Desfacerea contractului de muncă. Decizie de sancționare.

Pe rol, judecarea apelurilor declarate de apelanta pârâtă D.G.A.S.P.C., cu sediul in Craiova, str. ....., jud. Dolj, şi apelant reclamant S.A.P.F.L. , cu sediul in Craiova, ..., jud.Dolj, pentru reclamanta membră de sindicat D.L.I., împotriva sentinţei civile nr.1208/20.04.2016, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.561/63/2016, având ca obiect contestaţie decizie de sancţionare.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, a răspuns consilier juridic Epure Claudia pentru apelant reclamant S.A.P.F.L. , pentru reclamanta membră de sindicat D.L.I., lipsă fiind apelanta pârâtă D.G.A.S.P.C..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că apelurile sunt  declarate şi motivate în termenul legal, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.

Consilier juridic Epure Claudia pentru apelant reclamant S.A.P.F.L. , pentru reclamanta membră de sindicat D.L.I. depune delegaţia de reprezentare, şi arată că nu mai are alte cereri sau excepţii de invocat.

Faţă de circumstanţele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunţarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 şi 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească şi, acordă cuvântul asupra apelurilor.

Consilier juridic Epure Claudia pentru apelant reclamant S.A.P.F.L. , pentru reclamanta membră de sindicat D.L.I., pe apelul formulat, solicită admiterea apelului în sensul de a înlătura din dispozitivul sentinţei sancţiunea reducerii salariului de bază pe o perioadă de 2 luni cu 10%, deoarece prin dispozitivul deciziei contestate este contradictoriu şi nu poate fi dus la îndeplinire având în vedere că pe de o parte se anulează în totalitate dispoziţia de sancţionare, iar pe de altă parte se dispune înlocuirea sancţiunii din decizie cu o sancţiune mai blândă, respectiv aceea a avertismentului, ori în condiţiile anulării deciziei de sancţionare, înlocuirea apare lipsită de efecte, sub acest aspect solicită admiterea apelului şi schimbarea deciziei pronunţate.

 Consilier juridic Epure Claudia pentru apelant reclamant S.A.P.F.L. , pentru reclamanta membră de sindicat D.L.I., pe apelul formulat de pârâta D.G.A.S.P.C., solicită respingerea apelului, totodată a se observa că este bazat în principiu pe calitatea de gestionar al intimatei, în sensul că aceasta nu şi-ar fi îndeplinit atribuţiile iar instanţa de fond nu a avut în vedere acest aspect, astfel arată că intimata contestatoare are funcţia de educator specializat în cadrul D.G.A.S.P.C, având 35 de atribuţii în fişa postului printre care la punctul 30 se specifică, că răspunde de mijloacele fixe şi de obiectele de inventar care sunt introduse, mai mult din bonul de comandă şi din actele de însoţire a mărfii nu reiese care a fost dimensiunea covoarelor presupuse ca lipsind din gestiune, iar la controlul efectuat s-au găsit cele 3 covoare de 1,5 m potrivit procesului verbal, dar din bonurile de recepţie nu reiese dimensiunea, nefiind trecută.

La interpelarea Curţii cu privire la faptul, care este practica instituţiei cu privire la sancţiunile disciplinare, respectiv dacă toate sancţiunile se dau prin dispoziţie sau decizie, consilier juridic  Epure Claudia pentru apelant reclamant S.A.P.F.L. , pentru reclamanta membră de sindicat D.L.I., arată că toate sancţiunile se dau prin dispoziţie.

CURTEA

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 1208/20.04.2016 Tribunalul Dolj a admis acţiunea formulată de S.A.P.F.L. cu sediul în Craiova, ..., jud. Dolj, pentru reclamanta membră de sindicat D.L.I., CNP 2740825163228, în contradictoriu cu pârâta D.G.A.S.P.C., cu sediul în Craiova, str. ....., jud. Dolj, a anulat dispoziţia nr. 6007/17.12.2015 emisă de intimată, a dispus înlocuirea sancţiunii reducerii salariului de bază pe o perioadă de 2 luni cu 10 %, cu sancţiunea avertismentului scris şi a obligat intimata să restituie contestatoarei sumele reţinute în baza Dispoziţiei nr. 6007/ 17.12.2015, actualizate.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, în ce priveşte excepţia nulităţii absolute a dispoziţiei de sancţionare nr.6007/ 17.12.2015, excepţie ce a fost analizată cu prioritate, conform disp. art. 248 Cod pr.civilă, instanţa a reţinut că decizia prin care s-a dispus sancţionarea salariatului trebuie să îmbrace anumite cerinţe de formă, cerinţe care, în situaţia neîndeplinirii atrag sancţiunea anulării, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Potrivit art. 252 alin. 2 din Codul muncii, decizia de sancţionare disciplinară trebuie să cuprindă  în mod obligatoriu, sub sancţiunea nulităţii absolute următoarele elemente:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art.251 alin.3 nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică

e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Referitor la motivele invocate de contestator vizând neindicarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariată în timpul  cercetării disciplinare prealabile şi neindicarea în cuprinsul deciziei a prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, CIM, sau CCM aplicabile, instanţa a reţinut că acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, din cuprinsul deciziei se observa faptul că angajatorul a indicat prevederile legale ce au fost încălcate de contestatoare, respectiv art.5 din Hotărârea nr.2230/1969, dar şi dispoziţiile legale în baza cărora s-a aplicat sancţiunea disciplinară şi anume art. 248 alin.1 lit.c din Codul muncii şi art.8 alin.1 din  Regulamentul Cadru de Organizarea şi Funcţionare a DGASPC aprobat prin HG nr.1434/2004 .

 Totodată, s-a reţinut că apărările acesteia din nota explicativă din data de 15.12.2015  au fost analizate, menţionându-se în cuprinsul deciziei, că salariata reclamantă a recunoscut că  în afara sarcinilor de serviciu mai are şi atribuţii de gestionar, că a  primit în gestiune la data de  22.09.2015 trei covoare în valoare de 159,96 lei/buc şi că în urma verificărilor efectuate în teren şi prin sondaj a gestiunii de la Complexul de Servicii Specializate de Tip Rezidenţial  Copii  „1 Mai”- Casa „Amicii”, s-a constatat că din gestiune lipsesc două covoare cu dimensiunile de 1,50/1 în valoare de 159,96 lei/buc, că cele două covoare nu au lipsit la controlul efectuat, că au existat în apartament, dar dimensiunile acestora nu au fost conforme cu cele  din nota de intrare-recepţie.

Mai mult, contestatoarea a recunoscut că nu a măsurat covoarele atunci când a recepţionat marfa, situaţie în care instanţa a constatat că din acest punct de vedere decizia respectă  prevederile art. 252 alin.2 lit. c din Codul muncii.

Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că reclamanta la data emiterii dispoziţiei nr.6007/17.12.2015, a fost angajata pârâtei cu contract individual de muncă în funcţia de educator specializat, clasa 43, gradaţia 2, în cadrul Complexului de Servicii Specializate de Tip Rezidenţial „1 Mai”- Casa „Amicii”.

Prin dispoziţia nr.6007/17.12.2015 pârâta a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantei cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de două luni cu 10 %, în temeiul dispoz. art.248 alin.1.lit.c si art.250 din Codul muncii şi art.8 alin.1 din Regulamentul Cadru de Organizare si Funcţionare a AGASP aprobat prin HG nr.1434/2004, reţinând că reclamanta se face vinovată de încălcarea prevederilor art.5 din Hotărârea nr.2230/1969, respectiv, obligaţia ca la primirea bunurilor să controleze dacă acestea corespund datelor înscrise în actele însoţitoare şi prevederile fişei postului, respectiv, obligaţia de a recepţiona toate materialele şi alimentele care intră în casă, de a verifica sortul şi calitatea lor, de a le confrunta cu datele din actul de însoţire a mărfii.

S-a mai reţinut că, în data de 02.12.2015, cu ocazia verificărilor efectuate în teren şi prin sondaj a gestiunii de la Complexul de Servicii Specializate de Tip Rezidenţial „1 Mai-Casa „Amicii”, s-a constatat că din gestiunea acestui complex au lipsit două covoare cu dimensiunile de 1,50/1 în valoare de 159,96 lei/buc, fapt consemnat în procesul verbal nr. 2444/SJC/02.12.2015 întocmit de directorul general adjunct economic.

