Desfacerea contractului de muncă

Potrivit art. 69 pct.3 Codul Muncii criteriile avute în vedere, potrivit legii şi/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere se aplică pentru departajarea salariaţilor după evaluarea realizării obiectivelor de performanţă.

Ca atare pe primul plan se află criteriul competenţei profesionale, el fiind un criteriu obligatoriu, nefacultativ şi numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanţă selecţia salariaţilor aflaţi în situaţii de egalitate se face prin utilizarea criteriilor sociale prevăzute de lege şi/sau CCM.

În cazul de faţă pârâta a încălcat flagrant dispoziţiile legale prin neîndeplinirea obligaţiei de respectare a procedurii legale de concediere deoarece nu a realizat evaluarea obiectivelor de performanţă pentru departajarea salariaţilor, departajare care s-a făcut numai prin aplicarea criteriilor prevăzute în CCM: contractul de muncă al salariaţilor care cumulează două sau mai multe funcţii, pensia cu salariul, al celor care sunt administratori de societăţi comerciale; contractele de muncă ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă, conform legii, devin obligatorii; contractele de muncă ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare anticipată conform legii devin obligatorii; salariaţii care au avut abateri disciplinare; măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreţinere; să afecteze numai în ultimul rând femeile care au în îngrijire copii, femei şi bărbaţi văduve/i sau divorţate/i care au în îngrijire copii, unici întreţinători de familie, precum şi salariaţii, bărbaţi sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor; dacă măsura ar putea afecta ambii soţi care lucrează în unitate, se desface contractul de muncă al soţului care are venitul cel mai mic.

Fiind rezultatul negocierii între salariaţi şi angajator criteriile de selecţie a salariaţilor care urmează să fie afectaţi de concediere devin obligatorii însă aşa cum rezultă din dispoziţiile legale susamintite numai după evaluarea competenţelor profesionale.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 02.02.2017

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 14.10.2015, contestatorul TG în contradictoriu cu intimata SC T SRL Craiova a formulat în contestaţie împotriva Deciziei de concediere nr. 229/2015 emisă  de intimată, solicitând în temeiul art.78 şi 80 C.muncii, anularea acestei decizii şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei de concediere, respectiv obligarea intimatei la reintegrarea pe postul deţinut anterior – inginer la Compartimentul SSM-SU-PSI; în temeiul art.80 alin.1 C.muncii a solicitat obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu  salariile indexate, majorate şi actualizate  şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în intervalul cuprins între data concedierii şi data reintegrării.

De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei, cu cheltuieli de judecată.

A arătat că la data de 15.09.2015 i-a fost comunicată Decizia de concediere nr. 229/2015, prin care intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă încheiat cu aceasta la 22.10.2012, începând cu 16.09.2015, pentru motive neimputabile salariatului, invocând starea de insolvenţă a societăţii .

Referitor la măsura concedierii, a arătat că aceasta este netemeinică şi nelegală având în vedere că, potrivit art.65 alin.2 C.muncii desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, iar potrivit art.69 alin.2 lit.d) din C.muncii, la luarea măsurii de reducere a posturilor trebuie avute în vedere criteriile stabilite în CCM la nivel de unitate, pentru a stabili ordinea de prioritate la concediere, învederând faptul că acestea sunt menţionate în decizie ca fiind cele din art.71.1 din CCM la nivel de unitate.

Astfel, cu privire la desfiinţarea postului ocupat, a arătat că aceasta s-a făcut cu nerespectarea criteriilor menţionate chiar în cuprinsul deciziei de concediere, criterii preluate din CCM la nivel de unitate, susţinând că nu  s-a încadrat în nici unul din aceste criterii, cu atât mai mult cu cât a arătat că a fost singurul salariat care a ocupat postul de inginer în cadrul compartimentului SSM-SU-PSI  din anul 2008,în anul 2014 ca urmare a înfiinţării unui post a mai fost adusă o altă persoană fără pregătirea necesară, care a fost menţinută în funcţie după concedierea sa.

Referitor la criteriile prevăzute de art.71.1 din CCM, a arătat că intra în categoria persoanelor ale căror posturi nu puteau fi concediate, având în vedere în vedere că, ocupa postul din 2008, avea pregătirea de specialitate necesară şi avea mai puţin de trei ani până la pensie, situaţie în care potrivit art.71.2 CCM, măsura concedierii trebuia să-l afecteze în ultimul rând, apreciind că, chiar dacă s-ar reţine desfiinţarea efectivă a unui din cele două posturi din cadrul compartimentului, faţă de persoana păstrată de intimată şi criteriile de prioritate, măsura trebuia să-l afecteze în ultimul rând.

Cu privire la criteriile de stabilire a ordinii de prioritate a arătat că acestea sunt prevăzute la art.71.1 din CCM , la art.71.2 din contract fiind prevăzute criteriile ce trebuiau respectate la luarea măsurii de desfacere a contractului individual de muncă, aplicabile după desfiinţarea şi reducerea efectivă a posturilor care la lit. b) prevede că, măsura concedierii va trebui să afecteze numai în ultimul rând femeile care au în îngrijire copii, femei şi bărbaţi văduvi sau divorţaţi care au în îngrijire copii, unici întreţinători de familie, precum şi salariaţii bărbaţi sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor.

Astfel, a arătat că se încadrează în categoria persoanelor care mai aveau puţin de 3 ani până la pensionare la limită de vârstă ( 2 ani şi 5 luni), având la data concedierii 62 de ani şi 7 luni, motiv pentru care a apreciat că măsura concedierii este nelegală şi netemeinică.

Referitor la capătul de cerere pentru acordarea daunelor morale, a arătat că aceste sunt solicitate  pentru acoperirea prejudiciului moral produs prin faptul că a fost concediat în mod abuziv fiind lăsat fără o sursă de venit în pragul concedierii.

În susţinerea contestaţiei a solicitat proba cu înscrisuri .

În drept, contestatorul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.78-80 C.muncii.

Intimata SC T SRL prin administrator judiciar, cu respectarea termenului prevăzut de art.201 C.proc.civ. a formulat şi depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi nefondată, arătând în primul rând că SC T SRL este în procedura de insolvenţă din 18.03.2015, potrivit sen.civ. XXX/2015 a Tribunalului Dolj, iar potrivit art.123 alin.8 din Legea 85/2014, după deschiderea procedurii desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului se va face de urgenţă, personalul concediat beneficiind doar de termenul legal de preaviz, apreciind că în cauză, procedura concedierii s-a realizat cu respectarea prevederilor art.123 alin.8 din Legea 85/2014 şi art.65-68, art.75 şi art.76 din C.muncii.

Referitor la contestator a arătat că încetarea contractului de  muncă încheiat cu acesta s-a făcut în baza art.65 şi următoarele din C.muncii, ca urmare a situaţiei speciale în care s-a aflat societatea.

A arătat că, în cadrul compartimentului SSM-SU-PSI în care şi-a desfăşurat activitatea contestatorul, existau două posturi, în şedinţa comisiei paritare stabilindu-se reducerea unui post de inginer din cadrul acestui compartiment, cu respectarea criteriilor prevăzute la art.71.1 din CCM, respectiv „ la luarea măsurii de desfacere a contractului individual de muncă pentru reducerea posturilor vor fi avute în vedere următoarele criterii : a) măsura să afecteze întâi persoanele care nu au copii în întreţinere,;b) să afecteze numai în ultimul rând femeile care au în îngrijire copii, femei şi bărbaţi văduvi sau divorţaţi  care au în îngrijire copii, unici întreţinători de familie, precum şi salariaţi, bărbaţi sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor; c) dacă măsura ar putea afecta ambii soţi care lucrează în unitate, se desface contractul de muncă al soţului care are venitul cel mai mic”

În speţă, intimata a arătat că la reducerea postului contestatorului,s-a avut în vedere faptul că, pe celălalt post  era încadrată o  persoană care avea un copil în întreţinere.

Cu privire la plata de daune morale a arătat că acestea sunt nefondate, având în vedere că, contestatorul beneficiază ca urmare a concedierii de plata a 6 salarii medii brute pe societate potrivit art.23.3 din CCM 2015-2016, în cuantum de 2044 lei pe lună .

Prin încheierea din şedinţa publică din 13.04.2016 instanţa a dispus citarea în cauză a intimatei prin administrator judiciar.

La solicitarea instanţei, intimata a depus la dosar adresa  din 20.05.2016 prin care a arătat că, în cadrul compartimentului SSM –SU-PSI a existat încă de la înfiinţarea SC T Craiova SRL, iar cel de-al doilea post a fost vacant până la data de 01.04.2014 când a fost ocupat. De asemenea, a arătat că postul ocupat de contestator a fost desfiinţat având în vedere că, contestatorul îndeplinea condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă, fapt prevăzut şi în decizia de concediere la art.4 pct.3, nu avea copii în întreţinere potrivit art.4 pct.5 din decizie şi cel de-al doilea post din cadrul compartimentului era ocupat de o persoană care avea copii în întreţinere.

Prin cererea depusă la data de 06.07.2016, intimata a învederat faptul că pe rolul Curţii de Apel Craiova s-a înregistrat dos. nr. xxx/2016 având ca obiect cererea de strămutare a prezentei cauzei.

Potrivit adresei emise de Curtea de Apel Craiova depusă la data de 07.07.2016 la dosarul cauzei , s-a arătat că potrivit art.144 alin.3 C.proc.civ., prin sen.civ. nr. xxx/06.07.2016 s-a admis cererea de strămutarea a cauzei ce face obiectul dos. 10289/63/2016 al Tribunalului Dolj –Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, cauza fiind trimisă spre judecare unei alte instanţe de acelaşi grad din circumscripţia Curţii de Apel Craiova, respectiv Tribunalului Mehedinţi.

Faţă de aceasta, prin încheierea din şedinţa publică din 12.10.2016, Tribunalul Dolj a dispus scoaterea cauzei de pe rolul instanţei Înaintarea acesteia la Tribunalul Mehedinţi.

În urma strămutării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 02.11.2016.

La solicitarea instanţei, intimata prin adresa din 12.12.2016 a depus la dosar înscrisuri

Contestatorul a formulat şi depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea contestaţie, depunând la dosar practică judiciară .

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamantul a fost angajat al societăţii pârâte T Craiova SRL începând cu data de 21. 07.2006 în funcţia de inginer în cadrul  Compartimentului SSM-SU-PSI.

Prin Sentinţa nr. xxx din 18 martie 2015 rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 27.08.2015  s-a deschis procedura generală de insolvenţă a S.C. T Craiova S.R.L şi a fost numit administrator judiciar provizoriu S SPRL Tg. Jiu.

Prin Decizia nr. 229/14.09.2015 a administratorului judiciar al S.C. T Craiova S.R.L a fost desfăcut contractul individual de muncă al reclamantului din iniţiativa angajatorului pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului ca urmare a concedierii colective, în temeiul art.65- 68, 75 -76 Codul Muncii.

Conform deciziei motivele de fapt ale concedierii colective au fost determinate de deschiderea procedurii generale de insolvenţă, de situaţia specială în care se afla societatea, de insuficienţa fondurilor necesare plăţii datoriilor certe, lichide şi exigibile, care justifică măsuri urgente, reducerea cheltuielilor de orice natură, inclusiv a celor de natură salarială prin redimensionarea personalului salariat conform Planului de reorganizare judiciară nr 7/140/22.05.2015.

Reclamantului i s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare, cuprins între 19.08.2015- 15.09.2015 şi a beneficiat şi de măsura prevăzută de art.  23.3 din Contractul Colectiv de Muncă având dreptul la şase salarii medii brute ca măsuri compensatorii.

În cuprinsul deciziei au fost enumerate şi criteriile avute în vedere, potrivit Codului Muncii şi art. 71.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere respectiv:contractul de muncă al salariaţilor care cumulează două sau mai multe funcţii, pensia cu salariul, al celor care sunt administratori de societăţi comerciale; contractele de muncă ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă, conform legii, devin obligatorii; contractele de muncă ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare anticipată conform legii devin obligatorii; salariaţii care au avut abateri disciplinare; măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreţinere; să afecteze numai în ultimul rând femeile care au în îngrijire copii, femei şi bărbaţi văduve/i sau divorţate/i care au î îngrijire copii, unici întreţinători de familie, precum şi salariaţii, bărbaţi sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor; dacă măsura ar putea afecta ambii soţi care lucrează în unitate, se desface contractul de muncă al soţului care are venitul cel mai mic.

Art. 65 Codul Muncii defineşte concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului ca fiind încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, condiţii necesare atât în cazul concedierii individuale cât şi a celei colective(art. 65 alin.2 Codul Muncii).

În cazul de faţă şi din perspectiva normei cuprinse în art 65 alin.2 Codul Muncii se constată că în cuprinsul deciziei de concediere s-au precizat motivele care au stat la baza concedierii, făcându-se referire la Planul de reorganizare judiciară a societăţii nr. 7/140/22.05.2015 şi din care rezultă cauza reală şi serioasă a măsurii dispuse.

Din organigrama societăţii înainte de luarea măsurii concedierii rezultă că la Compartimentul SSM-SU-PSI erau prevăzute două posturi, la Compartimentul Calitate, Metrologie, ISCIR 3 - 3 posturi iar după concedierea colectivă, cele două compartimente s-au reunit, la compartimentul unde îşi desfăşura activitatea reclamantul rămânând un post.

Ca atare locul de muncă al reclamantului a fost desfiinţat definitiv, el nu se mai regăseşte în organigrama şi statul de funcţii al societăţii.

Prin contestaţia de faţă reclamantul a susţinut că măsura desfiinţării postului s-a făcut cu nerespectarea criteriilor menţionate chiar în cuprinsul deciziei şi preluate din Contractul Colectiv de Muncă.

A susţinut că nu se încadrează în nici una din situaţiile prevăzute în art. 71.1 CCM pentru a fi inclus în categoria persoanelor al căror post putea fi afectat de concediere.

Pe de altă parte a susţinut că ocupa postul din anul 2008 fiind singurul salariat care a activat în acest domeniu pentru întreaga unitate.

În anul 2014 deşi societatea înregistra pierderi, fiind previzibilă perspectiva declarării insolvenţei s-a mai înfiinţat un post ocupat de o persoană fără pregătirea de specialitate şi care a fost menţinută în funcţie.

 Prin măsura luată de administratorul judiciar de reducere a postului din compartimentul unde reclamantul îşi avea loc de muncă nu s-a precizat care din cele două posturi au fost desfiinţate (cel ocupat de reclamant sau cel înfiinţat în anul 2014).

Pe de altă parte reclamantul a susţinut ă raportat la criteriile de selecţie, el nu se încadrează în categoria persoanelor ale căror posturi puteau fi desfiinţate deoarece a ocupat postul din anul 2008, mai are cel puţin 3 ani până la pensionare, deţine pregătire de specialitate postuniversitară.

A concluzionat că în ipoteza în care s-ar reţine desfiinţarea efectivă a unui din cele două posturi din compartimentul în care activa, între el şi cealaltă persoană menţinută, el trebuia afectat în ultimul rând de măsura concedierii.

Referitor la desfiinţarea locului de muncă se constată că desfiinţarea a fost efectivă, locul de muncă fiind suprimat din organigrama şi statul de funcţii al societăţii.

Se constată de altfel că reclamantul  nu critică desfiinţarea efectivă a unui loc de muncă ci criteriile de selecţie a personalului supus concedierii.

Potrivit art. 69 pct.3 Codul Muncii criteriile avute în vedere, potrivit legii şi/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere se aplică pentru departajarea salariaţilor după evaluarea realizării obiectivelor de performanţă.

Ca atare pe primul plan se află criteriul competenţei profesionale, el fiind un criteriu obligatoriu, nefacultativ şi numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanţă selecţia salariaţilor aflaţi în situaţii de egalitate se face prin utilizarea criteriilor sociale prevăzute de lege şi/sau CCM.

În cazul de faţă pârâta a încălcat flagrant dispoziţiile legale prin neîndeplinirea obligaţiei de respectare a procedurii legale de concediere deoarece nu a realizat evaluarea obiectivelor de performanţă pentru departajarea salariaţilor, departajare care s-a făcut numai prin aplicarea criteriilor prevăzute în CCM: contractul de muncă al salariaţilor care cumulează două sau mai multe funcţii, pensia cu salariul, al celor care sunt administratori de societăţi comerciale; contractele de muncă ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă, conform legii, devin obligatorii; contractele de muncă ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare anticipată conform legii devin obligatorii; salariaţii care au avut abateri disciplinare; măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreţinere; să afecteze numai în ultimul rând femeile care au în îngrijire copii, femei şi bărbaţi văduve/i sau divorţate/i care au în îngrijire copii, unici întreţinători de familie, precum şi salariaţii, bărbaţi sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor; dacă măsura ar putea afecta ambii soţi care lucrează în unitate, se desface contractul de muncă al soţului care are venitul cel mai mic.

Fiind rezultatul negocierii între salariaţi şi angajator criteriile de selecţie a salariaţilor care urmează să fie afectaţi de concediere devin obligatorii însă aşa cum rezultă din dispoziţiile legale susamintite numai după evaluarea competenţelor profesionale.

Nici din acest punct de vedere măsura concedierii reclamantului nu este legală, nefiind respectate dispoziţiile din CCM.

La selecţia celor doi salariaţi care şi-au desfăşurat activitatea la compartimentul unde s-a desfiinţat un pot s-a avut în vedere că reclamantul îndeplinea condiţiile de pensionare anticipată iar salariatul rămas avea un copil în întreţinere.

Conform s-a stabilit ca măsura concedierii în ultimul rând femeile care au în îngrijire copii, femei şi bărbaţi văduve/i sau divorţate/i care au în îngrijire copii, unici întreţinători de familie, precum şi salariaţii, bărbaţi sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor.

Ori în cazul de faţă nu s-a făcut dovada că salariata menţinută pe unicul post rămas are copii în întreţinere ) s-a depus la dosarul cauzei copia certificatului de naştere a numitei C R A, fiica salariatei, însă acesta este majoră) sau că este unică întreţinătoare de familie.

Mai mult, reclamantul se încadrează în categoria persoanelor care mai au cel puţin 3 ani până la pensionare (la data concedierii avea vârsta de 62 ani şi 7 luni).

Reclamantul a susţinut nulitatea deciziei de concediere deoarece în cuprinsul acesteia nu a fost trecut separat de criteriile de selecţie stabilite prin  Contractul Colectiv de Muncă criteriul aplicabil reclamantului, pentru a se putea analiza dacă angajatorul a avut în vedere situaţii obiective sau nu la selecţia între doi salariaţi care exercitau aceeaşi funcţie.

Art. 76 Codul Muncii prevede că decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu: motivele care determină concedierea; durata preavizului; criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d),  adică criteriile avute în vedere, potrivit legii sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere).

Dispoziţiile legale de mai sus nu fac referire la criteriul aplicabil în cazul salariatului concediat, astfel că sub acest aspect decizia este legală.

Având în vedere considerentele expuse mai sus se contată însă că măsura concedierii reclamantului este nelegală, motiv pentru care se va anula decizia de concediere şi în temeiul art. 80 Codul Muncii se va dispune reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior cu obligarea angajatorului la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.

Reclamantul a solicitat şi plata daunelor morale pentru acoperirea prejudiciului moral produs, reclamantul rămânând fără loc de muncă cu doi ani înainte de pensionare, situaţie care i-a deteriorat starea de sănătate.

Potrivit art. 253 Codul Muncii angajatorul este obligat în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

În cazul de faţă reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit din culpa angajatorului, situaţie în care acest petit al acţiunii nu va fi admis.

Această sentinţă a rămas definitivă ca urmare a neapelării de către părţi.

Domenii speta

Spete similare