Fond funciar

Deliberând asupra cauzei de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 09.02.2015, , reclamantul I A a chemat în judecată pe pârâţii A I,  C LLG.18/1991 P şi C J PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE B, solicitând constatarea nulităţii absolute parţiale a TP emis pe numele M M, în sensul radierii suprafeţei de 650 m.p., teren arabil intravilan, s, din totalul de 4180 m.p. Prin aceeaşi cerere a mai solicitat a se constata că prin efectul legii este proprietarul de drept a suprafeţei de 870 m.p., învecinat la S-Pârâu; N-Drum sătesc; E-I C-tin; V-M V.

În motivare, a arătat că în anul 1976 a cumpărat de la D V şi Ao casă cu teren în suprafaţă de 250 m.p., teren ce se învecina  la N-Drumul satului, S-pârâu, E-I C-tin, la V-M V. În total suprafaţa împrejmuită era de 900 m.p. pe care a stăpânit-o  până în anul 2011, când astfel cum precizează reclamantul, sfătuit fiind de primar care i-a spus că-i va emite autorizaţie de construire , a demolat imobilul casa. În continuare reclamantul a arătat că pârâta Ai M, în calitate de moştenitoare a numitei M Mâa a dărâmat gardul existent între cele două proprietăţi, fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău dosarul nr. având ca obiect revendicare. Potrivit raportului de expertiză din dosarul menţionat anterior, suprafaţa de teren din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3202/1976 se suprapune peste cea din titlul de proprietate al autoarei pârâtei.

În drept cererea a fost întemeiată pe art. 23 din Legea 18/1991, art. III din Legea 169/1997 art. 8 din D.L 42/1990.

În susţinerea cererii, a depus înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 155 lei.

Pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, iar pe fond a arătat că nu este în culpă procesuală.

Pârâtele comisii au depus la documentaţia care a stat la baza emiterii TP/

Pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei de interes, excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, precizând că pârâta este proprietara unei suprafeţe de 3211 m.p., teren arabil intravilan în T 3 P 89, situată în satul B, com. P, dobândită prin moştenire de la mama acesteia, care la rândul ei a moştenit-o legal pe sora sa M M. Această suprafaţă de teren se află înscrisă in TP nr.. Din totalul de 4180 m.p. teren arabil,  autoarea pârâtei a înstrăinat 969 m.p. conform contractului de vânzare-cumpărare autenficat sub nr.. I A  a cumpărat doar o casă  şi a primit în folosinţă suprafaţa aferentă de 250 m.p., pe durata existenţei construcţiei. El s-a mutat din com. P şi casa respectivă a fost demolată în anul 1990. Potrivit expetizei G  din dosarul de revendicare fosta casă a reclamantului, demolată de mulţi ani, a fost identificată de expert în T 3 P91, inclus în  emis pe numele I C-tin.

Comisia locală de fond funciar a formulat întâmpinare prin care a solicitat  respingerea cererii, totodată invocând excepţia lipsei de interes.

În susţinerea cererii, au depus înscrisuri.

Excepţiile invocate au fost respinse prin încheierile din 06.07.2015 şi 14.06.2016.

În cauză a fost administrată şi proba cu expertiză tehnică topo-cadastru, raportul efectuat de către expert de către A G  fiind ataşat la filele  103-106 dosar.

Analizând şi coroborând susţinerile părţilor şi înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Potrivit Art. 58 din Legea nr. 18/1991, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia judeţeană care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa, iar potrivit Art. III din Legea nr. 169/1997, se poate cere anularea titlului de către persoanele care prezintă in interes legitim, dacă titlul a fost emis altor persoane care nu erau îndreptăţite la constituire sau reconstituire.

Potrivit Art. 8 din Legea nr. 18/1991, de stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea acestui drept beneficiază, la cerere, membrii cooperatori sau moştenitorii acestora.

Potrivit Art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/1997, cererea se depune la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în raza cărora se află terenul pentru care urmează să se reconstituie dreptul de proprietate, personal sau prin poştă, cu confirmare de primire, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, sub sancţiunea decăderii.

Potrivit Art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 218/1998, cererea se depune la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, personal sau prin poştă, cu confirmare de primire, până la data de 31 decembrie 1998, sub sancţiunea decăderii din termen.

Potrivit Art. 33 din varianta iniţială a Legii nr. 1/2000, persoanele fizice şi persoanele juridice, care nu au depus în termenul prevăzut de Legea nr. 169/1997 cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri şi pot depune actele doveditoare în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv până la data de 20.03.2000.

Potrivit Art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi foştii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverinţele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997, precum şi persoanele fizice şi persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 şi de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.

Potrivit Art. 249 C.proc.civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.

Potrivit Art. 78 din Constituţia României, legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării, iar potrivit Art. 15 alin.2, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Din conţinutul acestor dispoziţii legale rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole se face la cerere de către cei îndreptăţiţi (sau moştenitorii acestora) care trebuie să dovedească (prin înscrisuri, martori sau orice altă probă) următoarele:

1.că au formulat cerere de reconstituire în termenele arătate de lege, sancţiunea nerespectării acestora fiind decăderea din drept);

2.reconstituirea (ulterioară) a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole în temeiul Legii nr. 1/2000 şi a Legii nr. 247/2005 se face pe vechile amplasamente, însă numai dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane şi numai în ceea ce priveşte diferenţa dintre suprafaţa avută în proprietate şi cea reconstituită potrivit Legii 18/1991;