În Nota explicativă dată de contestatoare cu ocazia efectuării cercetării disciplinare prealabile, aceasta a recunoscut că nu a măsurat covoarele când a recepţionat marfa întrucât a avut încredere, dar şi faptul că se întâmpla să fie situaţii în care să nu se verifice dimensiunile şi mărimile materialelor primite.

De asemenea, din Nota de intrare recepţie şi bonul de predare transfer restituire, semnate de către contestatoare, rezultă că aceasta a recepţionat marfa furnizată, respectiv 3 covoare  în valoare de 159,96 lei fiecare.

Aceste aspecte au fost consemnate şi în Raportul nr.21425/17.12.2015, întocmit cu ocazia efectuării cercetării disciplinare şi din care rezultă că, contestatoarea  a învederat că a  primit în gestiune la data de 22.09.2015 trei covoare în valoare de 159,96 lei/buc şi că cele două covoare nu au lipsit la controlul efectuat, că au existat în apartament, dar nu  corespundeau dimensiunile acestora cu cele din nota de intrare-recepţie şi că nu a măsurat covoarele atunci când a recepţionat marfa, dar şi faptul că lucrează în ture şi nu a primit numai ea marfa, deoarece au fost zile când nu a fost de serviciu şi a considerat că de bunurile aflate în apartament trebuie să răspundă toţi cei care lucrează acolo.

Critica potrivit căreia contestatoarea nu are certificări şi competenţe legale ca gestionar de bunuri, că nu a fost formată şi instruită în domeniul gestiunii şi că nu a fost prelucrată cu privire la aplicarea Hotărârii nr.2230/1969, nu a putut fi primită deoarece la dosarul cauzei s-a depus contractul de garanţie nr.79/24.02.21014 prin care se face dovada că acesta a convenit  să încheie cu intimata acest contract ca accesoriu la contractul individual de muncă şi s-a obligat ca în vederea acoperirii eventualelor pagube cauzate în gestiunea ce i-a fost încredinţată să constituie o garanţie de două salarii în sumă de 2256 lei pentru valoarea bunurilor gestionate de 27.517,89 lei.

De asemenea şi Actul adiţional nr. 48/16.02.2015 prin care s-a modificat contractul de gestiune, dovedeşte că salariata contestatoare avea şi calitatea de gestionar.

Şi, în fişa postului nr.2877/10.02.2014, la pct. 36 din „Atribuţii specifice", este stipulat faptul că salariata contestatoare recepţionează toate materialele şi alimentele ce intră în casă, verifică sortul şi calitatea lor, le confruntă cu datele din actul de însoţire a mărfii.

Din coroborarea acestor înscrisuri, a rezultat cu certitudine faptul ca aceasta avea calitatea de gestionar şi că în această calitate avea obligaţia de îndeplinire corespunzătoare a sarcinilor de serviciu.

Instanţa a apreciat astfel că reclamanta contestatoare se face răspunzătoare de încălcarea atribuţiilor de serviciu, prin îndeplinirea superficială a sarcinilor de serviciu.

Instanţa a mai reţinut şi că, pe parcursul activităţii sale în cadrul intimatei, contestatoarea nu a mai fost sancţionată disciplinar.

Acest aspect ar fi trebuit avut în vedere de angajator, care în condiţiile art. 247 Codul Muncii şi art. 250 Codul Muncii stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport de gravitatea abaterii săvârşite de salariat, având în vedere împrejurările în care a fost săvârşită, gradul de vinovăţie a salariatului, consecinţele abaterii, comportarea generală la serviciu, eventualele sancţiuni aplicate anterior acestuia.

S-a apreciat că salariata contestatoare nu poate fi exonerată total de răspundere, însă, faţă  de dispoziţiile art. 250 Codul Muncii,  instanţa a constatat că sancţiunea ce i-a fost aplicată nu este proporţională cu fapta săvârşită de aceasta, astfel că se poate dispune înlocuirea sancţiunii aplicate  - aceea a reducerii salariului de bază pe o perioada de 2 luni cu 10 %, cu sancţiunea Avertismentului scris, apreciată de instanţă suficientă în raport de împrejurările  reţinute şi constatate anterior.

În acest sens I.C.C.J, prin. Decizia ICCJ nr.11/2013 prin care a fost soluţionate recursuri în interesul legii - a stabilit ca ”... în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin.5 raportat la art.250 din Codul muncii instanţa competentă să soluţioneze contestaţia împotriva sancţiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greşit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancţiune disciplinară.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 6007/17.12.2015 emisă de intimată, a dispus înlocuirea sancţiunii reducerii salariului de bază pe o perioadă de 2 luni cu 10 %, cu sancţiunea ,,avertismentului scris" şi a obligat intimata să restituie contestatoarei sumele reţinute în baza Dispoziţiei nr.6007/17.12.2015, actualizate.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel atât pârâta D.G.A.S.P.C.,, cât şi reclamantul  S.A. P.F.L., pentru membra de sindicat D.L.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi protecţia Copilului Dolj prin motivele de apel a considerat  sentinţa netemeinică şi nelegală  pentru următoarele motive:

Instanţa de fond reţine că starea de fapt, aşa cum a fost descrisă în decizia de sancţionare, corespunde realităţii:

- reclamanta a recunoscut că pe lângă sarcinile de serviciu are şi atribuţii de gestionar la Casa „Amicii”; că cele două covoare nu corespundeau ca dimensiune cu cele din nota de intrare recepţie şi că nu a măsurat dimensiunile covoarelor când le-a primit, că nu se semnat bonul de transfera şi nota de intrare-recepţie a covoarelor fără a verific a dimensiunile acestora.

În speţă, reclamanta a recunoscut că şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de gestionar la Casa „Amicii”.

Din fişa de post a reclamantei rezultă că aceasta avea obligaţia de a recepţiona toate materialele şi alimentele ce intră în casă, verifica sortul şi calitatea lor, le confrunta cu datele din actul de însoţire. Din actul adiţional nr.48/16.02.2015 prin care s-a modificat contractul individual de muncă rezultă că reclamanta avea şi calitatea de gestionar.

Din coroborarea acestor înscrisuri  rezultă cu certitudine faptul că aceasta avea calitatea de gestionar şi că, în această calitate avea obligaţia de îndeplinire corespunzătoare a sarcinilor de serviciu.

Instanţa de fond, deşi reţine toate aceste aspecte, consideră că sancţiunea aplicată reclamantei nu este proporţională cu fapta săvârşită.

Consideră că, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, prerogativa disciplinară ce revine angajatorului permite acestuia să aprecieze impactul pe care fapta reţinută în sarcina angajatului îl are în desfăşurarea activităţii sale.

Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că directorul general a făcut o corectă individualizare a sancţiunii aplicate, raportându-se la elementele prevăzute de art.250 Codul muncii.

Având în vedere cele prezentate, solicită admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă şi menţinerii ca temeinică şi legală a dispoziţiei directorului general nr.6007/2015.

În drept a invocat prevederile artl.466 şi următoarele Cod pr.civilă.

Prin motivele de apel reclamantul S.A.F.L. pentru membrul de sindicat D.L.I.  solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a dispozitivului sentinţei apelate în sensul de a înlătura din dispozitivul sentinţei apelate măsura înlocuirii sancţiunii „reducerii salariului de bază pe o perioadă de 2 luni cu 10%, cu sancţiunea „avertisment scris” şi să se menţină restul dispoziţiilor sentinţei.

A arătat apelantul că instanţa de fond a pronunţat o soluţie al cărui dispozitiv este contradictoriu, şi care trebuie modificată prin admiterea apelului.

A susţinut că prin anularea în tot a dispoziţiei contestate, decizia de sancţionare disciplinară emisă de angajator devine total lipsită de efecte juridice. În aceste condiţii, măsura disciplinară stabilită de instanţă devine caducă, neputând opera în condiţiile anulării în tot a deciziei de sancţionare.

A mai arătat că înlocuirea sancţiunii aplicate de angajator ulterior anulării dispoziţiei de sancţionare, care presupune lipsirea de efecte juridice a întregii dispoziţii contestate şi nu poate fi menţinută ca legală, trebuind înlăturată din dispozitivul sentinţei apelate.

A considerat că instanţa de fond a pronunţat o soluţie care este complet în afara cadrului legal şi în contradicţie cu decizia nr.11/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M.O. nr.460 din 25 iulie 2013, care, potrivit dispoziţiilor art.517 alin.(4) Cod procedură civilă este obligatorie.

