Plângere contravențională oug 195/2002r

Prin cererea înregistrată la această instanţă petentul R.T. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenţie seria PNTX nr. 0029262 din 26.08.2015 solicitând anularea acestuia ca nelegal şi netemeinic având în vedere următoarele motive:

Prin procesul verbal arătat a fost sancţionat contravenţional pentru că a condus maşina personală cu viteza de 84 km/h în interiorul localităţii Plăieşu jud. Neamţ

Cu privire la temeinicia procesului verbal presupusa faptă nu a fost săvârşită în interiorul localităţii Plăieşu aşa cum în mod greşit s-a reţinut în cuprinsul procesului verbal contestat. În acest sens îi revine intimatei obligaţia de a dovedi că această faptă a fost săvârşită în interiorul localităţii.

La momentul deplasării în trafic avea montat pe bordul maşinii un detector de radar iar în momentul în care s-a apropiat de maşina poliţiei, acest detector a început să emită semnale acustice şi luminoase.

La acel moment s-a uitat în bord şi a văzut că circula cu viteza de 60 km/h şi nu de 84 km/h,

Înregistrarea aparţine unui alt autovehicul care circula în acel moment pe acelaşi tronson de drum.

Aparatul radar a fost pornit în mers, într-o zonă de acţiune a unei instalaţii electrice de înaltă tensiune şi fără ca funcţia de autotestare să fi fost activată şi efectuată în mod complet.

petentul a mai arătat că în cauză sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art 3.1.1 lit c din NML 021-05 în care se arată că în regim de deplasare pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în regim de trafic eroarea tolerată este de + – 4 km/h pentru viteza până la 100 km/h.

Făcînd aplicabilitatea acestor erori tolerate care au valoare legală fiind admise de lege şi operează OPE LEGIS rezultă că viteza de circulaţie scade sub 84 km/h şi petentului îi trebuia aplicată o sancţiune mai uşoară.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie seria PNTX nr. 0029262 din 26.08.2015 petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 630 lei reţinându-se în sarcina sa că la data de 26.08.2015 ora 17,29 a condus pe DN 15 B în localitatea Plăieşu jud. Neamţ autoturism marca Nissan cu nr. de în matriculare P...... cu viteza de 84 km/h.

Organul constatator a stabilit că faptele petentului întrunesc elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art 48 din OUG 195/2002 şi sancţionată de art 108 al 1 lit c din OUG 195/2002.

In ceea ce priveşte susţinerea petentului că admiţându-se marja de eroare a aparatului radar de + – 4% pentru viteze de până la 100 km /h viteza de circulaţie scade sub 84 km/h şi petentului îi trebuia aplicată o sancţiune mai uşoară nu poate fi reţinută.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal de contravenţie contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanţa, analizând din oficiu conţinutul acestuia prin prisma dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menţionat sub sancţiunea nulităţii absolute.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, instanţa constată că procesul-verbal atacat îndeplineşte condiţiile de temeinicie pentru sancţionarea în mod valabil a contravenientului, având în vedere următoarele considerente:

În primul rând, analizând hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Anghel împotriva României, instanţa reţine că trebuie respectate în materie contravenţională garanţiile cuprinse în art. 6 CEDO, referitoare, în principal, la prezumţia de nevinovăţie şi incidenţa principiului potrivit căruia orice îndoială profită acuzatului (in dubio pro reo), dar şi la existenţa unei prezumţii relative că reflectă adevărul, în favoarea conţinutului actului de constatare încheiat ca urmare a percepţiilor proprii ale agentului constatator.

Astfel, în jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, obligatorie pentru statele semnatare ale Convenţiei, s-au conturat trei criterii alternative în vederea stabilirii naturii penale a unei fapte, în vederea atragerii garanţiilor şi drepturilor corespunzătoare în beneficiul persoanei care a săvârşit-o, respectiv calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate ( aplicabilitatea generală a acesteia ) şi natura şi gravitatea sancţiunii aplicate.

Mergând pe linia de raţionament a Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa reţine că primul şi cel de-al doilea criteriu, menţionate în cele ce preced, nu sunt aplicabile speţei de faţă: primul, deoarece contravenţia, în dreptul intern, se apropie cel mai mult de procedura civilă, iar cel de-al doilea, întrucât normele de incriminare, respectiv O.U.G. nr. 195/2002, se adresează unui grup restrâns de persoane, format din indivizi cu o anumită calitate, anume aceea de posesori ai unui permis de conducere.

Pe de altă parte, potrivit ultimului criteriu, faptele petentului pot fi asimilate unora fapte penale sub aspectul sancţiunilor aplicate, deoarece amendarea cu suma de 630 lei, au un caracter deopotrivă sancţionator şi preventiv, nefiind destinate acoperirii vreunui prejudiciu.

În consecinţă, contravenientul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, pe care nu poate fi obligat să o răstoarne, sarcina probei revenind instituţiei al cărei angajat este agentul constatator, respectiv intimatului.

Sub acest aspect, instanţa reţine că procesul-verbal, beneficiind de o prezumţie relativă de autenticitate şi veridicitate, face dovada deplină a celor reţinute de agentul constatator şi constatate personal de acesta.