3.că ei ori autorii lor au avut în proprietate terenurile solicitate pentru reconstituire, atât în ceea ce priveşte suprafaţa, cât şi în ceea ce priveşte amplasamentul (reconstituirea în zona colinară făcându-se, în temeiul Legii 18/1991, de regulă pe vechile amplasamente), iar acestea nu au fost atribuite legal altor persoane ori sunt libere de sarcini;

4.că autorii lor au predat terenurile solicitate la C.A.P.;

5.după caz, că sunt moştenitorii celor care au fost deposedaţi de regimul comunist;

6.legalitatea atribuirii terenurilor se face prin raportare la prevederile Legii nr. 18/1991, pe de o parte, fiindcă legile ulterioare prevăd expres acest lucru, iar pe de altă parte, pentru că problema respectării condiţiilor la emiterea titlului trebuie să fie cele din legea în vigoare la momentul întocmirii actului, conform principiului tempus regit actum, care impune ca cercetarea condiţiilor sancţionate cu nulitatea să fie cele care erau în vigoare şi obligatorii la data emiterii titlului atacat, legea neputând opera retroactiv;

7.în aplicarea legilor civile succesive şi pe cale de consecinţă, la întocmirea actelor civile (cum sunt şi hotărârile comisiilor judeţene, emiterea titlului de proprietate sau semnarea procesului-verbal de punere în posesie) se ţine cont numai de legea în vigoare la data întocmirii acestora, conform principiului constituţional al aplicării imediate a legii noi; acest principiu se întregeşte în aplicare cu principiul neretroactivităţii legii civile, ceea ce înseamnă că actele cu executare uno ictu, care au fost emise în temeiul legii vechi, se consideră guvernate exclusiv de legea în vigoare la data emiterii (consumării lor), fiind pentru legea nouă facta praeterita, cu consecinţa că aceste drepturi rămân definitiv câştigate; pe baza acestor două principii ale aplicării în timp legilor civile, titlul părţilor rămânând guvernat de legea în vigoare la data emiterii sale, râmând ca actele ulterioare (modificarea titlului) să fie guvernate de legea în vigoare la data întocmirii lor (adică de Legea 1/2000);

8.dovedirea suprafeţelor avute şi a amplasamentului terenului se face în prezent în condiţiile mai restrictive ale Legii 1/2000 care prin Art. 6 (în vigoare la data pronunţării hotărârii) impune ca dovada fostei proprietăţi şi a amplasamentului să se facă, în lipsa înscrisurilor, numai prin martori foşti proprietari (posedând deci înscrisuri dinainte de 1990) de pe toate laturile terenului solicitat, fiind deci mai restrictivă decât Legea 18/1991 care făcea referire numai la martori, fără alte condiţii în plus;

9.nulitatea absolută a titlurilor emise poate fi cerută de orice persoană care prezintă un interes legitim, existenţa şi măsura interesului raportându-se la existenţa condiţiilor dreptului (vocaţiei) de a cere reconstituirea şi măsura în care aceasta a fost satisfăcută, ţinându-se cont desigur de limitele legii privind reconstituirea în natură a terenului agricol.

În cauză, instanţa reţine că prin TP  emis pe numele M M s-a reconstituit dreptul de proprietate şi cu privire la suprafeţele de teren de 4180  mp situat în p

Din rolul agricol al lui M N şi M depus la filele  51-52 dosar rezultă că acesta deţinea în anul 1959 o suprafaţă totală de teren de 4,89 ha teren agricol, din care 0,46 ha  în vatra satului şi 1,10 ha teren curţi-construcţii). care s-a emis pe numele lui M M cuprinde o suprafaţă totală de teren de 3,5680 ha, din care  4180 m.p. intravilan, astfel încât dreptul de proprietate a fost reconstituit pentru o suprafaţă de teren mai mică cu 1,33 ha.

Potrivit certificatului de moştenitor emis de BNP „U  S.”, reclamanta a devenit unic moştenitor după defunctele surori MMşi A I, ultima fiind mama pârâtei.

Potrivit art. 23 din Legea 18/1991” (1) Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.

(2) Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădină din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie.

(2^1) În cazul înstrăinării construcţiilor, suprafeţele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.

(3) Pentru suprafaţa de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producţie ca lot de folosinţă, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepţia celor strămutaţi, pentru realizarea unor investiţii de interes local sau de utilitate publică.

(4) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.”

Titularii dreptului de constituire a dreptului de proprietate, în virtutea art. 23 din Legea 18/1991, sunt următoarele categorii de persoane : proprietarii construcţiilor care şi-au edificat aceste imobile pe loturile atribuite de către C.A.P., dacă aveau calitatea de membri cooperatori sau alte persoane îndreptăţite, respectiv dobânditorii construcţiilor prin acte de înstrăinare, încheiate cu foştii membri cooperatori. Or, în prezenta speţă nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi avut calitatea de membru cooperator, neîndeplinind astfel prev art. 23 din Legea 18/1991, invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Este de reţinut că în temeiul art. 8 din Decretul–lege 42/1990, deţinătorii casei de locuit din zonele cooperativizate au dobândit de drept-ope legis- dreptul de proprietate privată asupra suprafeţei de teren aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi asupra curţii şi grădinii din jurul acestora, nefiind nevoie de un titlu translativ de proprietate. Desigur, aşa cum se constată, legea presupune existenţa unei case de locuit şi a anexelor gospodăreşti, pentru a se putea vorbi de teren aferent. Potrivit susţinerilor reclamantului, acesta a desfiinţat/demolat imobilul construcţie ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, în prezent nefiind incidente dispoziţiile legale invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată.

Pentru toate aceste considerente instanţa urmează a respinge cererea de chemare în judecată.

În temeiul Art. 453 C.proc.civ., va obliga reclamantul să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum total de 1000 lei.

Domenii speta

Spete similare