Dreptul muncii. Anulare parțială a deciziei de concediere - acordare salarii compensatorii conf. ccm

Pe rol, judecarea apelului declarat de apelant contestator .. cu domiciliul în …, împotriva sentinţei civile nr.668/02.03.2016, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr…,  în contradictoriu cu intimat … cu sediul în .., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal a răspuns avocat Adriana Niţu, pentru intimat .., lipsă fiind apelantul contestator ...

Procedură legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că apelul este declarat şi motivat în termenul legal, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.

Avocat Adriana Niţu, pentru intimat ..., depune delegaţia avocaţială.

Avocat Adriana Niţu, pentru intimat ..., solicită instanţei a încuviinţa depunerea la dosarul cauzei a unei hotărâri ca şi practică judiciară.

Curtea încuviinţează proba.

Faţă de circumstanţele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunţarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 şi 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat Adriana Niţu, pentru intimat ..., solicită respingerea apelului şi menţinerea hotărârii Tribunalului Dolj ca fiind legală şi temeinică, susţinând că apelantul reiterează motivele de la instanţa de fond, invocând o apreciere greşită a probelor. Arată că susţinerea apelantului este aceea că printr-un un proces-verbal încheiat între societate şi sindicat ar fi operat o modificare a contractului colectiv de muncă  şi astfel ar fi aplicabil şi în cazul concedierii contestatorului, ori, în realitate acest proces verbal, face parte dintr-o procedură de negociere a contractului colectiv de muncă care urma a se încheia în cadrul societăţii, contract valabil între 2013-2015, urmând, de asemenea, a expira în decembrie 2015, astfel  că societatea în luna septembrie a demarat această procedură.

 Solicită a se observa ca în ipoteza în care acest proces verbal ar fi reprezentat un act final al negocierii, ar fi fost actul însuşi de modificare iar negocierile ar fi fost ilogice.

 Mai arată că reclamantul încearcă să inducă instanţa în eroare cu privire la reglementările legale aplicabile.

Cu privire la cheltuieli de judecată, arată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea acestora, inclusiv valoarea obiectului cererii este aceea care să justifice aceste cheltuieli.

La interpelarea Curţii cu privire la faptul cât reprezenta valoarea celor 5 salarii avocat Adriana Niţu, pentru intimat ..., arată că valoarea acestora era de 5200 lei, solicitând cheltuieli de judecată în apel pe cale separată.

CURTEA

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 668/02.03.2016, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.11088/63/2015,  s-a respins acţiunea formulată de  contestator ... cu domiciliul … în contradictoriu cu  intimat ... cu sediul în ...

S-a obligat contestatorul către pârâtă la plata sumei de 6725,76 lei reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu avocat

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că:

Asupra excepţiei invocate de intimată privind neregularităţile cererii de chemare în judecată, instanţa a constatat – pe de o parte – că cererea acestuia vizează acordarea salariilor compensatorii prevăzute de contractul colectiv de muncă aplicabil la momentul concedierii în funcţie de vechimea sa în cadrul unităţii, cu modificarea corespunzătoare a articolului din decizia de concediere, astfel că şi în lipsa indicării concrete a numărului de salarii compensatorii, acestea pot fi deduse, iar pe de altă parte – prin precizarea depusă de contestator la data de 24.02.2016, neregularitatea invocată a fost acoperită.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că salariatul contestator ... a fost salariatul unităţii intimate …., iniţial în baza contractului individual de muncă nr. 72571/2008 ( f 23), încheiat pe perioadă determinată de la 22.05.2007 la 22.08.2007. Prin decizii succesive ale angajatorului durata contractului de muncă a fost modificată până la data de 22.05.2009, iar prin decizia nr. … s-a dispus încetarea raporturilor de muncă urmare a expirării duratei contractului de muncă ( f. 25-31).

Contestatorul încheie cu intimata un nou contract de muncă pe perioadă determinată, cu începere a activităţii  la data de 24.02.2010 şi până la 01.07.2010 (f.34).

Prin decizia nr. … (f.37), s-a dispus modificarea duratei acestui contract, contestatorul fiind angajat pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 01.07.2010.

La data de 07.10.2015 contractul individual de muncă al contestatorului încetează în temeiul art. 65 alin. 1 Codul Muncii, prin decizia nr. .. ( f. 47).

