naţional nu ar putea fi cenzurată în temeiul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, decât în cazul în care acesta a dedus din faptele prezentate concluzii în mod evident injuste şi arbitrarii (cauza Barbera, Messegue şi Jabardo contra Spaniei – 6 decembrie 1988).

În drept, faptele inculpatului P.G. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ameninţare (două fapte) şi lovire sau alte violenţe şi violenţă în familie, prev. de art. 206 alin. 1 Cod penal, art. 193 alin. 1 Cod penal, art. 199 alin. 1 raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal, săvârşite în concurs real.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracţiunilor săvârşite şi periculozitatea infractorului.

Sub acest aspect, instanţa retine pericolul social al infracţiunilor, reflectat în limitele de pedeapsa stabilite de legiuitor, urmarea faptei – vătămarea integrităţii corporale si a sănătăţii victimei, reflectata în numărul de zile de îngrijiri medicale de care a fost nevoie pentru vindecare, precum şi conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunilor, relevantă în acest sens fiind lipsa antecedenţa penală a inculpatului, care se dovedeşte a fi o persoană agresivă, totodată instanţa reţinând şi atitudinea nesinceră a acestuia pe parcursul procesului penal.

Având în vedere cele expuse, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa închisorii, care să corespunda scopului acesteia, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal.

Cum inculpatul a folosit la săvârşirea infracţiunilor o coasă şi un cuţit, ce îi aparţin, în baza art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal va dispune confiscarea acestor bunuri.

Se va lua act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză, iar în baza art. 274 Cod procedură penală va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.