Fond funciar

Decizie 1016 din 19.12.2016


Prin  sentinţa  civilă nr.  1219 din 26.04.2016, Judecătoria  A a respins cererea având ca obiect fond funciar – revizuire formulat de reclamantul DA, în contradictoriu cu pârâtele CLFF O şi CJFF T, ca nefondată.

 Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut  următoarele :

„Sub aspectul admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. 1 Cod procedură civilă, pot forma obiect al revizuirii hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, în cauza de faţă condiţia de admisibilitate fiind îndeplinită, cererea de revizuire fiind formulată împotriva sentinţei civile nr. 2087 din data de 10 iunie 2014 pronunţată de Judecătoria A, definitivă prin neapelare.

Sub aspectul temeiniciei sale, prin prisma temeiului de drept invocat, instanţa constată că cererea este nefondată pentru următoarele considerente:

Prin hotărârea nr. 2087/2014, a fost obligată CLFF O şi CJFF T să întocmească documentaţia necesară şi să elibereze revizuentului din prezenta cauză titlul de proprietate pentru suprafaţa de 2.388 m.p. teren situat în intravilanul localităţii OS, comuna O, jud. T. Instanţa de fond a avut în vedere faptul că prin Hotărârea nr. 14 288 din 04 aprilie 2006 a Comisiei Judeţene i-a fost validat dreptul de proprietate reclamantului-revizuent suprafaţa sus-menţionată, fără a se proceda la punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate.

În drept, potrivit art. 509 alin. 1 pct. 2, invocat în cererea introductivă, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă. Prin acest motiv este presupusă ipoteza că prin hotărâre pârâtul a fost obligat la predarea unui bun cert şi determinat, care piere după pronunţarea hotărârii şi aceasta nu conţine, în subsidiar, şi condamnarea alternativă la plata contravalorii acelui bun.

Or, în cauza de faţă, prin sentinţa a cărei revizuire este solicitată, pârâtele-intimate au fost obligate la punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate în temeiul unei hotărâri de validare ce nu a fost modificată, fără stabilirea în concret a amplasamentului.

Este lipsit de relevanţă faptul că anterior validării dreptului de proprietate revizuentul cedase dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1.004,96 mp., parte din terenul pentru care instanţa a obligat la emiterea titlului de proprietate şi care se află în prezent în proprietatea nepoţilor săi DS şi DAM. Pe de altă parte, fără a fi analizate pe calea controlului judecătoresc înscrisurile care au stat la baza emiterii hotărârii de validare, nu se poate stabili dacă suprafaţa înstrăinată prin contractul de întreţinere aflat la fila 8 face parte sau nu din suprafaţa reconstituită în baza legilor fondului funciar, de 2.388 m.p.

În consecinţă, ipoteza prevăzută de textul de lege precizat, prin sintagma obiectul pricinii „nu se află în fiinţă", are în vedere dispoziţia fizică a unui bun cert şi determinat, iar nu dreptul de proprietate asupra bunurilor respective.”

Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat apel DA, solicitând schimbarea în tot a sentinţei apelate şi admiterea cererii de revizuire.

În motivare, apelantul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că cererea nu se încadrează în motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 2 C.pr.civ. În opinia apelantului, împrejurarea că o parte din bunul pentru care instanţa a obligat la reconstituirea dreptului de proprietate nu mai este liber la acest moment, echivalează cu dispariţia acestui bun. Imobilul pe care îl deţine are o suprafaţă de doar 1323 mp. astfel că  nu poate fi pus în posesie pentru 2388 mp. şi nici nu se poate emite titlu pentru această suprafaţă. Cererea de revizuire este admisibilă şi este necesară în sensul de a se stabili obligaţii doar cu privire la suprafaţa de 1323 mp. În lipsa acestei modificări, comisiile de fond funciar refuză întocmirea titlului de proprietate deoarece sunt în imposibilitate de a pune în posesie pnetru 2388 mp şi implicit de a elibera titlu de proprietate.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.513 pct. 5, art. 509 alin.1 pct. 2 C.pr.civ.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Intimaţii nu au depus întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine următoarele:

1. În primul rând, tribunalul constată că hotărârea atacată este nelegală fiind încălcate dispoziţiile legale imperative referitoare la incompatibilitate prevăzute de art. 41 C.pr.civ.