În acest context, instanţa aminteşte că, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenţie dreptul de a învesti organe administrative cu competenţa de sancţionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko împotriva Slovaciei, hotărârea din 2 septembrie 1998, §64), fiind conformă Convenţiei procedura de aplicare şi executare a unei sancţiuni contravenţionale pe baza unui act necontestat în faţa unei instanţe, având implicit şi valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestaţii judiciare împotriva unui alt act de acelaşi gen, acordarea unei relevanţe probatorii acestuia să contravină CEDO.

Totodată, Curtea a mai amintit că, potrivit unei jurisprudenţe constante, jurisdicţiilor naţionale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în faţa lor şi de a se pronunţa asupra pertinenţei acelor probe pe care părţile doresc să le propună în vederea administrării.

Este adevărat însă că, în situaţiile sancţionării pentru depăşirea vitezei legale, nu este suficientă prezenţa agentului constatator la locul săvârşirii faptei; de altfel aprecierea vitezei nici nu poate fi făcută de acesta fără ajutorul unui dispozitiv de tip cinemometru, conceput special pentru măsurarea vitezei autovehiculelor angajate în trafic.

Potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

În aceste condiţii, din ansamblul materialului probator administrat, rezultă că intimatul şi-a îndeplinit obligaţia de a răsturna prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază petentul.

Astfel, potrivit Normei de metrologie legală 021-05, cinemometrele sunt mijloace de măsurare care măsoară de la distanţă şi afişează viteza de deplasare a autovehiculelor aflate în mişcare în traficul rutier, independent de caracteristicile acestora. Cinemometrele pot fi destinate a fi utilizate atât în regim staţionar, cât şi în regim de deplasare a autovehiculului de patrulare.

Atestarea legalităţii unui cinemometru se realizează prin aplicarea marcajelor metrologice şi eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucţiunilor de metrologie legală în vigoare ( art. 5.2 din NML 021-05 ).

Aplicând aceste dispoziţii legale la situaţia de fapt reţinută în cauză, instanţa apreciază că cinemometrul de control rutier, tip PYTHON II, utilizat de agentul constatator, care măsoară în regim staţionar şi în regim de deplasare, montat pe autoturism, îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în mod imperativ de lege, astfel încât constatarea contravenţiei să fie efectuată cu un mijloc tehnic certificat şi verificat din punct de vedere metrologic.

Mai mult, înregistrarea materializată în înregistrarea video depusă la dosarul cauzei de intimat,respectă cerinţele prevăzute de art. 3.5.1 din N.M.L. 021-05, respectiv cuprinde data şi ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidenţă nr. de înmatriculare al acestuia.

Totodată, instanţa are în vedere şi Atestatul de operator radar nr. 26/2010 din care rezultă că agentul constatator Nechita Bogdan este atestat să folosească şi să exploateze echipamentul de supraveghere video a traficului rutier şi de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.

Prin urmare, instanţa constată că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenţionale reţinute în sarcina petentului, iar conduita acestuia se situează în sfera ilicitului contravenţional.

întrucât marja de eroare este avuta în vedere la omologarea aparatului radar, fiind luata în calcul de aparatul radar omologat, nefiind în sarcina agentului constatator sa consemneze în procesul verbal de contravenţie o alta viteza decât cea pe care o înregistrează aparatul radar .

Toleranta avuta în vedere de NML 02105 nu constituie o valoare fixa ci un interval maxim în care fiecare cinemometru trebuie sa se încadreze pentru a fi admis la verificarea metrologica .

Erorile de măsurătoare inerente oricărui sistem de măsurare a unor valori fizice se pot încadra oriunde în acest interval de + – 4% susţinut de câtre petent, si nu neapărat la nivelul valorilor maximale .

Totodată, potrivit art.4 pct.4 din aceleaşi norme metrologice, măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislaţiei rutiere daca măsurătorile nu au fost efectuate în condiţii metrologice specifice sau cu încălcarea disp.art.4 pct.1 si 4 pct.2 .

Per a contrario, orice alte măsurători efectuate cu ajutorul cinemometrelor omologate si verificate metrologic constituie probe în aplicarea legislaţiei rutiere valoarea măsurata fiind si juridic relevanta .

Întrucât aparatul radar este omologat cât si verificat metrologic, valorile măsurate de acesta constituie în mod neechivoc probe pentru aplicarea legislaţiei rutiere, atât în condiţiile art.102 al.3 din OUG 195/2002 republicata cât si în condiţiile secţiunii 4 din NML 021-05.

Ca atare, organul constatator probând săvârşirea faptei de către petent, în cauza constatându-se de asemenea îndeplinirea cerinţelor legale pentru folosirea ca proba a înregistrării electronice, se apreciază criticile petentului ca nefondate.

Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele actului normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

Din acest punct de vedere, instanţa constată că petentul a fost sancţionat cu sancţiunea minim prevăzută de dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002, astfel încât constată că sancţiunile aplicate întrunesc cerinţa proporţionalităţii cu gradul de pericol social al faptelor săvârşite astfel că nu se impune înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertisment.

Faţă de cele arătate, instanţa în temeiul art. 34 din OG 2/2001, va respinge plângerea, ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare