Ucidere din culpă

INSTANŢA

-deliberând-

Asupra cauzei penale de faţă constată că prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 10848/P/2013 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului DC,  pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art.  192 al. 2 C.p.

În motivarea actului de sesizare se afirmă că inculpatul  în data de 25.11.2013, în jurul orei 17.20 a condus autoturismul marca Dacia Logan,  înmatriculat sub nr.  pe str. Republicii din mun. Bacău,  având direcția de deplasare dinspre centrul orașului către magazinul METRO și ca urmare a nerespectării regulilor de circulație a acroșat-o pe numita TE, care, urmare a leziunilor suferite, a decedat.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost propuse spre administrare următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, raport de expertiză medico legală, raport de expertiză tehnică,  raport de verificare RAR al autovehiculului implicat în accident, declarații părți civile,  declarație inc. DC, unitate optică pusă la dispoziție de Catedrala catolică ”Înălțarea Sf. Cruci” Bacău, cazier judiciar al inc. DC.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Bacău la data de 21.05.2015 şi la judecătorul de cameră preliminară de la aceeaşi instanţă la aceeaşi dată sub nr. 6499/180/2015.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 17.09.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecăţii, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. (4).

Instanţa a procedat la ascultarea acestuia.

Inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa.

In temeiul art. 375 al.2 Cod pr.penală rap.la art.374 al. 4 cpp având in vedere că acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă şi că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa,instanţa a admis cererea.

I.SOLUŢIONAREA ACŢIUNII PENALE

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanţa reţine ca la data de 25.11.2013 inc. DO conducea auto-taxiul marca Dacia Logan înmatriculată sub nr.  , având direcția de deplasare dinspre centrul orașului către magazinul METRO.  În dreptul imobilului cu nr.  90 – catedrala catolică, a surprins pe trecerea de pietoni, pe numita Tamași Elena, în urma impactului rezultând leziuni incompatibile cu viața. 

Inculpatului i-au fost recoltate două probe de sânge rezultând că acesta nu consumase băuturi alcoolice anterior comiterii faptei .

Inculpatul a declarat în faza de urmărire penală  că se deplasa cu aproximativ 50-60 km/h în momentul în care a observat pe trecerea de pietoni trei persoane din care una mai în vârstă, precizând că anterior impactului, deși a încercat să frâneze, sistemul autoturismului nu a răspuns. 

S-a efectuat efectuarea verificarea autoturismului. Nu au fost consemnate probleme ale sistemului de frânare.

În faza de urmărire penală a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice cu privire la modalitatea de comitere a accidentului, cauzele care au generat producerea acestuia, urmând a se stabili și viteza de deplasare a autoturismului anterior producerii coleziunii. În urma analizării documentației puse la dispoziție, expertul desemnat a stabilit o viteză de deplasare în momentul impactului de 64 km/h. În ceea ce privește modalitatea de evitare a rezultatului acesta a concluzionat că în cazul în care inc. DO ar fi adaptat viteza la condițiile de trafic (timp de înserare spre noapte, circulație la lumina farurilor proprii, existența marcajului pietonal) nu s-ar fi produs rezultatul vătămător. 

Instanţa reţine în continuare că  au fost ridicate filmările înregistrate de un sistem de supraveghere montat în zonă, stabilindu-se că afirmațiile inculpatului cu privire la existența altor persoane pe trecerea de pietoni, precum și a unui autovehicul de care victima s-ar fi ferit nu sunt adevărate. 

Cu ocazia audierii inculpatul a recunoscut comiterea faptei, încercând pe parcursul declarației să își construiască o apărare în jurul unor circumstanțe legate de problemele mecanice ale sistemului de frânare, pecum și de o oarecare culpă a victimei.

Având în vedere că în urma accidentului a survenit decesul victimei TE organele de cercetare penală au dispus efectuarea unei expertize medico legale în urma căreia experții au concluzionat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se unui politraumatism, leziunile fiind produse în cadrul unui accident rutier.

Instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, în faza urmăririi penale, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului, raport de expertiză medico legală, raport de expertiză tehnică,  raport de verificare RAR al autovehiculului implicat în accident, declarații părți civile,  declarație inc. DO, unitate optică pusă la dispoziție de Catedrala catolică ”Înălțarea Sf. Cruci” cazier judiciar al inc. DO

În drept, fapta inculpatului DO, care în data de 25.11.2013, în jurul orei 17.20 a condus autoturismul marca Dacia Logan,  înmatriculat sub nr. având direcția de deplasare dinspre centrul orașului către magazinul METRO și ca urmare a nerespectării regulilor de circulație a acroșat-o pe TE care, urmare a leziunilor suferite a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.1,2 C.p. cu aplicarea art. 5 C.p.

În consecinţă va admite cererea inculpatului DO, În baza art. 386 C. proc. pen. va dispune  schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art.  192 al. 2 C.p., in infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art.  178 al.1,2 C.p. cu apl. art. 5 C.p.

In temeiul art.396 C.p.p. constatand dincolo de orice indoiala rezonabila că fapta există, constituie infracţiune şi că a fost săvârsită  de către inculpat, urmează a dispune condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs , conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, instanţa reţine că inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale, a recunoscut comiterea faptei, pe care a declarat că o regretă. În urma verificărilor efectuate la Serviciul de cazier judiciar a rezultat că inculpatul  DO este cunoscut cu antecedente penale, care nu atrag însă starea de recidivă .

Pentru aceste motive  va condamna inculpatul la pedeapsa închisorii intr-un  cuantum suficient pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale sancţiunii.

In temeiul art.396 al. 10 C.p.p. având în vedere că judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2), iar instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, limitele de pedeapsă prevăzute de lege se vor reduce cu o treime.

Având în vedere că pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani, că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni şi că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare, instanţa constatând întrunite condiţiile prevăzute de art.81 C.p., urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării acesteia, va stabili termenul de încercare pe durata prev.de art.82 C.p. şi va atrage atenţia inculpatului asupra prev.art.83 C.p.

In temeiul art.71 al.1,2 C.p.instanţa va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II si b C.p.

In temeiul art.71 al.5 C.p.instanţa va suspenda executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II si b C.p. pe durata suspendării condiţionate a executarii pedepsei închisorii.

In temeiul art. 7 din Lg. 76/2008 instanţa va dispune recoltarea de la inculpat a probelor biologice în vederea stocării acestora în S.N.D.G.J.

II.SOLUŢIONAREA ACŢIUNII CIVILE

Persoana vătămată Meteiş Ioan, fratele victimei s-a constituit parte civilă şi a cerut instanţei obligarea părţii responsabile civilmente S.C. EUROINS la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale. Partea civilă MI a mai solicitat actualizarea sumelor reprezentând despăgubiri materiale şi morale la dobânda BNR din momentul producerii riscului  asigurat (26.11.2013) până în momentul plăţii efective şi integrale a indemnizaţiilor de către asiguratorii  poliţelor RCA şi  indexarea sumelor la rata indicelui de inflaţie de la data producerii riscului asigurat şi până la momentul plăţii.

În drept MI a invocat prev. art. 1349, art. 1381, art. 1391 C.civ., art. 19,20,21,86 NCpp, art. 41-44, 26,3,45-60,69 ind.2 din legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România cu aplicarea Ordinului CSA nr. 14/2011, modificat prin Ordinul CSA nr. 22/2012 privind limitele şi condiţiile de despăgubiri în contractul RCA.

Pentru dovedirea pretenţiilor partea civilă MI a cerut încuviinţarea administrării următoarelor mijloace de probă: înscrisuri, martori, prezumţii judiciare, fără a face precizări în acest sens.

BM, PL, BT şi PD au formulat cerere de constituire  părţi civile îndreptată în mod exclusiv împotriva S.C. EUROINS ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A.

Astfel au solicitat acordarea de despăgubiri civile după cum urmează:

Despăgubiri materiale şi morale:

- pentru Păduraru Luciea: 40.000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea, preznicele de 3,6,9,40 de zile,6 luni, 1 an, precum şi 100.000 lei cu titlu de daune morale, constând în suferinţele psihice genrate de dispariţia tragică a surorii acesteia;

- pentru BM şi BT suma de câte 100.000 lei fiecare reprezentând daune morale constând în suferinţa psihică generată de dispariţia inopinată  a surorii acesteia:

- pentru PD suma de 50.000 lei reprezentând daune morale ca urmare a dispariţiei mătuşii acestuia.

Indexarea cu dobânda legală a despăgubirilor până la plata efectivă calculată de la data producerii accidentului, respectiv  25.11.2013.

Pentru dovedirea pretenţiilor au propus spre administrare următoarele mijloace de probă: proba cu martorii GA, SV, prezumţii.

În drept părţile civile au invocat art. 19,20 C.proc. pen., Legea 136/1995 privind asigurările  şi reasigurările din România cu aplicarea ordinului CSA nr. 14/2011 privind limitele şi condiţiile acordării de despăgubiri în contractul RCA, decizia nr. 29/2009 pronunţată de ICCJ – Secţiile Unite.

Partea responsabilă civilmente S.C. EUROINS a cerut instanţei admiterea în parte a pretenţiilor părţilor civile întrucât în cauză există culpă comună, a inculpatului şi a victimei.

Referitor la daunele materiale pentru justa stabilire a cuantumului acestora, nu este suficientă simpla enumerare a cheltuielilor efectuate (aproximate de partea civilă) fiind obligatorie dovedirea cu documente fiscale (facturi, chitanţe, bonuri) a prejudiciului suferit.

Prin urmare, partea responsabilă civilmente a cerut respingerea ca neîntemeiate a acelor pretenţii care nu sunt probate cu documente justificative.

În măsura în care vor fi depuse înscrisuri în probarea daunelor materiale, partea responsabilă civilmente a cerut instanţei să se aibă în vedere dispoziţiile art. 49, pct.2 din Normele aprobate prin Ordinul aplicabil la data accidentului respectiv cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative, cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative , de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea, veniturile nete nerealizate şi alte eventuali cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului şi până la data decesului, prev. de pct.1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului.

Referitor la daunele morale partea responsabilă civilmente a precizat că valoarea acestora se stabileşte în conformitate  cu legislaţia şi jurisprudenţa din România  potrivit art. 49, pct.2 lit.d din Norme.

Acordarea de despăgubiri în urma producerii unui eveniment rutier nu trebuie să constituie o îmbogăţire fără justă cauză.

Examinând pretenţiile părţii/părţilor civile prin prisma probelor administrate, instanţa va reţine elementele de fapt şi împrejurările care vor fi expuse în continuare .

Cu privire la acţiunea inculpatului ( fapta ilicită)  rezultatul socialmente periculos generator de prejudicii  în patrimoniul părţilor civile legătura de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi rezultatul generator de prejudicii  şi culpa exclusivă a acestuia , instanţa va avea în vedere aceeaşi situaţie de fapt aşa cum a fost expusă în mod detaliat la soluţionarea acţiunii penale.

Situaţia de fapt expusă la soluţionarea acţiunii penale nu confirmă culpa concurentă a victimei.

Instanţa mai reţine că accidentul a avut loc pe durata contractului de asigurare RCA încheiat între  S.C. EUROINS în calitate de asigurator de răspundere civilă şi proprietarul autovehiculului condus de către inculpat în calitate de asigurat.

In scopul înmormântării victimei şi pentru organizarea şi desfăşurarea ritualurilor religioase concomitente şi ulterioare, părţile civile au efectuat cheltuieli estimate la 15.000 lei şi au fost suportate de partea civilă Păduraru Luciea.

Părţilor civile  le-au fost aduse atingere drepturilor personal nepatrimoniale izvorâte din raporturile de familie.

La reţinerea situaţiei de fapt, instanţa a avut în vedere probele administrate la soluţionarea acţiunii penale, declaraţiile martorilor SV ,GA şi înscrisurile aflate la filele 119-131 dosar instanţă.

Potrivit art. 25 alin.1 din Codul de procedură penală rezolvarea acţiunii civile în procesul penal: (1) Instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre atât asupra acţiunii penale, cât şi asupra acţiunii civile.