Potrivit art. 41 alin. (1) C.pr.civ., care consacră situaţii de incompatibilitate absolută,  judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare.

Tribunalul constată că Sentinţa Civilă nr.2087 din 10.06.2014 care a fost atacată cu prezenta cerere de revizuire a fost pronunţată de judecător P.S.E., preşedintele completului C4.

Cererea de revizuire împotriva Sentinţei Civile nr.2087 din 10.06.2014 a fost soluţionată de către acelaşi judecător P.S.E., preşedintele completului C4, care a pronunţat hotărârea atacată.

În aceste condiţii intervine nulitatea absolută necondiţionată a hotărârii instanţei de fond având în vedere dispoziţiile art. 176 alin. 1 pct. 4 C.pr.civ., iar potrivit art. 480 alin. 6 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul, va anula în tot sentinţa atacată şi va reţine cauze spre rejudecare.

2. Rejudecând, tribunalul apreciază că cererea de revizuire aşa cum a fost formulată este inadmisibilă.

Fiind o cale extraordinară de atac, cererea de revizuire poate pune în discuție  autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri definitive, ceea ce poate aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice – garanție a dreptului la un proces echitabil recunoscut de art. 6 CEDO, care implică, între altele, ca soluţia definitivă dată de instanţe cu privire la orice litigiu să nu mai poată fi repusă în discuție.

Dreptul la un proces echitabil, respectiv securitatea raporturilor juridice, nu este un drept absolut ci acesta poate cunoaște anumite limitări, însă orice ingerință trebuie să fie justificată, motiv pentru care căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate decât pentru anumite motive expres și limitativ prevăzute de lege care nu pot fi interpretate extensiv.

Cererea de revizuire este o cale extraordinară de atac de retractare care este deschisă exclusiv pentru motivele limitativ prevăzute de art. 509 C.pr.civ.

Revizuientul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ. susţinând că obiectul pricinii nu se află în fiinţă, în sensul că suprafaţa de 1004,96 mp. din terenul de 2388 mp. au fost înstrăinaţi de către acesta nepoţilor săi, astfel încât nu mai poate fi pus în posesie şi nu se mai poate elibera titlu de proprietate pentru suprafaţa de 2388 mp.,  ci numai pentru restul de 1323 mp. 

Situaţia invocată de revizuient nu se încadrează în motivul de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ..

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, în acord cu jurisprudenţa şi doctrina constante, tribunalul apreciază că acest caz de revizuire presupune ipoteza în care, printr-o hotărâre cu o singură condamnare, debitorul a fost obligat să predea creditorului un bun cert şi determinat, care însă a pierit după pronunţarea hotărârii. (ICCJ, dec. nr. 1832 din 17 septembrie 2015, scj.ro; ICCJ, dec. nr. 3477/2003, G. Boroi, O. S. Matei, Codul de procedură civilă adnotat, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, 2011, p. 650.)

În orice caz, sintagma „obiectul pricinii nu se află în fiinţă” desemnează ideea de dispariţie fizică a bunului şi nu o simplă modificare a situaţiei juridice a acestuia, aşa cum este cazul de faţă, fiind vorba de o înstrăinare a unei părţi din teren anterioară pronunţării sentinţei atacate. (Curtea Supremă de Justiţie, s.civ.dec. 4967/2000, G. Boroi, O. S. Matei, Codul de procedură civilă adnotat, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, 2011, p. 650; Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia civilă nr. 441 din 24 aprilie 2008)

Pentru considerentele expuse, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., având în vedere dispoziţiile art. 513 alin. 3 C.pr.civ., tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Domenii speta