La punctul 3 din decizie (f.50), se dispune acordarea unei compensaţii echivalentă cu 5 salarii de bază, corespunzător unei vechimi în cadrul companiei de 7 ani,  în conformitate cu dispoziţiile art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate aplicabil în 2013-2015.

Potrivit acestor dispoziţii "La disponibilizarea salariaţilor din motive neimputabile lor, unitatea va acorda în afară de drepturile cuvenite la zi, o compensaţie atât pentru concedierile individuale, cât şi colective" textul menţionând un număr de 5 salarii compensatorii (de bază individuale) pentru 7 ani vechime în companie (f.77).

Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate aplicabil în 2013-2015, în baza căruia au fost acordate aceste drepturi contestatorului, a fost înregistrat sub nr. 150/03.12.2013 la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj  (f. 87).

Potrivit art. 144 alin 1 din Legea nr. 62/2011 "Contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării lor la autoritatea competentă sau de la o dată ulterioară, potrivit convenţiei părţilor ".

Potrivit art. 145 alin 1 teza 1 din acelaşi act normativ "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sau, după caz, inspectoratele teritoriale de muncă vor proceda la înregistrarea contractelor colective de muncă după verificarea îndeplinirii condiţiilor procedurale prevăzute de prezenta lege."

În art. 7 din contractul colectiv de muncă  încheiat la nivel de unitate aplicabil în 2013-2015, se prevede că acesta a fost încheiat pe o perioadă de 2 ani şi îşi produce efectele de la data înregistrării lui în condiţiile prevăzute de Legea nr. 62/2011. În alin. 4 s-a stabilit că poate produce efecte până la încheierea următorului contract colectiv dar nu mai mult de 60 zile.

A rezultat astfel că acest contract a început să producă efecte de la data înregistrării sale la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj şi anume de  la data de 03.12.2013.

Pe de altă parte, potrivit art.150 din Legea nr.62/2011 "Modificările aduse contractului colectiv de muncă se consemnează într-un act adiţional semnat de toate părţile care au încheiat contractul. Actul adiţional se transmite în scris organului la care a fost înregistrat contractul colectiv de muncă şi tuturor părţilor semnatare şi produce efecte de la data înregistrării acestuia în condiţiile prezentei legi sau de la o dată ulterioară, potrivit convenţiei părţilor".

Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate aplicabil în 2013-2015 a fost modificat prin actul adiţional înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj  sub nr. 78/03.11.2015 ( f.151), prin care s-a majorat cuantumul salariilor compensatorii acordate la concedieri, în cazul contestatorului – pentru o vechime de 7 ani – acordându-se 9+1 salarii, faţă de doar 5 salarii acordate conform contractului colectiv de muncă (f. 143). 

Însă, în condiţiile art. 150 din Legea nr. 62/2011 enunţat anterior, modificarea s-a aplicat de la data de 03.11.2015, data înregistrării sale la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj, iar concedierea contestatorului s-a dispus de la data de 07.10.2015, cu mult anterior intrării în vigoare a acestor modificări, astfel că modificarea art. 168 din contractul colectiv  nu îi este aplicabilă.

Procesele verbale invocate de contestator, încheiate în lunile septembrie şi luna octombrie 2015 (f. 93-103), nu au reprezentat convenţii în sensul art. 150 din Legea nr. 62/2011, care să reprezinte legea părţilor, ci – aşa cum se şi consemnează în acestea – acte încheiate cu ocazia demarării procesului de negociere a noului contract colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, materializate de altfel în actul adiţional înregistrat sub nr. 78/03.11.2015 (menţionat anterior) şi preluat în contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anii 2015-2017

Concluzionând, contestatorul a fost angajat al societăţii pentru o perioadă de 5 ani, 4 luni şi 6 zile în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 1038/24.02.2010 (f. 34) de la data de 24.02.2010 şi până la 07.10.2015, la care pârâta a adăugat şi perioada de 2 ani de activitate anteriori, conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 1038/22.05.2007 (f. 23), în total 7 ani.

Întrucât raporturile de muncă au încetat la data de 07.10.2015, acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 168 din contract colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate pentru anii 2013-2015, în forma în vigoare la data încetării şi nu în forma modificată de actul adiţional la acest contract de muncă, care a produs efecte de la data de 03.11.2015, data înregistrării la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj şi, în niciun  caz în forma propusă prin procesul verbal de negociere din 06.10.2015.

Potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă menţionat, pentru o vechime în cadrul companiei de 7 ani, salariaţii beneficiază de 5 salarii compensatorii (f.77), astfel că se constată că, în decizia de concediere, intimata a stabilit corect numărul de salarii compensatorii ce se acordă contestatorului, corespunzător vechimii sale, cu respectarea dispoziţiilor din contractul colectiv de muncă aplicabil la data concedierii sale.

Faţă de considerentele expuse, instanţa a constatat neîntemeiată contestaţia, aceasta fiind respinsă, inclusiv în ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor.

Faţă de prevederile art.453 cod de procedură civilă, contestatorul a fost obligat la cheltuieli de judecată către intimată, în cuantum de 6725,76 lei reprezentând onorariu avocat, dovedit – în condiţiile art. 452 cod de procedură civilă, cu factura nr. 857949/07.01.2016 depusă la dosar(f. 107- vol II).

 Împotriva acestei sentinţe a formulat apel ..., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului arată că împotriva deciziei a formulat contestaţie ,solicitând instanţei sa oblige parata sa modifice art. 3 din Decizia nr. … de incetare a contractului individual de munca nr. 1038/24.02.2010 si coroborarea acestuia cu modificările intervenite la Contractul Colectiv de Munca pentru anii 2013-2015 - conform procesului-verbal nr. 4913/06.10.2015,incheiat intre angajator si reprezentanţii salariaţilor prin Sindicatul "Libertatea" ,in sensul de a-i acorda o compensaţie reprezentând echivalentul a 9 salarii de baza individuale .

Instanţa de fond a respins contestaţia fără a ţine cont că în art.3 din Decizia nr…., s-a dispus printre alte drepturi şi acordarea unei compensaţii, conform art. 168(1) din Contractul Colectiv de munca la nivel de Unitate, pe anii 2013-2015, echivalenta a 5 salarii de baza individuale, în loc de 9 salarii,  întrucât avea o vechime de peste 7 ani în cadrul firmei ( pârâtei).

Prin notificarea preaviz nr.369/04.09.2015 arată că i s-a comunicat faptul ca începând cu data de 07.10.2015 încetează contractual individual de munca ,urmare desfiinţării postului ocupat.

La data comunicării preavizului, la desfacerea contractului individual de munca, arată că beneficia de plaţi compensatorii în cuantum de 5 salarii de bază individuale, conform art. 168 alin 1 din CCM corespunzătoare vechimii in cadrul angajatorului.

Conform procesului verbal din 06.10.2015, prin negocierea între reprezentanţii salariaţilor şi angajator s-a hotărât modificarea contractului colectiv de muncă în ceea ce priveşte numărul salariilor compensatorii, iar corespunzător vechimii în cadrul unităţii la data desfacerii contractului individual -07.10.2015 -trebuia sa beneficieze de 9 salarii de bază individuale.

Arată că pârâta nu a ţinut cont de aceasta modificare a CCM, menţionând în art.3 din decizia contestată  5 salarii de bază individuale.

Parata s-a apărat în sensul că acest proces-verbal (nr.4913/06.10.2015) reprezintă o fază a procedurii de negociere a noului contract colectiv de muncă pentru anii 2015-2017, iar instanţa de fond a acceptat aceasta motivare, deşi din dosar nu rezulta că această înţelegere între părţi reprezintă o fază a procedurii de renegociere a noului contract colectiv de muncă.

Din procesul verbal rezultă evident că nu reprezintă o procedura de negociere a noului contract de muncă pentru anii 2015-2017, ci un acord de modificare a contractului colectiv de munca în vigoare la data de 06.10.2015, modificare ce a survenit conform CCM valabil pentru perioada 2013-2015.

În acest sens solicită a se observa art.8 alin (1) din contract.

Totodată solicită a se observa că prin acest proces verbal s-au modificat şi alte prevederi ale CCM aplicabile retroactiv datei de 06.10.2015 respectiv creşteri salariale, începând cu 01.07.2015 prevederi care s-au şi aplicat, anterior negocierii noului contract colectiv de muncă.

Sub acest aspect apreciez ca sunt aplicabile prevederile art 278 alin 1 din Codul Muncii)

Faptul că la data de 07.10.2015 erau valabile modificările CCM privind salariile compensatorii, rezultă din însăşi  procesul verbal nr. 4913/06.10.2015.

Referitor la cheltuielile de judecată, solicită  instanţei să observe cuantumul cheltuielilor de judecată pentru onorariul de avocat care este exagerat de mare în raport de volumul de activităţi realizate de apărarea paratei şi complexitatea cauzei iar instanţa de fond nu a ţinut cont de art. 451 alin 2 din NCPC.

In drept, îşi întemeiază apelul pe prevederile art 466-482 NCPC.

La data de 03.06.2016, prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către intimat ..., care solicită respingerea apelului şi menţinerea sentinţei.

Între Societate şi apelant a fost iniţial încheiat, pe durata determinată, Contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 72571/30.12.2008 la ITM Dolj, contract ce a suferit de-a lungul timpului mai multe modificări şi care a încetat la data de 22.05.2009 ca urmare a expirării duratei acestuia, acesta fiind angajat pe postul de Lăcătuş.

Ulterior, între Societate şi Apelant s-a încheiat un nou Contract individual de muncă nr. .., înregistrat la ITM Dolj sub nr. .., contract ce a suferit la rândul său de-a lungul timpului mai multe modificări, Apelantul ocupând la momentul concedierii sale postul de Bobinator maşini electrice rotative.

Ca urmare a evaluării rezultatelor financiare înregistrate de Societate şi a analizei privind situaţia volumelor de activitate, Societatea a decis restructurarea sa organizaţională prin desfiinţarea unui număr de 86 de posturi din organigramă, printre care şi postul de Bobinator maşini electrice rotative ocupat de apelant.

În consecinţă, având în vedere că printre ocupanţii posturilor desfiinţate se număra şi apelantul, Societatea a emis, la data de 04.09.2015, Notificarea de Preaviz nr. 1369, prin care apelantul a fost informat cu privire la desfiinţarea, începând cu data de 07.10.2015, a postului pe care îl ocupa ca urmare a reorganizării societăţii, acordându-i-se acestuia un preaviz de 30 de zile.

Ca urmare a expirării perioadei de preaviz, intimata a emis Decizia de concediere nr. … („Decizia de concediere") prin care a fost desfăcut contractul individual de muncă al apelantului şi prin care Societatea a acordat acestuia compensaţia bănească stabilită prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Societăţii, reprezentând 5 salarii de bază individuale.

Prin cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost aceasta precizată, apelantul a solicitat instanţei să dispună obligarea subscrisei la modificarea art. 3 din Decizia de concediere, în sensul de a-i acorda 9 salarii compensatorii şi nu 5 aşa cum a fost precizat în Decizia de concediere.

Arată că prin sentinţa apelată, instanţa de fond constatând că la data încetării raporturilor de muncă ale apelantului era în vigoare contractul colectiv de muncă 2013-2015 care prevedea acordarea unui număr de 5 salarii compensatorii în cazul disponibilizării salariaţilor din motive neimputabile lor şi că actul adiţional la contractul colectiv de muncă 2013-2015 a fost încheiat şi înregistrat la autorităţile competente după încetarea raporturilor de muncă ale apelantului, în mod corect a dispus respingerea cererii de chemare în judecată.

Faţă de această sentinţă, apelantul a promovat apel criticând soluţia instanţei motivat de o pretinsă greşită apreciere a probelor, reiterând susţinerile expuse în faţa instanţei de fond potrivit cărora prin procesul verbal nr. 4913/06.10.2015 s-a realizat modificarea contractului colectiv de muncă în vigoare la nivel de unitate şi că această modificare ar fi trebuit să fie aplicată şi în cazul apelantului, criticând de asemenea şi soluţia instanţei cu privire la capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată.

Arată că apelantul a susţinut atât prin cererea de chemare în judecată cât şi prin apelul promovat faptul că la stabilirea cuantumului compensaţiei băneşti acordate ar fi trebuit să se aibă în vedere o pretinsă modificare a Contractului colectiv de muncă intervenită prin procesul verbal de negociere nr. 4913/06.10.2015 încheiat între Societate şi sindicatul „Libertatea" solicitând instanţei să dispună obligarea Subscrisei la modificarea art. 3 din Decizia de concediere.

Pentru a clarifica aspectelor vizând contractul colectiv de muncă aplicabil în speţă s-a făcut cronologia Contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate şi a negocierilor purtate între societate şi Sindicatul „Libertatea", cronologie expusă şi în cadrul întâmpinării faţă de cererea de chemare în judecată şi pe care de altfel a reţinut-o şi instanţa de fond.

Mai arată că prin cererea de apel apelantul a criticat soluţia pronunţată de instanţa de fond cu privire la obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată susţinând că onorariul ar fi nejustificat în raport de activitatea prestată, astfel:

Art. 453 alin. 1 Cod proc.civ. dispune: „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

 Art. 451 alin. 1 Cod proc.civ prevede: „Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului."

Art. 452 Cod proc.civ stabileşte: „Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei."

Astfel, din dispoziţiile citate mai sus reiese faptul că, în speţă, cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie să le suporte părţile în legătură cu activitatea lor procesuală. Potrivit legii, cheltuielile de judecată vor fi suportate în final de către partea care a pierdut procesul, neputând fi ignorat totodată nici rolul acestora de a acţiona ca veritabile sancţiuni procedurale.

Cheltuielile de judecată nu pot fi limitate însă numai la finalitatea de a constitui o sancţiune procedurală. Ele au şi rolul de a despăgubi partea care a câştigat procesul şi care nu este vinovată de declanşarea activităţii judiciare.

În primul rând, aşa cum a amintit şi după cum reiese din cuprinsul sentinţei pronunţate de instanţa de fond, acţiunea promovată de către reclamantul apelant a fost respinsă de către instanţa de fond, acesta fiind deci partea care a pierdut procesul şi deci partea care urma a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte condiţiile pe care cheltuielile de judecată trebuie să le îndeplinească, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, partea care a câştigat procesul va putea obţine rambursarea unor cheltuieli doar în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil. Cu alte cuvinte, cheltuielile de judecată cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar şi rezonabil au fost plătite de partea care a câştigat procesul în timpul şi în legătură cu acel litigiu.

Caracterul real al cheltuielilor de judecată rezultă cu prisosinţă din faptul că

reprezentanţii legali ai Subscrisei au depus în faţa Tribunalului Dolj dovezile

privind efectuarea de către Subscrisa a plăţii onorariului stabilit. în concluzie, faţă

de faptul că între Subscrisa şi NNDKP există contractul de asistenţă juridică

62705157/03.12.2015, respectiv faptul că la dosar există factura seria SCA nr.

857949/07.01.2016 emisă pentru „asistenţă juridică cf. contr. B2705157/03.12.2015" şi

dovada plăţii (extrasul de cont bancar) de către subscrisa la data de 18.02.2016 a

onorariului stabilit conform contractului B2705157/03.12.2015 şi cheltuielilor (TVA)

achitate în baza acestuia, este evident faptul că onorariul de avocat/cheltuielile de

judecată sunt reale.

Caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată, având ca temei prevederile

art. 451 C. proc. civ. precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului

respectiv a Curţii Europene de Justiţie, caracterul rezonabil al cheltuielilor de

judecată, reprezentate în cazul nostru de onorariul avocatului şi celelalte cheltuieli

efectuate pentru derularea procesului (TVA), trebuie să se aprecieze în baza

următoarelor criterii: (a) valoarea pricinii (raportat atât la valoarea intrinsecă a

pricinii cât şi în mod special, în cazul de faţă, la valoarea pe care un precedent

negativ ar crea-o în condiţiile în care în aceeaşi procedură de reorganizare au fost

suprimate numeroase posturi din organigrama societăţii şi mai mult, Societatea a

fost supusă la numai două luni mai târziu unei noi proceduri de reorganizare care

la rândul ei a presupus eliminarea mai multor posturi din organigramă, în fiecare

dintre aceste cazuri societatea achitând plăţi compensatorii), (b) munca depusă de

avocat (redactarea întâmpinării faţă de cererea de chemare în judecată,

administrarea probatoriului, reprezentarea juridică în faţa instanţei de fond) şi (c) pregătirea profesională a avocatului (reprezentanţii subscrisei fac parte din societatea de avocaţi nr.1 în România conform revistelor şi clasificărilor de profil).

În cazul dedus judecăţii, criteriile mai sus menţionate au fost avute în vedere de părţi la momentul stabilirii cuantumului onorariului de avocat, la momentul în care s-au solicitat cheltuielile de judecată şi în mod corect au fost avute în vedere şi de către instanţa de fond la momentul acordării cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive solicită respingerea apelului formulat de către apelant, şi pe cale de consecinţă menţinerea sentinţei apelate ca fiind temeinică şi legală, şi obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

În drept invocă dispoziţiile  art.205-208 raportat la art.471 Cod procedură  civilă.

Analizând actele depuse la dosar de către părţi prin prisma criticilor formulate de către apelant, precum şi a dispoziţiilor art.477-479 Cod Procedură civilă, Curtea reţine că apelul este fondat doar în ceea ce priveşte critica referitoare la cheltuielile de judecată efectuate de către intimată în faţa instanţei de fond, urmând să menţină restul dispoziţiilor sentinţei civile atacată cu apel, constatându-se că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii.

 În speţă, prin cererea de chemare în judecată  precizată, apelantul a solicitat instanţei să se dispună obligarea intimatei la modificarea art. 3 din Decizia de concediere, în sensul de a-i acorda 9 salarii compensatorii şi nu  aşa cum a fost precizat în Decizia de concediere.

Prin sentinţa apelată, în mod corect, instanţa de fond a constatat că la data încetării raporturilor de muncă ale apelantului era în vigoare contractul colectiv de muncă  pentru anii 2013-2015 care prevedea acordarea unui număr de 5 salarii compensatorii în cazul disponibilizării salariaţilor din motive neimputabile  acestora şi că actul adiţional la contractul colectiv de muncă pe aceşti ani a fost încheiat şi înregistrat la autorităţile competente după încetarea raporturilor de muncă ale apelantului.

Împotriva acestei  sentinţe  apelantul a promovat apel criticând soluţia instanţei motivat în sensul unei aprecieri greşite a probelor administrate în cauză, reluând  susţinerile expuse în faţa instanţei de fond potrivit cărora, prin procesul verbal nr. 4913/06.10.2015 s-a realizat modificarea contractului colectiv de muncă în vigoare la nivel de unitate şi că, această modificare ar fi trebuit să fie aplicată şi în cazul apelantului.

Apelantul a susţinut atât prin cererea de chemare în judecată cât şi prin apelul promovat faptul că la stabilirea cuantumului compensaţiei băneşti acordate ar fi trebuit să se aibă în vedere o pretinsă modificare a Contractului colectiv de muncă intervenită prin procesul verbal de negociere nr. 4913/06.10.2015 încheiat între Societate şi sindicatul „Libertatea" solicitând instanţei să dispună obligarea societăţii intimate  la modificarea art. 3 din Decizia de concediere.

Pentru a clarifica aspectele vizând contractul colectiv de muncă aplicabil în speţă, în mod  corect şi legal s-a făcut cronologia Contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate şi a negocierilor purtate între societate şi Sindicatul „Libertatea".

Argumentele expuse, însă, de către apelant sunt nefondate, întrucât, din analiza tuturor  actelor  existente la dosarul cauzei, rezultă, fără echivoc  faptul că acest proces verbal în cauză, chiar dacă este un proces verbal scris, semnat şi ştampilat precum şi înregistrat, după cum însuşi susţine apelantul, acesta nu reprezintă un acord de voinţă privind modificarea CCM pe anii 2013-2015, cu un proces verbal care reflectă, de fapt, negocieri ale părţilor în vederea încheierii unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate.

Mai mult, în cauză, au existat mai multe întâlniri între angajator şi sindicat privind negocierea CCM la nivel de unitate, care au privit inclusiv salariile compensatorii despre care se face vorbire în cauză, precum şi modalitatea acestora de calcul.

Dispoziţiile art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate aplicabil în 2013-2015, arată că "La disponibilizarea salariaţilor din motive neimputabile lor, unitatea va acorda în afară de drepturile cuvenite la zi, o compensaţie atât pentru concedierile individuale, cât şi colective" textul menţionând un număr de 5 salarii compensatorii (de bază individuale) pentru 7 ani vechime în companie (f.77 dosar fond).

În speţă, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate aplicabil în 2013-2015, în baza căruia au fost acordate aceste drepturi contestatorului, a fost înregistrat sub nr. 150/03.12.2013 la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj  (f. 87).

Potrivit art. 144 alin 1 din Legea nr. 62/2011 "Contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării lor la autoritatea competentă sau de la o dată ulterioară, potrivit convenţiei părţilor ".

Cum, în cauză, Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate aplicabil în 2013-2015 a fost modificat prin actul adiţional înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj  sub nr. 78/03.11.2015 ( f.151), prin care s-a majorat cuantumul salariilor compensatorii acordate la concedieri, în cazul contestatorului – pentru o vechime de 7 ani – acordându-se 9+1 salarii, faţă de doar 5 salarii acordate conform contractului colectiv de muncă (f. 143), în mod corect instanţa de fond a avut în vedere şi a făcut legala aplicare a dispoziţiilor art. art. 150 din Legea nr. 62/2011.

Astfel, în condiţiile art. 150 din Legea nr. 62/2011 enunţat anterior, modificarea s-a aplicat de la data de 03.11.2015, data înregistrării sale la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj, iar concedierea contestatorului s-a dispus de la data de 07.10.2015, cu mult anterior intrării în vigoare a acestor modificări, astfel că modificarea art. 168 din contractul colectiv  nu îi este aplicabilă, după cum corect a reţinut şi prima instanţă.

Prin urmare, procesele verbale invocate de contestator, încheiate în lunile septembrie şi luna octombrie 2015 (f. 93-103), nu au reprezentat convenţii în sensul art. 150 din Legea nr. 62/2011, care să reprezinte legea părţilor, ci – aşa cum se şi consemnează în acestea – acte încheiate cu ocazia demarării procesului de negociere a noului contract colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, materializate de altfel în actul adiţional înregistrat sub nr. 78/03.11.2015 (menţionat anterior) şi preluat în contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anii 2015-2017.

Mai mult, în aceste condiţii, procesul verbal în speţă reprezintă doar materializarea unor negocieri cu privire la încheierea unui nou contract de muncă la nivel de unitate şi nu o convenţie a părţilor.

În ceea ce priveşte critica care vizează cuantumul cheltuielilor de judecată, Curtea constată că apelul formulat, doar în această privinţă, este fondat şi urmează, conform art. 479 Cod Procedură Civilă, să fie admis.

Astfel, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 451 alin.2 Cod Procedură Civilă, care arată că, instanţa, din oficiu, are posibilitatea să reducă partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea şi complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de către avocat, ţinând seama de circumstanţele cauzei, ceea ce este cazul şi în speţa de faţă.

Total legal, fără a avea vreun efect asupra relaţiilor dintre avocat şi clientul său, Curtea consideră că un cuantum total de 6725,26 lei, reprezentând onorariu avocat intimată este vădit disproporţionat în raport de valoarea celor 5 salarii solicitate,  respectiv de 5200 lei, valoare declarată de către apelant prin apărătorul ales, faţă de redusa complexitate a cauzei, care a presupus doar redactarea unei întâmpinări şi reprezentarea societăţii la două termene de judecată în faţa instanţei de fond şi apel.

Având în vedere toate aceste considerente, prin prisma dispoziţiilor art. 479 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de apelant contestator, G.  M.l, , împotriva sentinţei civile nr.668/02.03.2016, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.11088/63/2015,  în contradictoriu cu intimat ... şi va schimba în parte sentinţa , în sensul că, va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care este obligat reclamantul către pârâtă de la  6725,26 lei,  la 2000 lei.

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelant contestator ... cu domiciliul …, împotriva sentinţei civile nr…., pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr…,  în contradictoriu cu intimat ... cu sediul în …., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

Schimbă în parte sentinţa , în sensul că, reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care este obligat reclamantul către pârâtă de la 6725,26 lei, la 2000 lei.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 07 Iulie 2016.

Domenii speta

Spete similare