În acest context Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, investită fiind cu judecarea contestaţiei împotriva deciziei de sancţionare emisă de angajator, instanţa va verifica legalitatea şi temeinicia măsurii luate, exercitând un control devolutiv de natură jurisdicţională. Pentru a aprecia asupra gravităţii abaterii disciplinare, precum şi asupra modului de individualizare a sancţiunii în raport cu criteriile precis stabilite de legiuitor , instanţa are nu numai posibilitatea aprecierii probelor administrate în cursul cercetării disciplinare prealabile efectuate sub imperiul dispoziţiilor art.251 Codul muncii, ci şi posibilitatea administrării nemijlocite a unui probatoriu suplimentar.

În aceste condiţii, dacă constată că sancţiunea disciplinară este nejustificată în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, instanţa va dispune admiterea contestaţiei, anularea parţială a deciziei contestate şi înlocuirea sancţiunii aplicate de angajator cu o altă măsură de sancţionare.

Se reţine că prerogativa disciplinară a angajatorului nu poate fi una absolută, discreţionară, oricare dintre sancţiunile disciplinare putând fi aplicată doar cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi, în orice caz, aceasta  nu poate înlătura prerogativa instanţei legal investite cu soluţionarea unui conflict de muncă privind legalitatea şi temeinicia unei măsuri disciplinare de a verifica şi modalitatea în  care angajatorul a aplicat aceste criterii, în raport  cu gravitatea abaterii săvârşite de către salariat.

În speţă, solicită să se observe că instanţa de fond a admis în tot cererea de chemare în judecată, astfel că nu poate fi menţinută înlocuirea sancţiunii aplicate de angajator cu o altă măsură de sancţionare.

Solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul de a înlătura din dispozitiv măsura dispusă privind înlocuirea sancţiunii disciplinare a reducerii salariului de bază cu sancţiunea avertismentului scris şi menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei apelate.

Apelantul reclamant, la data de 08.07.2016, a depus întâmpinare la dosar arătând că prin apelul formulat instituţia publică nu a criticat sentinţa instanţei de fond, ci a reiterat motivele invocate în întâmpinarea depusă la instanţa de fond, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Analizând apelurile formulate, Curtea constată următoarele:

Hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, fiind susceptibilă de anulare prin prisma dispoziţiilor art.477-480 şi următoarele Cod Procedură Civilă.

În speţă, Curtea constată  că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că, pe fondul cauzei, reclamanta, la data emiterii dispoziţiei nr.6007/17.12.2015, a fost angajata pârâtei cu contract individual de muncă în funcţia de educator specializat, clasa 43, gradaţia 2, în cadrul Complexului de Servicii Specializate de Tip Rezidenţial „1 Mai”- Casa „Amicii”, iar prin dispoziţia nr.6007/17.12.2015 pârâta a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantei cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de două luni cu 10 %, în temeiul dispoz. art.248 alin.1.lit.c si art.250 din Codul muncii şi art.8 alin.1 din Regulamentul Cadru de Organizare si Funcţionare a AGASP aprobat prin HG nr.1434/2004, reţinându-se că reclamanta se face vinovată de încălcarea prevederilor art.5 din Hotărârea nr.2230/1969, respectiv, obligaţia ca la primirea bunurilor să controleze dacă acestea corespund datelor înscrise în actele însoţitoare şi prevederile fişei postului, respectiv, obligaţia de a recepţiona toate materialele şi alimentele care intră în casă, de a verifica sortul şi calitatea lor, de a le confrunta cu datele din actul de însoţire a mărfii.

S-a mai reţinut că, în data de 02.12.2015, cu ocazia verificărilor efectuate în teren şi prin sondaj a gestiunii de la Complexul de Servicii Specializate de Tip Rezidenţial „1 Mai-Casa „Amicii”, s-a constatat că din gestiunea acestui complex au lipsit două covoare cu dimensiunile de 1,50/1 în valoare de 159,96 lei/buc, fapt consemnat în procesul verbal nr. 2444/SJC/02.12.2015 întocmit de directorul general adjunct economic.

În ceea ce priveşte criticile menţionate în apelul formulat de către apelanta pârâtă, Curtea constată că acestea sunt nefondate şi că, se referă, în special la calitatea de gestionar a reclamantei, invocând faptul că aceasta ar fi avut obligaţia de a recepţiona toate materialele şi alimentele care intrau în casă şi de a le confrunta cu datele din actul de ieşire.

Însă, în fişa postului nr.2877/10.02.2014, la pct. 36 din „Atribuţii specifice", este stipulat faptul că salariata contestatoare recepţionează toate materialele şi alimentele ce intră în casă, verifică sortul şi calitatea lor, le confruntă cu datele din actul de însoţire a mărfii.

Din coroborarea acestor înscrisuri, a rezultat, iar prima instanţă a reţinut în mod corect, cu certitudine faptul ca aceasta avea calitatea de gestionar şi că în această calitate avea obligaţia de îndeplinire corespunzătoare a sarcinilor de serviciu.

De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că reclamanta nu a mai fost sancţionată anterior, iar acest aspect ar fi trebuit avut în vedere de angajator, care în condiţiile art. 247 Codul Muncii şi art. 250 Codul Muncii stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport de gravitatea abaterii săvârşite de salariat, având în vedere împrejurările în care a fost săvârşită, gradul de vinovăţie a salariatului, consecinţele abaterii, comportarea generală la serviciu, eventualele sancţiuni aplicate anterior acestuia.

S-a apreciat în mod corect şi legal că salariata contestatoare nu poate fi exonerată total de răspundere, iar prin urmare, faţă  de dispoziţiile art. 250 Codul Muncii, s-a constatat că sancţiunea ce i-a fost aplicată nu este proporţională cu fapta săvârşită de aceasta, astfel că se poate dispune înlocuirea sancţiunii aplicate  - aceea a reducerii salariului de bază pe o perioada de 2 luni cu 10 %, cu sancţiunea Avertismentului scris, apreciată de instanţă suficientă în raport de împrejurările  reţinute şi constatate anterior.

Totodată, în ceea ce priveşte apelul declarat de  apelantul-reclamant S. A. P.F.L., Curtea constată că acesta este fondat având în vedere faptul că, că instanţa de fond a pronunţat o soluţie al cărui dispozitiv este contradictoriu, şi care trebuie modificată prin admiterea apelului.

Prin anularea în tot a dispoziţiei contestate, decizia de sancţionare disciplinară emisă de angajator devine total lipsită de efecte juridice. În aceste condiţii, măsura disciplinară stabilită de instanţă devine caducă, neputând opera în condiţiile anulării în tot a deciziei de sancţionare.

Astfel, înlocuirea sancţiunii aplicate de angajator ulterior anulării dispoziţiei de sancţionare, care presupune lipsirea de efecte juridice a întregii dispoziţii contestate şi nu poate fi menţinută ca legală, trebuind înlăturată din dispozitivul sentinţei apelate.

Prin urmare, instanţa de fond a pronunţat o soluţie care este complet în afara cadrului legal şi în contradicţie cu decizia nr.11/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În acest context Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, investită fiind cu judecarea contestaţiei împotriva deciziei de sancţionare emisă de angajator, instanţa va verifica legalitatea şi temeinicia măsurii luate, exercitând un control devolutiv de natură jurisdicţională. Pentru a aprecia asupra gravităţii abaterii disciplinare, precum şi asupra modului de individualizare a sancţiunii în raport cu criteriile precis stabilite de legiuitor , instanţa are nu numai posibilitatea aprecierii probelor administrate în cursul cercetării disciplinare prealabile efectuate sub imperiul dispoziţiilor art.251 Codul muncii, ci şi posibilitatea administrării nemijlocite a unui probatoriu suplimentar.

În aceste condiţii, dacă constată că sancţiunea disciplinară este nejustificată în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, instanţa va dispune admiterea contestaţiei, anularea parţială a deciziei contestate şi înlocuirea sancţiunii aplicate de angajator cu o altă măsură de sancţionare.

Prin urmare, Curtea va admite declarat de  apelantul-reclamant Sindicatul Administraţiei Publice Forţa  Legii  împotriva sentinţei civile nr.1208/20.04.2016, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.561/63/2016, va schimba sentinţa în sensul că va anula în parte dispoziţia în sensul că sancţiunea din dispoziţie se va  înlocui cu sancţiunea  „avertisment scris”.

Având în vedere toate aceste considerente, prin prisma dispoziţiilor art. 477-480 Cod Procedură Civilă, Curtea va respinge, în consecinţă, ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă D.G.A.S.P.C..

Domenii speta

Spete similare