Potrivit art 397 alin.1 Cpp  rezolvarea acţiunii civile: (1) Instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre şi asupra acţiunii civile

Prin art. 1357 din Codul civil, care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că “(1) Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare.

(2) Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.” şi potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea, în mod echitabil şi intr-un termen rezonabil, de către o instanţă care să hotărască nu numai cu privire la temeinicia acuzaţiei penale, ci şi asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil.

Repararea prejudiciului moral este tot atât de legitimă ca şi repararea prejudiciului patrimonial, iar despăgubirile acordate persoanelor vătămate vor  constitui o justă şi integrală reparaţie a daunelor morale suferite şi vor fi stabilite după principiile dreptului civil, într-o sumă globală corectă şi fără exagerări.

Prejudiciul moral cauzat se va aprecia după criterii proprii naturii acestuia, respectiv importanţa pagubei, durata menţinerii consecinţelor vătămării, intensitatea durerilor fizice şi psihice. Gravitatea prejudiciului moral fiind  important, conform situaţiei de fapt aşa cum a fost mai sus reţinută, atunci indemnizaţia va  trebui să ofere, prin utilizarea sa, o satisfacţie reparatorie, compensatorie.

Aceste prejudicii morale, constând în suferinţe pur psihice, care se regăsesc şi în cauza de faţă au un caracter subiectiv, iar intensitatea suferinţelor psihice diferă de la individ la individ, în funcţie de echilibrul şi sensibilitatea sa psihică, nivelul intelectual, vârstă ori  sex.

Limitele minime de despăgubire stabilite de către Comisia de supraveghere a Asigurărilor constituie sumă minimă de asigurare dar nu obligă, în lipsa unor probe şi a unor convingeri bazate pe probe şi argumente întemeiate, instanţa de judecată să le şi acorde în acest cuantum pentru despăgubiri civile al căror cuantum stabilit cade doar in atributul instanţei de judecată.

Instanţa apreciază că la cuantificarea prejudiciului moral, criteriile de acordare a daunelor morale sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs părţilor civile.

Importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială şi socială, părţilor civile,  impun  netăgăduit acordarea de daune morale, dar cuantumul ce se impune a fi  acordat trebuie să îl constituie o sumă rezonabilă şi echitabilă în raport de prejudiciul nepatrimonial efectiv suferit.

In temeiul art.25 C.p.p. şi art.397 C.p.p. , având în vedere că riscul (evenimentul rutier) a avut loc pe durata contractului de asigurare RCA, şi întrucât între  materializarea acestuia şi prejudiciile de natura patrimonială (materială) şi extrapatrimonială (morală) există o legătură de cauzalitate, instanţa urmează a admite în parte pretenţiile părţilor civile şi a dispune obligarea asiguratorului de răspundere civilă la repararea prejudiciului provocat acestora ca rezultat al săvârşirii de către inculpat a infracţiunii.

La cuantificarea valorii despăgubirilor cu izvor moral şi material, instanţa va avea în vedere cheltuielile efectuate pentru înmormântarea victimei şi pentru organizarea şi desfăşurarea ritualurilor religioase concomitente şi ulterioare, precum şi suferinţele psihice provocate succesorilor ca urmare a atingerii aduse drepturilor personal nepatrimoniale, privind raporturile de familie, intensitatea suferinţelor psihice şi fizice pentru repararea integrală a pagubelor, instanţa va obliga asiguratorul de răspundere civilă - S.C. EUROINS. la plata  actualizată în raport cu indicele de inflaţie a sumelor reprezentând daune materiale şi daune morale şi la plata dobânzii legale la aceste sume începând cu data săvârşirii faptei şi până la data executării efective.

În temeiul art. 274 alin.1 C.p.p. instanţa  constând culpa procesuală a inculpatului, urmează a dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de către  stat.

În temeiul art. 276 C.p. va obliga  asiguratorul de răspundere civilă la plata cheltuielilor judiciare efectuate  de partea civilă, proporţional cu pretenţiile admise.

Domenii speta

Spete similare